Un nou record în tehnologia cuantică a fost realizat de către o echipă de cercetători de la Universitatea din Bristol şi de la Universitatea Tehnică din Danemarca, care a reuşit pentru prima dată să teleporteze informaţie cuantică între două procesoare separate, neconectate din punct de vedere fizic.

Tehnologiile care folosesc proprietăţile fascinante şi bizare ale mecanicii cuantice au cunoscut progrese remarcabile în ultimii ani. Aceste tehnologii, de la calculatoarele cuantice la comunicarea cuantică, vor schimba modul în care comunicăm şi vor amplifica foarte mult capacitatea de calcul. Fenomene cuantice precum superpoziția cuantică şi inseparabilitatea cuantică stau la baza acestor noi tehnologii, la care se lucrează în diverse laboratoare în lumea întreagă, implicând sisteme fizice extrem de diferite între ele: de la sisteme de ioni, la sisteme care folosesc optica cuantică și circuite superconductoare.

În aprilie 2020 se vor împlini 12 ani de când am scris primul articol pe Scientia (Cum funcționează spectrul electromagnetic). În toată această perioadă am publicat circa 7.700 de articole. În 2019 am publicat 435 de articole și am avut o audiență de circa 2,5 milioane de utilizatori unici. Iată cele mai citite 20 articole, publicate în anul 2019 pe scientia.ro. Plus o serie de articole ce credem că merită citite.


Gaură neagră devorând o stea-partener

Nu știm prea multe despre găurile negre. De fapt, oricare ar fi complexitatea lor reală, găurile negre par a fi corpuri cu număr mic de caracteristici: masă, sarcină și spin. Ar putea fi găurile negre universuri în sine? Ar putea fi apariția unei găuri negre un nou Big Bang, nașterea unui nou univers? Ar putea fi universul nostru interiorul unei găuri negre?

Știi cum e să fii bolnav: te simți obosit, poate puțin deprimat, ți se face foame mai rar, ți se face greață mai ușor și poate ești mai sensibil la durere și frig.

Faptul că boala vine cu un set distinct de trăsături psihologice și comportamentale nu este o descoperire nouă. În terminologia medicală, simptomul de indispoziție poate cuprinde unele dintre sentimentele care vin cu boala. Comportamentaliștii și neuroimunologii folosesc termenul de comportament de boală pentru a descrie schimbările de comportament ce pot fi observate în timpul bolii.

Furnizorii de servicii medicale tratează adesea aceste simptome ca fiind puțin mai mult decât efectele secundare enervante ale unei boli infecțioase, dar, după cum se dovedește, aceste schimbări pot face de fapt parte din modul în care combatem infecția.


În imagine, toată apa de Terra, într-o sferă, pe fundalul planetei noastre

În jur de 70% din suprafaţa Pământului este acoperită cu apă, oceanele deţinând circa 96,5% din toată apa planetei. Dar apa este de găsit şi în fluvii, râuri şi lacuri, în gheţari, zăpada de la poli ori de pe timpul iernii, în straturile acvifere ale scoarţei terestre, în vaporii din atmosferă, în organismele vii, ca tine ori o bacterie. Trebuie spus că, aşa mică cum pare, sfera cu toată apa de pe Terra are un diametru de circa 1.385 kilometri.

Iată câteva date despre apa de pe Terra:


Reprezentare grafică a unui sistem binar de găuri negre. credit: NASA / ESA / G. Bacon, STScI.

Un grup de cercetători care studiază modul în care se comportă stelele situate în regiunea centrală a galaxiei noastre susţine că a descoperit dovezi conform cărora Sagittarius A*, gaura neagră din centrul galaxiei Calea Lactee, ar avea o soră mai mică, o gaură neagră cu masa de „doar” 100.000 de ori cea a Soarelui.

Daniel este un individ rușinos și retras, săritor atunci când este cazul, dar care nu manifestă un interes deosebit în a interacționa cu alți oameni ori în a fi prezent în activități de socializare. Daniel arată, prin modul de a fi, o nevoie pentru ordine și structură în viața sa, precum și o pasiune pentru detalii.

Trei țestoase, A, B și C, sunt gata de o competiție. Fiecare se deplasează cu o viteză diferită, într-o cursă de 1000 m.

Dacă țestoasa A îi acordă un avans de 50 m țestoasei B, cele două vor trece linia de final a cursei de 1000 m în exact același moment.

Dacă țestoasa A îi acordă un avans de 69 m țestoasei C, cele două vor trece linia de final a cursei în exact același moment.

