Copilul TungA fost descoperirea revoluţionară a secolului: o fosilă de mici dimensiuni de tip uman care a pus sub semnul întrebării principiile de bază cu privire la originile speciei noastre. Nu, nu  este vorba de  Homo Floresiensis, alias  hobbitul (piticul) din Indonezia.

 

 

 

Odată cu evoluţia genului Homo, strămoşii noştri au devenit ceea ce numim oameni. Acum avem indicii că acest eveniment măreţ s-a produs nu în Africa, ci în Eurasia.

Cel care răstoarnă toate teoriile este un membru la fel de mic al filiaţiei  neamului omenesc – hominis - şi a fost dezgropat cam acum 80 de ani. Descoperirea din 1924 a copilului Taung a uimit şi neliniştit cercetătorii  pentru că nu reflecta imaginea lor asupra evoluţiei umane. El venea de pe un continent pe care mulţi l-au considerat leagănul  evoluţiei umane: Africa.

Nimeni nu se mai îndoieşte în prezent că Africa a fost leagănul umanităţii – ideea vine încă de la Darwin – dar la începutul secolului XX, mulţi cercetători erau de părere că umanitatea a evoluat de pe teritoriul Eurasiei. Copilul Taung era prima fosilă care sfida convingerile tradiţionale cu privire la Africa. Iar  Raymond Dart, un antropolog de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg, Africa de Sud,  a avut parte de o mulţime de săgeţi şi ironii academice  pentru că şi-a poziţionat descoperirea într-o categorie nou nouţă de hominizi, pe care el a numit-o Australopithecus ("maimuţa sudică"). A fost nevoie să treacă zeci de ani până când cei care l-au criticat să admită că greşiseră.

Dar  oare avuseseră până la urmă dreptate cu privire la Eurasia? Recent, o serie de cercetători de frunte s-au raliat în ideea că este posibil ca hominizii să îşi fi părăsit leagănul lor african mult mai devreme decât am crezut şi să fi  suferit tranziţii evolutive critice mai departe, spre nord. Se şopteşte chiar că unul dintre cele mai importante evenimente evoluţioniste –  apariţia tipologiei noastre, Homo – este posibil să fi avut loc mai degrabă sub cerul Eurasiei decât sub cel al Africii. Şi care a fost catalizatorul din spatele acestei reconsiderări radicale ? Acel hobbit mic şi plictisitor.

Încă de la început, hobbitul, ca şi copilul Taung, nu se încadra în imaginea standard a evoluţiei umane. Unele dintre rămăşiţele descoperite pe insula indioneziană Flores, aveau o vechime de doar 18.000 de ani. Deci hobbit-ul a  trăit cu cel puţin 10.000 de ani după ce oricare alt hominid în afară de propria noastră specie, se stinsese cu totul. Singurul schelet de hobbit relativ întreg aparţinea unui individ care abia dacă avea 1 metru înălţime.  Fragmente de oase indică faptul că alţi hobbiţi erau chiar mai scunzi. Şi apoi mai era şi craniul. Volumul cranian al singurului craniu de hobbit descoperit până în prezent este de aproximativ 420 de centimetri cubi, cam o treime din mărimea celui al unui om modern. Şi totuşi uneltele de piatră găsite împreună cu osemintele de hobbit arată faptul că acesta era capabil de comportament sofisticat.  "În 2003, mă înnebunea toată această situaţie”, a declarat Peter Brons de la Universitatea New England din Amidale, Australia, coordonatorul echipei care a făcut descoperirea. "Cu ce să compari un hominid unic cu un creier mic, care a trăit doar cu 18.000 de ani în urmă?"

Unii au crezut că au găsit răspunsul. Există  oameni moderni care se nasc cu boli neobişnuite, din cauza cărora se sistează creşterea craniului. Craniul hobbitului putea să fi aparţinut unui astfel de individ şi să fie, de fapt, uman.

Robert Martin de la Muzeul  Field din Chicago este cel care susţine această idee. El subliniază cum creierele hominide au devenit treptat mai mari de-a lungul istoriei evolutive a umanităţii. Dacă hobbitul de 18.000 de ani era cu adevărat un rezultat al evoluţiei umane, ar fi trebuit să aibă un craniu cam de mărimea craniului nostru, a spus el. Dar mai degrabă acesta seamănă cu cel al unuia dintre australopitecii descoperiţi de Raymond Dart, care au dispărut cam acum 1,2 milioane de ani. De asemenea, dimensiunea corpului este neobişnuită, dar se poate argumenta că şi unele populaţii umane din zilele noastre sunt mici de statură. ”Cea mai probabilă explicaţie pentru micimea acestui creier este una patologică – mai ales dacă luăm în considerare faptul că nu avem decât un sigur craniu de la un singur astfel de individ” a spus Martin. Simetriile neobişnuite din craniul hobbitului sugerează, de asemenea, că era ceva nesănătos la acest individ,  potrivit şi altor doi susținători ai acestei idei, Robert Eckhardt de la Universitatea de Stat Pennsylvania şi Maciej Henneberg de la Universitatea Adelaide din Australia.

