ADNEvoluţia este definită ca modificarea patrimoniului genetic al omenirii. Dacă omul evoluează ori îşi păstrează constant patrimoniul genetic este subiect de dezbatere printre oamenii de ştiinţă, dar în ultimii ani, o concluzie în această privinţă începe să se impună.

 

 

Evoluţia este definită ca modificarea patrimoniului genetic al omenirii, modificare ce are loc prin transmiterea genelor de la un individ la altul prin procreare. Dacă omul evoluează ori îşi păstrează constant patrimoniul genetic este subiect de dezbatere printre oamenii de ştiinţă, dar în ultimii ani, odată cu descifrarea genomului uman şi înţelegerea mai bună a mecanismelor genetice, concluzia că evoluţia omului este în plină desfăşurare începe să se impună.

Nu este nici o îndoială că selecţia naturală a fost mult estompată prin dezvoltarea ştiinţei. Progresele din domeniul medicinei fac deseori ca pericole mortale acum câteva zeci de ani să fie astăzi incidente minore în viaţa noastră (infecţia cu virusul gripei, de pildă). Unii cercetători sunt de opinie că, urmare a faptului că organismul este astăzi ajutat cu medicamente, capacitatea acestuia de a răspunde unor atacuri interne (viruşi, paraziţi, bacterii) va scădea cu timpul, tot ca rezultat al evoluţiei.

 

Fata odihnindu-se din Sudan

Fotografia a fost realizată în martie 1993 în Sudan

 

Autorul ei, Kevin Carter, s-a sinucis în 1994 "bântuit de ...morţi, ură şi suferinţă", după a scris în biletul de adio

Pe de altă parte, acolo unde medicina nu a izbutit să învingă, genele au reuşit... Africa este, în mare parte, un tărâm al nevoii, suferinţei şi neputinţei. Boli demult dispărute ori cu incidenţă minoră în ţările dezvoltate, cum este malaria, fac ravagii în Africa. De asemenea, SIDA se răspândeşte aproape incontrolabil pe continentul negru. Dar s-a observat că mulţi africani s-au adaptat la bolile teribile ce îi afectează, devenind imuni, atât la malarie, dar şi la SIDA. Dacă medicina nu va reuşi combaterea acestor boli în Africa, probabil că aceste gene care fac faţă viruşilor ce produc bolile amintite se vor răspândi la din ce în ce mai mulţi africani.

 

Exemple ale evoluţiei...

În multe cazuri, modificări ale mediului aduc cu sine modificări genetice. Un exemplu este următorul: deşi omul, acum mii de ani nu putea digera laptele, după ce animale ce dau lapte au fost domesticite, o genă care a permis adulţilor digerarea laptelui a apărut. Copii se hrăneau tot cu lapte, dar capacitatea de a tolera laptele se pierdea odată cu maturizarea.

 

 

Cranii

Cranii ale omului în diversele sale stadii de evoluţie
(Fotografie din 8.11.2007, Muzeul din Nairobi, Kenia)

 

Rasele, aşa cum le ştim astăzi, au apărut acum aproximativ 20 de mii de ani. Pigmentarea pielii în mod diferit, în funcţie de poziţionarea geografică, nu este o chestiune ce ţine de estetică, ci una ce ţine de utilitate: o piele roz, de exemplu, specifică locuitorilor din zonele mai apropiate de poli, are capacitatea de a absorbi mai multă lumină solară decât o poate face o piele închisă la culoare, producând astfel vitamina D.

Acum 10000 de ani nimeni nu avea ochi albaştri. Astăzi ochii albaştri par să ofere un oarecare avantaj din perspectiva procreării, dar de ce a apărut această genă a ochilor albaştri, de ce a avut nevoie natura de aceasta, rămâne un mister.

În 2005 au fost descoperite două gene care indică o evoluţie a creierului uman. O genă, răspândită la aproximativ 70% din populaţie, are cel mult 60000 de ani de când a apărut, iar cealaltă, mult mai recentă şi răspândită la aproximativ 25% din populaţia globului, a apărut acum cel mult 15 mii de ani.

 

Cine dă tonul în schimbarea patrimoniului genetic?

Omul nu poate bloca complet regulile selecţiei naturale. Chiar dacă pentru ţările dezvoltate sunt disponibile intervenţii de natură medicală ce afectează cursul natural (străvechi) al omului în raport cu bolile, asta nu înseamnă că natura ţine cont de acest lucru.

Patrimoniul genetic al omenirii se modifică în funcţie de cine contribuie la reînnoirea acestuia. Astfel, în vreme ce în ţările dezvoltate rata naşterilor este mică şi în scădere, în ţările din Asia, America Latină şi Africa se înregistrează rate ale naşterilor foarte mari şi în creştere. Acest fapt arată că zestrea genetică este compusă în mare parte din genele transmise de către aceşti locuitori ai planetei. Pe de altă parte, cu cât populaţia este mai mare, cu atât genele evoluează mai repede. Se întâmplă astfel pentru că mai mulţi oameni înseamnă mai multe oportunităţi pentru ca o genă să apară.

Poate paradoxal, locuitorii ţărilor sărace sunt cei care au o mai mare importanţă sub aspectul viitorului patrimoniu genetic al omenirii: adică acei oameni care nu sunt apăraţi nici măcar de bolile pentru care există medicamentaţie, acei oameni care încă nu au folosit un telefon mobil vreodată (peste jumătate din populaţia globului), acei oameni pentru care viaţa reprezintă nu privitul la telenovele şi planificarea de concedii în Bulgaria, ci o luptă zilnică pentru achiziţionarea hranei necesare supravieţuirii...

În septembrie 2005 a fost publicat în revista Nature genomul cimpanzeului. Cercetătorii în genetică pot astfel să observe toate modificările care au loc în ultimele 7 milioane de ani, de când omul şi cimpanzeul s-au desprins din strămoşul comun. Rezultatele acestor cercetări vor spune mai multe despre modul în care a evoluat omul şi, prin înţelegerea mai bună a mecanismelor evoluţiei (dacă nu este complet întâmplătoare), despre modul în care vom evolua.