Undele sonore iau naştere în urma vibraţiilor de natură mecanică. De obicei sunetul are la bază un obiect care vibrează şi transmite acest fenomen şi mediului înconjurător. Vibraţiile respective antrenează moleculele de aer din preajmă, creând zone de compresie în care moleculele se aglomerează şi zone de rarefiere unde, dimpotrivă, moleculele de aer se depărtează unele de altele (fenomen denumit în fizică rarefacţie). Undele sonore se propagă aşadar sub forma unor variaţii continue ale presiunii aerului.


În imagine: suprafața cometei 67P/Churyumov-Gerasimenko

Știința și tehnologia progresează în pas accelerat. Deși omul nu a pășit încă pe altă planetă (doar pe Lună, satelitul Terrei), mașinile produse de acesta au fost ori sunt prezente pe mai multe corpuri cerești (Lună, planeta Marte). Echipamentele din ce în ce mai performante de cercetare a spațiului, însoțite de o consolidare a aparatului teoretic, permit sondarea misterelor cosmosului și progrese remarcabile în ce privește înțelegerea evoluției universului. Iată, în acest articol, șase evenimente remarcabile din istoria recentă a cosmologiei.

Probabil că încă mai sunt unii care cred că șefii intransigenți și izolați (care rareori interacționează cu angajații) sunt prototipul șefului. Odată cu noile generații așteptările se schimbă, imaginea șefului a suferit și ea modificări, iar comportamentul șefilor afectează organizația (comportamentul angajaților și eficiența organizației), fie că este de stat ori privată. Iată, în continuare, o serie de informații despre ceea ce înseamnă a fi un șef bun sau rău și modul în care comportamentul șefilor afectează, în bine sau în rău, organizația.

 

Sonda Parker a obţinut primele rezultate deosebit de interesante studiind vântul solar. Astfel, au fost observate turbulenţe neaşteptate, care se propagă asemănător undelor, cu viteze şi energii mult mai mari decât se așteptau oamenii de ştiinţă.

Sonda Parker a fost lansată în august 2018 cu obiectivul de a se apropia cât mai mult de Soare şi a măsura particulele din vântul solar pentru a înţelege mai bine activitatea astrului şi evoluţia acestuia. De trei ori s-a apropiat de Soare la o distanţă de doar 24 milioane de kilometri, ceea ce a fost posibil datorită unui ecran special care o protejează împotriva temperaturilor extrem de ridicate.

 

Stelele precum Soarele nostru „consumă” hidrogen din nucleu cea mai mare parte a vieții. Odată ce au rămas fără acest „combustibil”, se transformă în gigante roșii, devenind de sute de ori mai mari, „înghițind” planetele din apropiere.

După cum puteți în această animație, în cazul sistemului nostru solar planetele afectate de evoluția Soarelui vor fi: Mercur, Venus și chiar Pământul, în aproximativ 5 miliarde de ani.


Clic drepta - View image (pentru o rezoluție superioară)

Beneficiile accesului la electricitate nu trebuie să fie explicate. Nici celor care consideră acest lucru un lucru normal și banal, precum aerul disponibil pentru respirație, nici celor care nu au acces la electricitate,  dar înțeleg și resimt dezavantajele ce decurg din această situație.

16% din populația lumii, adică în jur de 1,2 miliarde de oameni, încă trăiesc fără acces la electricitate. Unde sunt localizați cei mai mulți dintre cei care trăiesc în „beznă”? Probabil că este ușor de ghicit pentru mulți: Africa (în special Africa sub-sahariană), Coreea de Nord și sudul Asiei.

Un nou studiu arată că în jurul găurilor negre masive ar putea orbita mii de planete bizare. Acestea ar fi luat naştere din condensarea materiei din discul foarte dens care se află în jurul acestor găuri negre.

Câte planete există în univers? Adevărul este că încă nu ştim și nici nu vom ști vreodată numărul acestora. Au fost descoperite mii de planete care orbitează în jurul unor stele mai mult sau mai puţin asemănătoare Soarelui nostru. Se presupune că majoritatea stelelor ar putea avea cel puţin o planetă sau un adevărat sistem de planete, ceea ce ar însemna că în galaxia noastră ar putea exista sute de miliarde de planete! Acestea iau naştere în milioane de ani în perioada în care sistemul solar se formează, din agregarea materiei, la început prin atracţie electromagnetică, pe urmă prin atracţia gravitaţională, din praful şi gazul din discul care orbitează în jurul stelei în formare.