Pentru  Dean Falk De la Universitatatea de stat Florida din Tallahassee, un astfel de scepticism nu face decât să repete felul în care au fost receptate descoperirile lui Dart din anii 1920. Studiind scanări ale craniului hobbitului pentru a determina forma creierului, ea a ajuns la concluzia că H. Floresiensis este într-adevăr o nouă specie tocmai datorită şi nu în ciuda craniului său minuscul. Orice asimetrie neobişnuită se poate explica chiar şi prin zdrobirea în timpul înmormântării.  Dar ea este de acord cu faptul că această interpretare i-ar putea atrage multe critici deoarece ameninţă ortodoxia. ”Din momentul în care a publicat  prima lucrare despre  Homo Floresiensis a apărut un grup gălăgios de savanţi care vociferau ”nu, nu, nu”, a spus ea. ”Era exact aceeaşi poveste ca şi cu copilul Taung – lucrurile nu s-au schimbat.”

Munca lui Falk sugerează că H. Floresiensis este înrudit îndeaproape cu un hominid mai mare care a dispărut, numit  Homo Erectus şi despre care ştim că a trăit în Indonesia în urmă cu  1,7 milioane de ani sau cu  550,000  de ani. Dacă adăugăm la această teorie şi dovada unor unelte de piatră găsite pe insula Flores, care au o  vechime de 840,000 de ani, este posibil ca o populaţie de  H. Erectus  să fi sosit pe insulă cam la acea vreme şi să fi rămas izolată acolo. De multe ori animalele izolate pe o insulă se micşorează, ceea ce ar putea explica parţial micimea hobbitului.

Mai este un punct asupra căruia Martin insistă să aibă o opinie diferită. ”Nu există niciun precedent care să dovedească că micşorarea din cauza condiţiilor de pe insulă ar putea afecta mărimea creierului la vreo primată”, a spus el. Şi dezbaterea continuă să clocotească. "Este una foarte caustică," crede Falk.

Între timp Brown şi alţi cercetători şi-au îndreptat atenţia sub gâtul hobbitului. Poate că avem doar un singur craniu, dare există un adevărat tezaur de oseminte de la cel puţin patru hobbiţi. Acestea pot revela un model consecvent şi demonstrează împreună că hobbiţii aveau umeri, încheieturi, proporţii ale membrelor  şi picioare care sunt chiar mai bizare decât craniul atât de mult disputat. "Existau atât de multe trăsături primitive, încât echipa care cerceta hobbit-ul a început să vorbească în mod serios de faptul că Homo Floresiensis ar fi putut deriva din ceva chiar mai primitiv decât  Homo Erectus," a spus  William Jungers de la Universitatea  Stony Brook din New York, care a coordonat o parte dintre analize. Potrivit lui  Brown, undeva, în vârful listei presupuşilor strămoşi mai recenţi ai hobbit-ului se află australopitecul lui Dart.

Această idee este aproape incendiară. Una este să declari că hobbitul este o specie valabilă şi să ataci o regulă de bază conform căreia creierele hominizilor devin din ce în ce mai mari în timp şi alta este să mergi mai departe şi să sugerezi că acest hominid minuscul a evoluat direct din australopitec, fiindcă este o adevărată ameninţare la adresa naraţiunii de bază, de zeci de ani vechime despre evoluţia umanităţii.

"Am învăţat că  Australopithecus a trăit mereu doar în Africa – este literă de lege" a spus Falk. Învăţătura convenţională susţine că australopitecii au evoluat în Africa cu 4 milioane de ani în urmă şi au pierit cu 2,8 milioane de ani mai târziu. Poate că din cauza picioarelor lor scurte s-au descurajat şi nu au mai întreprins o lungă călătorie ca să părăsească Africa.  Cu siguranţă că odată cu apariţia unor membrii mai înalţi, cam la sfârşitul epocii australopitecului, hominizii au început să exploreze lumea largă.

În afara Africii şi pe urmă înapoi?

