Timp de peste 150.000 de ani, rudele noastre străvechi, oamenii de Neanderthal (Homo neanderthalensis), au prosperat în întreaga Europă, până când, într-o secundă (geologic vorbind), au dispărut de pe faţa pământului. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica extincţia lor, deşi părerea care câştigă din ce în ce mai mult teren este că factorul principal a fost competiţia cu noi (Homo sapiens). În ciuda dispariţiei lor, moştenirea lor trăieşte şi în ziua de azi – în genomul uman.
Omul de Neanderthal
Trăind în Europa şi Asia în urmă cu aproximativ 200.000 până acum 40.000 de ani, oamenii de Neanderthal au avut în comun multe caracteristici cu oamenii moderni şi, de fapt, difereau genetic doar cu 0,12%. Musculoşi, scunzi şi puternici, cu frunţi oblice şi sprâncene proeminente, deşi aspectul lor ar fi părut animalic, oamenii de ştiinţă au constatat că creierul lor avea aproximativ aceeaşi mărime ca a vecinilor lor, oamenii de Cro-Magnon (oamenii moderni timpurii).
Dispariţia oamenilor de Neanderthal
Cercetările recente ale ADN-ului au descoperit că majoritatea oamenilor de Neanderthal au dispărut în Europa de Vest aproximativ acum 50.000 de ani şi doar o rămăşiţă a speciei a supravieţuit până acum 10.000 de ani – când oamenii au migrat prima dată în Europa.
Prima extincţie în masă
Oamenii de ştiinţă care au descoperit prima extincţie în masă au susţinut teoria schimbării climatice - deoarece au existat multe perioade “bruşte de frig intens şi secetă”, cunoscute sub numele de evenimente Heinrich - ca posibil vinovat.
Oricare a fost cauza, doar o mână de supravieţuitori au rămas în zonele mai calde din Europa de Sud, iar aceste rămăşiţe ale speciei se crede că s-au încrucişat, rezultând o variaţie genetică limitată – o trăsătură care “poate face o specie mai puţin rezistentă la schimbările din mediul său crescând riscul de extincţie."
Compeţiţia Cro-Magnon
Deşi în trecut oamenii de ştiinţă credeau că Homo sapiens nu a ajuns în Europa până acum 35.000 de ani, îmbunătăţirile recente ale metodelor arheologice de datare şi o a doua privire asupra unor dinţi foarte vechi, a arătat că oamenii moderni au intrat probabil prima dată în Europa acum 45.000 de ani. Această perioadă coincide cu pierderea diversităţii (şi a unei şi mai mari debilităţi) populaţiei de Neanderthal şi a precedat dispariţia lor cu doar 5.000 de ani.
Coincidenţă? Majoritatea cred că nu, iar părerea generală este că Homo sapiens pur şi simplu a câştigat competiţia cu oamenii de Neanderthal. În sprijinul acestei teorii, unii au observat că deşi ambele populaţii aveau dimensiuni similare ale creierului, cel al omului de Neanderthal era folosit mai mult la coordonarea corpului său semnificativ mai mare şi la procesarea vizuală decât la “procesarea la nivel înalt”. Ca urmare, ei susţin că omul de Neanderthal nu a avut pur şi simplu un limbaj complex sau capacitatea pe care o avea omul de Cro-Magnon de a se descurca în colectivităţile mari. Capacitatea de a menţine relaţii sociale pe distanţe mari se crede că a reprezentat un avantaj distinct atunci când a fost necesar să se confrunte cu schimbările de mediu – cum ar fi schimbările de climă sau o erupţie vulcanică majoră. Dovezile strânse din toată Europa demonstrează că, în timp ce omul de Neanderthal a menţinut relaţii cu rude aflate la o distanţă de până la 48 de km, omul de Cro-Magnon a călătorit de mai multe ori – până la 320 km.
