Tipărire
Categorie: Alimentaţie-Sănătate
Accesări: 4867

Intoleranta lactozaGaze, balonare, dureri de stomac... acestea sunt doar câteva dintre simptomele pe care unii oameni le experimentează după ce consumă lapte. Şi nu vorbim despre o problemă care apare ocazional. În jur de 70% din populaţia lumii nu tolerează lactoza.

 

 

 

Lactoza este zahărul natural responsabil pentru gustul dulce din laptele de vacă. Motivul intoleranţei este deficienţa unei enzime numită beta-galactozidază (cunoscută mai bine sub numele de lactază), care este esenţială pentru scindarea lactozei în componentele sale, glucoza şi galactoza. Dacă acest lucru nu are loc, lactoza nedigerată trece în intestinul gros, unde va suferi un proces de fermentaţie sub acţiunea florei bacteriene. În acest fel procesul de fermentare conduce la formarea de gaze care provoacă balonare şi crampe abdominale. Unul dintre aceste gaze este hidrogenul, a cărui prezenţă în aerul expirat stă la baza modalităţii standard de evidenţiere a intoleranţei la lactoză. Pacientul este rugat să bea o cantitate standard de soluţie de lactoză şi apoi cantitatea de hidrogen produsă este măsurată prin intermediul unui test de respiraţie. Aceasta este singura modalitate de a determina dacă cineva suferă cu adevărat de intoleranţă la lactoză.

Intoleranţa la lactoză este mai răspândită în rândul persoanelor din Asia, Africa şi în mai mică măsură în Marea Mediterană. Multe regiuni ale continentelor Asia şi Africa au fost cândva afectate de boala somnului, o boală care se transmite prin intermediul muştei tsetse şi care a fost responsabilă pentru distrugerea majorităţii populaţiei de bovine. Geneticienii consideră că absenţa laptelui în aceste zone a condus la apariţia intoleranţei la lactoză. În ceea ce priveşte evoluţia, un astfel de răspuns ar fi adecvat, deoarece perturbarea sintezei unei enzime care nu este necesară va fi un lucru avantajos din punct de vedere energetic pentru corpul uman. Deşi intoleranţa la lactoză este rar întâlnită în rândul copiilor, capacitatea de a produce enzima scade drastic după înţărcare la indivizii predispuşi. Cu toate acestea, chiar şi cei care suferă de intoleranţă la lactoză pot consuma, de obicei, un pahar de lapte (circa 15 g de lactoză), fără ca simptomatologia gravă asociată în mod normal cu această afecţiune să îşi facă apariţia.

Deoarece laptele este cea mai cunoscută sursă de calciu din alimentaţie, persoanele care suferă de intoleranţă la lactoză au adesea carenţe de calciu. În acest caz, brânza şi iaurtul ar trebui să fie incluse în dieta de zi cu zi pe post de înlocuitori de lapte. Un strop de brânză Cheddar oferă la fel de mult calciu ca şi o cană de lapte, însă cantitatea de lactoză regăsită în aceasta reprezintă mai puţin de o zecime în comparaţie cu cea existentă în lapte. Un preparat care conţine enzima deficitară este, de asemenea, disponibil în prezent în comerţ sub numele de Lact-Aid. Câteva picături din această soluţie pot fi adăugate în lapte, ducând la scindarea majorităţii cantităţii de lactoferină în 24 de ore.

Strategia de mai sus va necesita în continuare restricţionarea dietei unei persoane atunci când nu ia masa acasă sau când vine vorba despre satisfacerea plăcerii de a mânca dulciuri cum ar fi îngheţata, budinca de ciocolată sau o prăjitură cu cremă. Cu toate acestea, există un preparat enzimatic sub formă de comprimate care poate fi ingerat atunci când luăm masa pentru a evita apariţia efectelor adverse de temut. Această tabletă Lact-Aid furnizează enzima necesară pentru a descompune lactoza în intestinul subţire. Cine a spus că nu poţi să ai prăjitură şi să o şi mănânci?


Traducere de Ecaterina Pavel după what-is-lactose-intolerance, cu acordul editorului.