Hobbitul indică şi o altă alternativă posibilă. Poate că un australopitec a reuşit să părăsească Africa înainte de evoluţia tipologiei Homo şi poate că a supravieţuit îndeajuns de mult în Eurasia pentru a evolua mai apoi în hobbit.

Dar dacă ar fi fost aşa, nu ar fi trebuit să găsim până acum dovezi fosile despre aceşti străvechi australopiteci din Eurasia? ”Nu neapărat,” este de părere Brown.”Condiţiile de mediu din Africa de est şi de sud au favorizat conservarea fosilelor umane, ceea ce nu ar fi fost posibil  în condiţiile din Asia.  Oricum pentru Martin ideea în sine a unui australopitec în Eurasia este de neconceput. ”Nu-i pot înţelege pe colegii mei”, a spus el. ”Ei sunt  de obicei incredibil de atenţi să desfiinţeze toate sugestiile unor teorii ieşite din comun despre conceptul  evoluţiei umane şi totuşi unii dintre ei au înghiţit şi au acceptat complet această idee.  Nu există dovada niciunui rest de fosilă care să susţină această teorie."

Deşi nu este foarte adevărat. Există un sit în Eurasia care ar putea veni în sprijinul ideii că hominizi de tip australopitec au reuşit să plece din Africa. Mai mult decât atât, există indicii că aceşti australopiteci enigmatici din Eurasia  au reuşit ceva mai mult decât să evolueze în hobbiţii descoperiţi pe insula Flores, este posibil să fi dat naştere propriei noastre tipologii.

În 1991, cercetătorii au excavat oraşul medieval Dmanisi din Georgia, Caucaz şi au dat peste cele  mai vechi  rămăşiţe de hominid descoperite până în prezent, în afara Africii.  Mai există încă dezbateri cu privire la unde s-ar potrivi hominidul cu o vechime de 1,77 milioane de ani de la Dmanisi în copacul evoluţionist, dar cea mai mare parte a oamenilor de ştiinţă tind să îl clasifice drept  H. Erectus. Vechimea şi trăsăturile primitive indică faptul că ei se numără printre cei mai timpurii membrii ai acestei specii, ceea ce ar indica faptul că  H. Erectus  a reuşit într-un timp scurt să părăsească regiunea est Africană unde a apărut pentru prima oară probabil cam acum 1,87 milioane de ani. Gândirea convențională susţine că aceasta a fost prima oară când un hominid s-a aventurat în afara Africii şi că Dmanisi ne oferă un instantaneu unic asupra momentului în care omul a devenit mondial.

Apoi, în 2011, veşti surprinzătoare au sosit din  Dmanisi care au zguduit această viziune. În urma excavărilor care au continuat s-a descoperit că acest sit georgian a fost locuit prima oară cu cel puţin 1,85 de milioane de ani în urmă – în esenţă cam în acelaşi timp în care  H. Erectus  a apărut în Afica de est. Descoperirea l-a determinat pe David Lordkipanidze de la Muzeul Naţional din  Tbilisi să ia în considerare împreună cu echipa sa o alternativă extraordinară privind istoria umanităţii. ”H. Erectus ar fi putut evolua în Eurasia”, au spus ei.  Dacă este aşa, atunci fosilele din Dmanisi nu reprezintă un instantaneu al migrării primului hominid în afara Africii, ci mai degrabă surprinde un  H. Erectus în actul migrării spre sud, către pământul strămoşilor săi. Trebuie să fie o idee fezabilă”, a spus Lordkipanidze.

Mai pe larg, noile date care atestă urme de locuire la Dmanisi pot semnifica faptul că  H. Erectus ar fi putut să evolueze dintr-un australopitec care a părăsit Africa cam acum 2 milioane de ani. Falk afirmă că munca ei de cercetare asupra craniului hobbit-ului este în concordanţă cu acest punct de vedere. Similitudinile pe care ea le-a găsit între forma craniului  hobbit-ului şi cea a lui  H. Erectus ar putea fi explicate prin faptul că amândoi au provenit dintr-un strămoş comun din Eurasia, mai degrabă decât probabilitatea ca hobbit-ul să fi descins din  H. Erectus.

Deşi fosilele de la Dmanisi condimentează în plus povestea hobbitului, când este vorba de a înţelege propria noastră evoluţie, atunci povestea lui  H. Erectus   este cea care contează cu adevărat. "Eu cred că  Homo Erectus este primul hominid care putem să susținem că aparţine tipologiei noastre, Homo,  fără să trebuiască să explicăm pe departe alte excepţii importante" a declarat Bernard Wood de la Universitatea George Washington din Washington DC. O specie mult mai primitivă, Homo Habilis, de multe ori plasată în tipologia noastră, s-ar putea să nu îşi aibă locul acolo sau să fie un strămoş direct”, a adăugat el. În mod crucial, H. Erectus este considerat de cele mai multe ori drept strămoşul direct al speciei noastre. Aşa că dacă a evoluat în Eurasia înainte de a se muta în Africa, unde specia noastră a evoluat cu aproximativ  200,000 de ani în urmă, umanitatea modernă este fără îndoială un produs atât al leagănului african cât şi al celui euroasiatic. ( diagram).

