O întreprindere umană care nu prea a lăsat urme serioase (în sensul de rezultate solide) este cea care urmărește să descifreze misterul conștiinței umane. Teorii există, dar niciuna satisfăcătoare. În ce mă privește, cred că este imposibil ca mintea umană să ajungă vreodată să se cunoască pe sine însăși. Nu există niciun dubiu că există multiple limite naturale / biologice ale minții umane, iar conștiința este una dintre aceste limite. Și în cazul în care un extraterestru atotcunoscător ar învăța româna și ne-ar spune, pas cu pas, cum funcționează conștiința, tot nu am putea pricepe. Motivul este explicat în acest articol.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Probabil că nu mulți se gândesc la faptul că noua tehnologie de transmitere a datelor, 5G, are vreo legătură cu prognoza meteo, dar are... Iată de ce...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Structura internă a unui proton, mult mai apropiată de cea reală decât cea clasică...
Structura protonului nu este încă pe deplin cunoscută. Ce fel de quarkuri conține? Un nou studiu efectuat cu ajutorul inteligenței artificiale („învățarea automată”) arată că protonul ar putea conține quarcuri de tip charm. Nu toată lumea este însă de acord.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Galaxia NGC 1427A, parte din roiul Fornax, situat la circa 62 de milioane de ani-lumină
Credit: ESO
Studiul unui roi de galaxii pitice sugerează că am putea renunța la ideea materiei întunecate. Un studiu privind galaxiile pitice din roiul de galaxii Fornax arată că observațiile astronomice asupra acestui roi ar putea fi explicate aplicând o teorie modificată agravitației, renunțând la ideea materiei întunecate.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Inteligența artificială, utilizată pentru îmbunătățirea performanțelor acceleratoarelor de particule
Imagine a detectorului din proiectul ALICE / LCH
Acceleratoarele de particule sunt utilizate atât în cercetare, cât și în alte domenii (industrie, medicină etc.). Studii recente arată cum folosirea învățării automate (o ramură a inteligenței artificiale) poate ajuta la îmbunătățirea substanțială a performanțelor acceleratoarelor de particule.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Conștiința este poate cel mai mare mister din univers. Cum ia naștere? Există o teorie propusă de către Stuart Hameroff și Roger Penrose, așa-numita teorie Orch OR, în care conștiința ia naștere din fenomene cuantice care au loc în creier asupra cărora acționează colapsul funcției de undă. Primele teste ale acestei teorii au început să fie efectuate (inclusiv de către un grup din care face parte autoarea acestui articol).
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Structura internă a neutronului (reprezentare artist)
Credit: Xiaorong Zhu, University for Science and Technology, China
Experimente ce folosesc metode diverse pentru a determina durata de viață a neutronilor liberi dau rezultate diferite; nu cu mult, însă suficient ca să îi pună pe gânduri pe oamenii de știință.
O ipoteză ar fi cum că neutronii ar oscila în neutroni-întunecați (perechea din lumea materiei întunecate a neutronilor). Această ipoteză a fost testată într-un nou experiment, cu rezultate însă negative. Misterul rămâne!
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Două săptămâni petrecute la Institute of Advanced Studies din Princeton, acolo unde Einstein a încercat să unifice teoria relativității generale cu mecanica cuantică.
