Termenul de "imunitate de grup" provine din observarea modului în care o turmă de bivoli formează un cerc, cu cei puternici la exterior, protejând pe cei mai slabi și mai vulnerabili aflaţi la interior.

Acest fenomen este similar cu modul în care funcționează imunitatea de grup în prevenirea răspândirii bolilor infecțioase. Cei care sunt suficient de puternici pentru a fi vaccinați se protejează direct de infecție. De asemenea, protejează indirect persoanele vulnerabile care nu pot fi vaccinate.


Există diferite motive pentru care o persoană nu poate fi vaccinată. Persoanele supuse tratamentului împotriva cancerului și al căror sistem imunitar este compromis, de exemplu, sunt afectate în ce priveşte capacitatea de a dezvolta imunitate ca urmare a vaccinării. Adesea, persoanele care nu pot fi vaccinate sunt susceptibile la cele mai grave consecințe dacă sunt infectate.

Un alt grup vulnerabil este reprezentat de bebeluși. Bebelușii sub 6 luni sunt susceptibili la complicaţii grave ca urmare a contactării unei gripe. Cu toate acestea, nu li se poate administra vaccinul împotriva gripei, deoarece sistemul lor imunitar nu este suficient de puternic.


· Cum funcţionează imunitatea de grup?

Pentru ca o boală contagioasă să se răspândească, un agent infecțios trebuie să găsească persoane susceptibile (care nu sunt imune) să fie infectate. Dacă nu se poate, lanțul de infectare este întrerupt și procesul de răspândire a bolii este încetinit.

Un alt mod de a vedea imunitatea de grup este următorul: boala are nevoie de victime pentru a se putea răspândi în cadrul unei populații. Altfel, aceasta este destinată dispariţiei.


· Ce nivel de acoperire oferă imunitate grupului?

Cât de mulți oameni trebuie vaccinați pentru a obține imunitatea de grup diferă de la boală la boală.

Pojarul poate fi transmis prin tuse și strănut; virusul care îl provoacă poate supraviețui în afara corpului până la două ore. Așadar, este posibil să faceţi pojar dacă sunteţi în aceeași cameră cu cineva care este bolnav şi atingeți o suprafață care a fost atinsă de strănutul ori tusea celui bolnav.

În schimb, virusul care provoacă Ebola poate fi răspândit doar prin contact direct cu secreții infectate (sânge, materii fecale sau vomă) și, prin urmare, necesită un contact direct cu o persoană bolnavă. Acest lucru face boala mult mai puțin contagioasă.

Putem determina cât de contagioasă este o boală, urmărind răspândirea ei în cadrul unei populaţii. Putem atribui fiecărei boli un "număr de răspândire" notat cu simbolul Ro. Cu cât Ro este mai mare, cu atât mai ușor se răspândește boala în cadrul unei populații.

Dacă toți cei care au o boală infectează, în medie, două persoane, Ro pentru acea boală este 2. Acest lucru înseamnă că boala, relativ vorbind, nu este deosebit de contagioasă. Cu toate acestea, dacă toți cei care au o boală infectează în medie zece persoane, Ro va fi 10, ceea ce înseamnă că vorbim de o boală mult mai contagioasă.

Putem folosi Ro pentru o boală pentru a calcula pragul imunităţii de grup, adică procentul minim de persoane din cadrul unei populații care ar trebui să fie vaccinat pentru a ne asigura că o boală nu persistă în cadrul acelei populaţii. Cu cât boala este mai contagioasă, cu atât pragul este mai ridicat.


· Pragul imunităţii de grup, pentru o serie de boli


Difteria. Ro=6-7. Acoperirea prin vaccin: 85%
Pojarul. Ro=12-18. Acoperirea prin vaccin: 92-94%
Poliomielita. Ro=2-15. Acoperirea prin vaccin: 50-93.
Variola. Ro=5-7. Acoperirea prin vaccin: 80-85%.
Gripă. Ro=1,4-4. Acoperirea prin vaccin: 30-75%.

Imunitatea de grup este un instrument puternic de utilizat în sănătatea publică. Asigurându-ne că cei care pot fi vaccinați sunt vaccinați, putem obține imunitatea de grup şi putem preveni îmbolnăvirea şi suferinţa care însoţeşte răspândirea bolilor infecţioase.

Traducere după What is herd immunity