Wood preferă să sublinieze că dovezile din insula Flores şi de la  Dmanisi sunt compatibile cu aceste noi idei radicale, pe care totuşi el nu le susţine cu vehemenţă.

 

Strămoşi

 

Dovezile fosile din Eurasia sunt încă considerate slabe. Situaţia nu se va schimba până când cercetătorii nu vor accepta prezumţia că australopitecii au reuşit să ajungă în Eurasia şi au dat naştere acolo tipologiei noastre. De abia după aceea vor începe să caute noi dovezi.  "Dacă nu ne vom deschide mintea şi nu vom accepta eventualitatea ca unele dintre aceste evoluţii să se fi întâmplat în afara Africii, nu vom afla niciodată”, a mai spus el.

Cu toate acestea, dovezile fosile africane cu privire la originea lui  H. Erectus sunt surprinzător de tăcute.  "Există un gol pentru o perioadă de acum 2 sau 3 milioane de ani în Africa de est, unde materialul de studiu este incredibil de fragmentat” a spus Fred Spoor de la Institutul  Max Planck pentru Antropologie Evoluţionistă din Leipzig, Germania. Pentru perioada acestui interval de timp, când evolua H. Erectus nu avem nimic care să ”ţipe”  ”Erectus” printre dovezile de fosile africane. Este o absenţă care cu siguranţă s-ar putea explica dacă această esenţială specie pivot ar fi evoulat în afara continentului” a spus el.

Totuşi, Spoor nu este convins că aşa s-au întâmplat lucrurile. ”Este un exerciţiu de gândire interesant să ne imaginăm  o migraţie a unui pre-Homo Erectus timpuriu în afara Africii, dar nu există dovezi concludente sub formă de fosile sau unelte de piatră care să sprijine această teorie.” El studiază cranii hominide şi rămâne la părerea că hobbitul este considerat o specie pitică care a evoluat cumva din ceva asemănător lui  H. Erectus, nu una care a provenit dintr-un strămoş comun al amândurora. El mai spune că "Unii au numit acest tip de teorie neconvenţională ”Dosarele X ale paleontologiei” şi cam miroase a aşa ceva.”

În ciuda problemelor semnificative cu dovezile fosile din Africa, Wood crede că ar fi dificil ca cercetătorii să poată fi convinşi să ia în serios ipoteza evoluţiei în Eurasia – poate şi fiindcă, în mod ironic, Dart şi succesorii săi au făcut o treabă atât de bună când au construit povestea africană. Lupta de a-i face pe oameni să ia în considerare acum Eurasia ca loc al evoluţiei, nu ar fi chiar aşa de grea cum a fost pentru Dart să ne facă să acceptăm Africa drept primul leagăn al umanităţii, dar ar fi o bătălie similară”, a spus Wood.

Eckhardt, Henneberg şi  Martin au o opinie diferită. Ei cred că Wood subestimează puterea de seducţie a poveştii unei noi întorsături în evoluţia umanităţii, chiar şi în lipsa unor dovezi fosile care să sprijine noua teorie. Ei sunt de părere că savanţii din zilele noastre de tipul lui Dart nu sunt aceia care luptă să îi facă pe oameni să se gândească la ideea unui australopitec în Eurasia ci cei care se luptă să o combată din răsputeri.

Dar asupra unui lucru sunt de acord ambele tabere şi anume că vor fi importante încleştări academice în anii care vor urma, pe măsură ce noi fosile vor ieşi la lumină care fie vor sprijini fie vor respinge ideile incendiare ale momentului dezgropării hobbitul ce vor fi fost atunci aproape uitate. Cu toate aceste bătălii care se profilează la orizont, nu este surprinzător că numele lui Raymond Dart este menţionat atât de des – de fapt, el este cel care a triumfat, la urma urmei.

"A fost nevoie de  30 de ani  pentru ca Dart să fie reabilitat" a spus Eckhardt. "Acum avem doar 10 ani de la descoperirile din insula Flores. Să urmărim de care parte va cădea zarul în privinţa noilor descoperiri de fosile.”



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului out-of-asia-our-surprising-origins, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.