Evoluţia este de multe ori văzută ca cea care găseşte soluţii optime la problemele pe care le ridică viaţa. Dar selecţia naturală poate lucra doar cu materialele la îndemână, ele însele fiind, la rândul lor, rezultatul a milioane de ani de evoluţie.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Selecţia naturală favorizează trăsăturile ce îmbunătăţesc capacitatea de a supravieţui şi a procrea. În timp, este de aşteptat ca o asemenea selecţie să înlăture variaţia genetică prin fixarea variantelor genetice avantajoase în dauna celor mai puţin avantajoase sau nocive.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Într-o zi, umanitatea va înceta să existe. Ca toate speciile, vom dispărea ori vom evolua către o altă specie. Ultima variantă pare, evident, preferabilă, dar care sunt şansele să se întâmple astfel? Întâi, veştile bune: timpul este de partea noastră.
- Detalii
- Scris de: Kate Douglas
Emoţiile pot fi definite ca stări specializate, modelate de selecţia naturală pentru a creşte adaptabilitatea în situaţii specifice. De ce avem capacitatea de a iubi, de a ne înfuria, de ce există frică, bucurie şi tristeţe? În continuare, o abordare evoluţionistă a temei.
- Detalii
- Scris de: Raul Sandu
În secolul XIX, Charles Darwin a venit cu o idee revoluţionară, bazată pe numeroase observaţii pe care le-a făcut în timpul unei călătorii în jurul lumii, referitoare la modul în care noi specii apar şi dispar. Citiţi în cele ce urmează un articol care explică teoria evoluţiei.
- Detalii
- Scris de: Raul Sandu
Fluxul genic cauzat, spre exemplu, de migraţie, poate întrerupe adaptarea la condiţiile locale, acţionând astfel împotriva diferenţierilor evoluţioniste în interiorul populaţiilor, dar şi între populaţii. Mai multe detalii pe această temă, în cele ce urmează.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Speciile evoluează împreună şi în competiţie. Prădătorii dezvoltă permanent arme şi abilităţi din ce în ce mai letale pentru a-şi prinde prada, iar aceasta, ca rezultat al "luptei pentru existenţă", îşi sporeşte capacitatea de a scăpa de aceştia. "Cursa înarmărilor" continuă neîncetat.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Una din ipotezele evoluţioniste populare este că schimbările comportamentale în medii de viaţă noi anulează efectele selecţiei naturale. Dar munca din 2003 a lui Jonathan Losos şi a colegilor săi de la Universitatea Harvard oferă puţin suport acestei teorii.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Teoria evoluţiei prezice că selecţia naturală divergentă are adesea un rol cheie în speciaţie. Lucrând cu ghidrini, Jeffrey McKinnon şi colegii săi au raportat că izolarea reproductivă poate evolua ca un produs secundar al selecţiei naturale bazate pe mărimea corpului.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Datorăm mult din ceea ce ne face oameni unui ţesut deosebit care se găseşte doar în embrioni şi poartă numele de creastă neurală. Celulele crestei neurale apar pe parcursul dezvoltării măduvei spinării şi migrează în tot corpul, luând parte la o serie remarcabilă de transformări.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Continuăm prezentarea celor 15 dovezi ale evoluţiei speciilor cu partea a 4-a, intitulată istoria evoluţionistă a dinţilor, episod care analizează foarte pe scurt un studiu semnat de Kathryn Kavanagh pe tema mecanismelor care ghidează schimbarea evolutivă.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Una dintre obiecţiile la teoria lui Charles Darwin a fost lipsa de "forme tranziţionale" din arhiva fosiliferă – forme ce ilustrează evoluţia în acţiune, de la un grup major de vieţuitoare la altul. Realitatea e însă cu totul alta. Iată câteva exemple în continuare.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Animalele care ne sunt cele mai familiare sunt patrupedele - ele sunt vertebrate (au coloană vertebrală) şi trăiesc pe uscat. Prin prisma evoluţiei însă, tetrapodele sunt doar o ramură din familia peştilor, fiind o categorie de vieţuitoare adaptate vieţii pe uscat.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Deşi în interiorul comunităţii ştiinţifice teoria evoluţiei prin selecţie naturală este unanim acceptată, există în continuare curente de opinie care contestă veridicitatea evoluţiei darwiniene. Vă vom oferi în seria următoare 15 dovezi în sprijinul teoriei evoluţiei.
- Detalii
- Scris de: Diana Basaca
Încă de când au apărut primele forme de viaţă de pe planetă, cele mai mari dintre acestea au avut tendinţa de a deveni încă şi mai mari. Pe parcursul a 3,6 miliarde de ani de evoluţie, dimensiunea maximă a vieţuitoarelor a crescut cu 16 ordine de mărime, aproximativ de 10 cvadrilioane de ori, de la celule unice la masivii arbori sequoia de astăzi. Aşadar, indiferent de ceea ce spune lumea, mărimea contează!
Cele mai mari animale, de la balena albastră până la sauropode, reprezintă atât un stimulent al imaginaţiei, cât şi o mare atracţie pentru oamenii de ştiinţă. Unul dintre aceştia, Jonathan Payne de la Universitatea Stanford, încearcă alături de echipa sa să descopere cum a evoluat dimensiunea fiinţelor pe parcursul întregii istorii a vieţii pe Pământ.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.