IAS Princeton
În mijlocul naturii – într-un decor complet verde – este institutul unde Einstein a petrecut mai bine de 20 de ani – încărcând să găsească o teorie care să unifice relativitatea generală, cea care descrie geometria spațiului și a timpului în funcție de materie și energie, cu mecanica cuantică, teoria care descrie lumea microscopică în funcție de așa-numită funcție de undă.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Există oare monopoli magnetici? Adică particule cu „sarcina magnetică”, un fel de doar polul sud sau doar polul nord al unui magnet. Într-un articol publicat recent se discută exact acest subiect, al monopolilor magnetici, în încercarea de a-i identifica în contextul razelor cosmice și al experimentelor de la acceleratoarele de particule. Să vedem cu ce rezultate.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Galaxia Sombrero, imagine obținută cu ajutorul Telescopului Hubble
În 1908, Henrietta Swan Leavitt ne-a schimbat modul în care înțelegem universul, cu mult înainte de a putea vota. Aceasta cataloga plăci fotografice la Observatorul Colegiului Harvard, analizând de una singură 2.000 de stele variabile - stele cu luminozitate fluctuantă -- când a început să observe o corelație distinctă între luminozitatea lor și modelul lor de sclipire. Această corelație a făcut posibilă măsurarea distanței la care se află stelele pentru prima dată.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Proiectul de cercetare științifică ALICE de la Marele accelerator de hadroni (LHC), CERN, Elveția, a reușit pentru prima dată să măsoare în mod direct un efect prevăzut acum circa 30 de ani: conul mort, adică lipsa de emisie a radiației (sub formă de gluoni) a quarcurilor într-un anumit con în jurul direcției de propagare, quarcuri care se formează în urmă interacțiunii dintre protonii de la LHC. Efectul de con mort reprezintă o trăsătură fundamentală a teoriei interacțiunii nucleare tari, care explică modul în care interacțiunea tare ține împreună quarcurile și gluonii, formând protoni și neutroni.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
În videoclipul de mai jos puteți urmări o fascinantă scurtă explicație a evoluției alfabetului de-a lungul a circa 4.000 de ani, pornind de la hieroglife, trecând prin scrierea feniciană, greacă și latină, și ajungând la forma curentă a literelor.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cu toții știm ce este determinismul. Faptul că ceva urmează la altceva, există o cauză pentru orice efect. Și atunci ce este cu „super” din „superdeterminism”?
Mecanica cuantică nu seamănă cu fizica clasică, căci rezultatul măsurătorilor se bazează pe probabilități. De exemplu, dacă încerci să determini unde se află un electron al atomului de hidrogen, nu poți calcula exact unde va fi electronul, ci care este probabilitatea de a fi într-un anume loc.
Prin urmare, superdeterminismul este, într-un fel, determinismul aplicat la nivelul mecanicii cuantice.
Superdeterminismul spune că, în fapt, nu putem prezice exact un rezultat al unei măsurători cuantice pentru că nu dispunem de informația necesară. Cumva, teoria ar fi incompletă (ori greșită). Această informație lipsă este indicată sub denumirea de „variabile ascunse”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cumva, din abisul algoritmilor Google, pe YouTube mi-a apărut ca recomandare un clip de o oră numit „Misterul fizicii cuantice”. Cum nu știu să vorbească multă lume serios prin România despre acest subiect, am zis să încerc.
Ca o paranteză, pentru mine e un mister de ce nu există mai nimeni, cu pregătirea necesară, în România, care să prezinte pe Internet subiecte de interes din fizică și alte domenii ale științei. Sunt o mulțime de studenți, masteranzi și doctoranzi în fizică în România. De ce nu îndrăznește niciunul să-și publice măcar vreun referat pe Internet? Stau liniștiți cu ecuațiile lor, nu? :) Dar abia abordarea conceptuală a fizicii ori a altei științe este cea care asigură înțelegerea subiectului.
Să ne întoarcem la „Misterul fizicii cuantice”. Am sperat că am dat, cu acest videoclip, de un pasionat de fizică cerebral! Clipul este pe un canal al unui om numit Cătălin Moise, care are vreo 10 clipuri, cu sute de mii de vizualizări fiecare (inclusiv cel despre fizica cuantică!). E faimos pentru ceva, nu știu pentru ce, pentru că altfel nu cred că se explică de ce-l urmărește lumea. Pare a fi un fel de Mihai Morar și el. Misterele YouTube... Canalul lui Moise acoperă multe subiecte: Nietzsche, capitalismul, Primul Război Mondial și acum... mecanica cuantică. Omul este de „largă respirație”, ceea ce, în principiu, este meritoriu. După ce am văzut cum vorbește despre fizică, nu am curajul să merg la clipul despre Nietzsche :)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cum se explică misterul constantei lui Hubble? Adică acea „constantă” care este legată de expansiunea universului. Calculată cu metode diverse, dă valori diferite.
Într-un articol publicat recent în Phys. Rev. Letters este prezentată o posibilă soluție, și anume existența unui univers paralel din materie întunecată care interacționează cu al nostru doar prin intermediul gravitației.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu