Teoria evoluţiei prezice că selecţia naturală divergentă are adesea un rol cheie în speciaţie. Lucrând cu ghidrini, Jeffrey McKinnon şi colegii săi au raportat că izolarea reproductivă poate evolua ca un produs secundar al selecţiei naturale bazate pe mărimea corpului.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (5)
Selecţia naturală în speciaţie
Teoria evoluţiei prezice că selecţia naturală divergentă are adesea un rol cheie în apariţia de noi specii (speciaţie). Lucrând cu ghidrini (specie de peşte - Gasterosteus aculeatus - din genul Gasterosteus, familia gasterosteidelor - n.tr.), Jeffrey McKinnon şi colegii săi de la Universitatea din Wisconsin au raportat în 2004 că izolarea reproductivă (mecanism care împiedică membrii a două specii diferite care se împerechează să dea naştere la urmaşi - n.tr.) poate evolua ca un produs secundar al selecţiei bazate pe mărimea corpului. Acest studiu indică faptul că există o legătură între apariţia treptată a izolării reproductive şi divergenţa unei trăsături importante din punct de vedere ecologic.
Ghidrin (Gasterosteus aculeatus)
Studiul a fost realizat la o scară geografică extraordinară, incluzând încercări de împerechere între peşti din Alaska, Columbia Britanică (cea mai vestică provincie a Canadei), Islanda, Regatul Unit, Norvegia şi Japonia. A avut la bază analizele genetice moleculare ce au arătat clar că peştii ce s-au adaptat vieţii în fluvii au evoluat în mod repetat din strămoşi marini sau din peşti oceanici care se întorc în ape dulci pentru a depune icre. Asemenea populaţii migratoare de peşti din cadrul studiului au avut, în medie, o mărime mai mare a corpului decât cele care trăiesc în râuri. Indivizii au avut tendinţa să se împerecheze cu peşti de mărime similară, fapt care explică izolarea reproductivă între diferitele ecotipuri din fluvii şi vecinii acestora călători pe mare.
Luând în considerare relaţiile evolutive, o comparaţie între diferite specii de Gasterosteus, fie de apă dulce, fie de apă sărată, sprijină puternic teoria conform căreia adaptarea la diverse medii determină apariţia izolării reproductive. Experimentele cercetătorilor au confirmat şi legătura dintre divergenţa mărimii şi apariţia treptată a izolării reproductive – chiar dacă şi alte caracteristici, pe lângă mărime, contribuie într-o oarecare măsură la apariţia izolării reproductive.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (7)
Bibliografie:
McKinnon J.S. şi alţii, Nature 429, 294-298 (2004)
Resurse suplimentare:
Gillespie R.G., Emerson B.V., Nature 446, 386-387 (2007)
Hocher T.D., Nature 435, 29-30 (2005)
Emerson B.C., Kolm N., Nature 434, 1015-1017 (2005)
Siturile web ale autorilor:
Jeffrey McKinnon: http://facstaff.uww.edu/mckinnoj/mckinnon.html
David Kingsley: http://kingsley.stanford.edu
Dolph Schluter: http://www.zoology.ubc.ca/schluter
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului "15 evolutionary gems" pus la dispoziţie online de prestigioasa revistă Nature celor care doresc să evidenţieze soliditatea teoriei evoluţiei prin selecţie naturală.
Traducător: Diana Basaca.{jcomments on}