În acelaşi sens, alţi cercetători au constatat că în acest timp, copiii Cro-Magnon s-au bucurat de o perioadă mai mare de dezvoltare în comparaţie cu copiii de Neanderthal – având mai mult timp pentru a învăţa de la cei bătrâni şi în cele din urmă trăind mai mult. Ambii factori se crede de asemenea că au jucat un rol în capacitatea mai mare a lui Homo sapiens de a se adapta la distrugerile mediului înconjurător.
Erupţiile vulcanice
Cam în timpul extincţiei omului de Neanderthal, două erupţii vulcanice masive au acoperit continentul cu cenuşă, distrugând majoritatea plantelor şi ascunzând soarele în nori groşi. Prima erupţie a avut loc în Caucaz acum aproximativ 45.000 de ani, în timp ce a doua, cunoscută sub numele de “Campanian Ignimbrite”, a erupt în sudul Italiei acum aproximativ 40.000 de ani.
Din moment ce în trecut mulţi au crezut că oamenii moderni nu au migrat în Europa decât la 5.000 de ani după erupţii, o teorie populară a susţinut că iarna vulcanică a ucis oamenii de Neanderthal – în timp ce oamenii moderni timpurii trăiau în siguranţă în sud, în Africa.
Cu toate acestea, odată cu modificarea datei primei sosiri, astfel încât acum coincide cu erupţiile vulcanice, cercetătorii au fost nevoiţi să mai analizeze o dată teoria. Examinând particulele minuscule de cenuşă vulcanică de la siturile aflate puţin mai departe de locul erupţiei din Italia, au descoperit că cenuşa a fost deasupra dovezilor arheologice care arată “tranziţia de la omul de Neanderthal la tipurile de unelte moderne de piatră ale omului”. Din moment ce aceste dovezi demonstrează că omul de Neanderthal a fost strămutat de Cro-Magnon în acele locuri înainte de erupţiile vulcanice, cercetătorii au ajuns la concluzia că un alt factor a fost de vină.
Schimbările climatice
Aceiaşi cercetători care au examinat cenuşa vulcanică au analizat polenul copacilor şi alţi indicatori ai modificărilor climaterice (precum mlaştinile şi sedimentele marine) şi au stabilit că în această perioadă, evenimentul Heinrich (perioadă de frig brusc şi secetă) încă nu avusese loc. De aceea, ei au dedus că nu climatul a fost responsabil (cel puţin nu direct) de extincţia oamenilor de Neanderthal. În cele din urmă, au ajuns la concluzia că de vină a fost mai probabil competiţia cu Homo sapiens, care era mai deştept.
Dispăruţi, dar nu uitaţi
Deşi competiţia cu oamenii moderni timpurii ar fi putut fi cauza finală a extincţiei oamenilor de Neanderthal, există foarte puţine dovezi ale animozităţii dintre cele două grupuri – şi de fapt, contrariul se pare că poate fi adevărat.
Cercetările genetice recente au arătat că „aproximativ un procent de 2% din genomul oamenilor care descind din europeni, asiatici şi alţi non-africani provine de la omul de Neanderthal” ceea ce înseamnă că cele două specii diferite s-au încrucişat la un moment dat.
Cu toate acestea, din cauza distanţei genetice dintre ei, oamenii de ştiinţă au constatat că nu erau foarte compatibili din punct de vedere biologic, astfel încât copiii dintre un om de Neanderthal şi un Cro-Magnon au fost adesea infertili. În plus, multe dintre genele omului de Neanderthal din hibrizii care au continuat să se împerecheze cu Cro-Magnon au fost în cele din urmă îndepărtate.
Interesant, deşi ADN-ul omului de Neanderthal reprezintă doar o parte mică din genomul nostru, deoarece oamenii de azi poartă gene diferite ale omului de Neanderthal, atunci când sunt combinate împreună, umanitatea modernă posedă un record de aproximativ 20% din genomul acestei populaţii.
De remarcat, aproape tot ADN-ul găsit la oamenii de astăzi vine de-a lungul liniei de sex feminin, deoarece hibrizii de sex masculin au fost „semnificativ mai puţin fertili şi eventual, chiar sterili”.
Traducere de Patricia David după neanderthals-disappeared-really cu acordul autorului