Explozie raze gama (reprezentare artist). credit: nasa.org

Au fost măsurate explozii de raze gama (Gamma Ray Burst) cu energia de sute de miliarde de ori mai mare ca energia fotonilor luminii; un nou record în astronomie. Încă nu este clar fenomenul care produce aceste raze gama: ciocniri de stele de neutroni sau materie în cădere în găuri negre.

În 2018 şi 2019 două grupuri internaţionale de astronomi au reuşit să măsoare cele mai intense raze gama (fotoni cu energii extrem de mari) de până acum. Acest gen de raze gama care provin din univers, din afara galaxiei noastre, se numesc, în engleză, Gamma Ray Burst, GRB, şi sunt produse în fenomene astronomice extrem de violente.

Roverul Curiosity
Roverul Curiosity, NASA

Noi date obţinute cu roboţelul Curiosity (NASA) pe Marte indică un comportament bizar al oxigenului în atmosfera marţiană. Încă nu se ştie care ar putea fi cauza unui astfel de comportament – dacă este rezultatul prezenţei vieţii pe Planeta Roşie sau, dimpotrivă, rezultatul unor procese fizice de altă natură, care nu au nicio legătură cu viaţa.


Harta radiaţiei fundamentale de fond

O nouă analiză a datelor obţinute cu ajutorul satelitului Plank arata cum că geometria universului ar fi neeuclidiană; universul ar avea o geometrie sferică, în care lumina s-ar putea întoarce de unde a pornind după ce „a înconjurat tot universul”. Dacă aşa stau lucrurile ar fi o revoluţie cu consecinţe greu de imaginat.

Un grup de astronomi a descoperit recent în galaxia noastră un obiect misterios cu masa de circa trei ori cea a Soarelui, care ar putea să fie o mică gaură neagră sau, dimpotrivă, cea mai mare stea neutronică descoperită până acum. În galaxia noastră ar putea exista miliarde de obiecte cosmice de acest gen.

Un urs cântărește cât un leu și un leopard, luate împreună.
Doi urși cântăresc cât trei cerbi.
Un leopard plus un cerb cântăresc cât un leu.
Câți leoparzi, împreună, cântăresc cât un leu?

Știința este prezentă în mod timid în presa românească. Pare a fi un paradox, pentru că trăim într-o perioadă în care importanța științei este excepțională. Vorbim despre probleme globale, cum ar fi: încălzirea globală ori epidemia de obezitate, care nu pot fi înțelese în afara cercetării științifice. Nenumărate subiecte de interes pentru public, cum ar fi cel al alimentației, au nevoie de știință pentru a fi spuse lucruri cu sens.

Răspunsul se bazează pe faptul că mâncarea iute activează receptorii din piele care în mod normal sunt folosiți pentru identificarea căldurii. Acești receptori sunt neuroni de durere (nociceptori polimodali). Ei sunt cei ce răspund la temperaturi extreme și la stimulare mecanică intensă, cum ar fi ciupitul și tăiatul. Receptorii răspund, de asemenea, și la anumiți compuși chimici. Sistemul nervos central poate fi indus în eroare atunci când aceste fibre de durere sunt stimulate de anumiți compuși chimici care pot fi găsiți în ardeiul iute, de exemplu.

Ești atât de priceput pe cât te crezi? Cât de bun ești la gestionarea banilor? Dar la recunoașterea emoțiilor? Cât de sănătos ești în comparație cu alte persoane pe care le cunoști? Ești mai bun decât media la gramatică?

Cunoașterea competențelor proprii și cum se raportează acestea la ceilalți e mai mult decât o creștere a stimei de sine. Ne ajută să înțelegem când ne putem baza pe deciziile sau instinctul propriu și când trebuie să cerem un sfat.

Dar cercetările din domeniul psihologiei sugerează că nu suntem foarte buni în a ne autoevalua în mod corect. De fapt, deseori ne supraestimăm abilitățile. Cercetătorii au numit acest fenomen efectul Dunning-Kruger.


Călătorie printr-o gaură de vierme. credit: NASA

În centrul galaxiei noastre se afla o enormă gaura neagră, Sagittarius A*, care ar putea reprezenta o gaură de vierme, o scurtătură între două galaxii îndepărtate din univers sau o poartă între două universuri paralele.  Cel puțin asta susţin doi astrofizicieni,  De-Chang Dai de la Universitatea Yangzhou şi Dejan Stojkovic de la Universitatea Buffalo, într-un articol recent publicat în revista Physical Review D.


 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro