Tipărire
Categorie: Alimentaţie-Sănătate
Accesări: 3611

Copil sărindMere care nu sunt colorate artificial. Roşii, afine, ardei verde, morcovi sau spanac asemenea. Pâine din cerealele integrale fără peliculă colorantă. Suc de struguri sau lapte fără coloranţi. Acestea sunt alimentele şi băuturile pe care ar trebui să le consume copiii noștri.

 

 

 

De fapt chiar şi noi ar trebui să facem acelaşi lucru. Este important să subliniez acest lucru în contextul isteriei informaţiei generate de un studiu efectuat în Marea Britanie care face legătura dintre anumiţi coloranţi alimentari, precum şi conservantul numit benzoat de sodiu şi apariţia hiperactivităţii la copii.

Adevărul este că şi înainte de efectuarea acestui studiu, a cărui semnificaţie este discutabilă, experţii din nutriţie au îndemnat la un consum redus al  alimentelor care conţin o mulţime de aditivi. Acest lucru nu este necesar datorită riscului asociat al aditivilor în sine, ci pentru că prezenţa aditivilor este semnul distinctiv al alimentelor procesate, care tind să aibă un conţinut  ridicat de zahăr, grăsimi şi sare şi sărac în substanţe nutritive. Ceea ce studiul actual nu ne pune la dispoziţie este un arsenal mai complex prin intermediul cărora părinţii să poată lupta pentru a-i ţine pe copii la distanţă de "junk food".

Ideea existenţei unei legături între anumiţi aditivi alimentari şi comportamentul necorespunzător la copii a fost propusă pentru prima dată de către medicul pediatru Benjamin Feingold în anii 1970. El a susţinut că înlăturarea  din alimentaţie a alimentelor pline de aditivi alimentari a combătut hiperactivitatea la un număr mare de copii.

Ideea a fost controversată şi criticată. Unii cercetători au sugerat că rezultatele au fost cauzate de dorinţa părinţilor sau pur şi simplu de o îmbunătăţire generală a dietei prin reducerea consumului de produse alimentare procesate.

Dar în prezent cercetătorii britanici au descoperit dovezi ştiinţifice care fac legătura dintre hiperactivitate şi aditivi cu ajutorul unui studiu care a înrolat 153 de copii cu  vârsta de trei ani şi 144 de copii în vârstă de opt şi respectiv nouă ani. Jumătate din copii au primit o combinaţie de patru coloranţi alimentari şi conservantul benzoat de sodiu dizolvat într-o băutură de fructe, în timp ce cealaltă jumătate au primit o băutură placebo, care avea acelaşi gust şi acelaşi aspect. Nici copiii, nici cei care efectuau experimentul, nici părinţii sau profesorii care au fost rugaţi să evalueze comportamentul copiilor nu ştiau cine primeşte băutura cu aditivi şi cine primeşte placebo.

Analiza finală a rezultatelor a evidenţiat o uşoară creştere a comportamentului hiperactiv în rândul a  10% din copiii aflaţi în grupul care a primit băutura cu aditivi. Cum interpretăm aceste rezultate? A fost un anume aditiv responsabil? Nu putem să ne dăm seama. Este posibil ca efectul să se fi datorat unor reacţii sinergice între aditivi, reacţii care nu apar atunci când aceştia sunt consumaţi individual? Nu putem şti cu siguranţă. Ar putea fi faptul că atunci când aceşti aditivi sunt adăugaţi în produsele alimentare, aceste substanţe chimice au un efect diferit, comparativ cu cel pe care îl au  atunci când sunt amestecate într-o băutură? Nu ştim acest răspuns. Şi cât de reale sunt valorile? Au fost testate două combinaţii de aditivi. Una dintre dozele zilnice a fost echivalentă cu  cea care se regăseşte în două pungi de dulciuri, cealaltă a fost echivalentă cu patru plase de dulciuri. Acele cantităţi sunt destul de importante şi este posibil să nu reflecte cantitatea pe care o consumă copiii de fapt.

Dar, cui îi pasă de toate acestea? Chiar avem nevoie de mai multe dovezi pentru a-i determina pe copii să reducă consumul de băuturi răcoritoare, bomboane, prăjituri sau deserturi cu gelatină îmbogăţite cu zahăr? Nu împărtăşesc această opinie.

Dar acest studiu va avea unele efecte negative. Industria va încerca să recurgă la ceea ce se va numi defecte metodologice. Maniacii alimentelor vor spune: "ţi-am spus eu" şi vor descrie toţi aditivii ca fiind toxine. Guvernele, la rândul lor, vor lua măsuri pentru a elimina o parte din aditivi. Dar înlocuirea bomboanelor colorate cu unele lipsite de culoare nu va rezolva problemele noastre nutritive. Îndemnarea copiilor noștri să mănânce mere, portocale şi fructe cu coajă lemnoasă în loc de bomboane fluorescente va fi soluţia.



Traducere de Ecaterina Pavel după food-additives-and-hyperactivity cu acordul editorului