răcitCunoaştem din propria experienţă semnele unei răceli, probabil cea mai comună şi cunoscută boală. În cursul unui an se înregistrează milione de cazuri de răceală, incidenţa fiind mai mare la copii şi cei în vârstă, care au o rezistenţă mai mică împotriva infecţiilor.

 

 

 

 

De asemenea, cele două categorii petrec mai mult timp în colectivităţi.

Dacă unii copii cu vârsta între 6 şi 10 ani pot face până la 10-12 răceli pe an, adulţii răcesc în medie de două ori pe an, existând variaţii la fiecare categorie de vârstă. Femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani, răcesc mai frecvent decât bărbaţii din aceeași categorie de vârstă.


Impactul economic al răcelilor banale este enorm. Centrul Naţional de Statistică Medicală din SUA a înregistrat în 1995 un număr de 66 de milioane de cazuri de răceală comună care au necesitat asistenţă medicală specializată. În total aceşti bolnavi au solicitat 24 de milioane de zile concediu medical şi 20 de milioane de zile absentate la şcoală.


Care sunt cauzele răcelilor?

Există peste 200 de tipuri de virusuri care pot produce răceala comună. Dar de cele mai multe ori, virusul care a produs o răceală rămâne neidentificat. Foarte multe persoane sunt convinse că răceala apare în urma expunerii la frig sau vreme rece. Studiile au arătat că asemenea circumstanţe doar favorizează apariţia, nefiind o relaţie de tipul cauză-efect. Temperatura scăzută favorizează multiplicarea agenţilor patogeni inhalaţi.

 

 

Simptomele răcelii

Simptomele unei răceli apar după o perioadă de incubaţie a virusului de până la 2-3 zile de la momentul infecţiei. Ele se manifestă prin secreţii nazale abundente, „nas înfundat”, dureri de gât, tuse, uneori febră. Aceste simptome pot persista până la 14 zile, media fiind de 7 zile. Uneori o răceală se poate complica cu o infecţie bacteriană ce afectează faringele sau sinusurile. Simptomele suprainfectării sunt febra ridicată şi sputa. Aceste complicaţii necesită o atenţie deosebită.


Cum acţionează un virus în organism?

Virusurile cauzează infecţia prin atacarea sistemului de apărarea al organismului. Prima linie de apărare este reprezentată de mucusul care acoperă căile respiratorii. Rolul mucusului e de a reţine particule de praf, polen şi alţi alergeni, bacterii sau alte particule. După ce penetrează stratul de mucus, virusul pătrunde într-o celulă, unde se multiplică. Apar noi virusuri care vor invada celulele din jur. Simptomele răcelii sunt de fapt rezultatul răspunsului sistemului imun la agresiunea unui virus. Celulele infectate viral, transmit semnale în organism, ce vor activa leucocitele specializate în apărarea virală. Odată activate, acestea ajung rapid la locul agresiunii şi încep munca pentru care au fost create: elimină substanţe care vor atrage alte leucocite, determină inflamaţia la locul infectării, vor distruge celule infectate. Toate aceste acţiuni vor produce simptomele răcelii.


Cum se transmite răceala?


În funcţie de tipul de virus, răceala se poate transmite prin secreţiile respiratorii eliminate prin strănut sau tuse, ce au o încărcătură virală. Contactul cu secreţii ale corpului va determina boala. Inhalarea de particule încărcate viral din aer (tuse, strănut), de asemenea, poate duce la apariţia bolii. Studiile epidemiologice au arătat că perioada când secreţiile bolnavului au cea mai mare încărcătură virală este reprezentată de zilele a două şi a patra de la momentul infectării, deci în aceste zile riscul de a transmite boala şi altcuiva este cel mai ridicat.


Cum tratăm răceala?

Majoritatea medicamentelor destinate tratării răcelii (Fervex, Coldrex) conţin diferite cantităţi de paracetamol. Acesta va diminua simptomele răcelii, febra, durerile. Pe lângă medicamentaţie, e important repausul la pat, aportul crescut de lichide (nu apă, ci ceaiuri). Nu este recomandată aspirina în cazul unei răceli. După consum mai mare de aspirină, în special la copii, poate apărea o complicaţie, Sindromul Reye. Acesta afectează diferite organe, determinând hemoragii.

Nu se iau antibiotice pentru răceală. Rolul antibioticului este să distrugă bacterii, nu virusuri. Antibioticul se recomandă dacă apare o complicaţie a răcelii, o infecţie cu bacterii. Folosirea antibioticului cu scop de „prevenire” distruge nediscriminat atât bacteriile patogene, cât şi pe cele din flora intestinală, care sunt benefice.

Este recomandat să folosiţi numai în cunoştinţă de cauză antibioticele. Prin urmare, antibioticele se iau numai în cazurile recomandate de medic!

O altă metodă este inhalarea de aburi. Creşterea temperaturii la nivelul mucoasei inhibă multiplicarea virală şi favorizează acţiunea leucocitelor.





Bibliografie:
„E bine să ştii” de Dr. Leonard Azamfirei, editura „Viaţă şi sănătate”, 2006



Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!