Dacă porți căști audio, și probabil că o faci, atunci ai experimentat unele schimbări ale urechii: interiorul urechii se simte mai lipicios, uneori simți disconfort și e posibil să te fi ales la un moment și cu o infecție. Asta din pricina căștilor audio interne, care perturbă funcționarea normală a canalului auditiv, care, în principiu, n-a evoluat pentru a avea „dopuri” în el...

O problemă de terminologie

Cum probabil ați observat, am inventat un termen, „căști audio interne”. E clar la ce ne referim din imaginea de mai sus. Asta pentru că ne referim la acele dispozitive electrice pentru ascultarea sunetelor și a muzicii care se așază în interiorul urechilor externe. Spre deosebire ce cele care acoperă urechea, care se află așadar în afara urechii și care s-ar putea numi „căști audio externe”. 

O variantă mai pretențioasă ar putea fi „căști audio intra-auriculare”. Vă las să alegeți varianta care vă place. Apoi puteți anunța și vânzătorii de căști audio să le diferențieze pe site-urile lor :).

Trebuie spus că e curios că numim „cască” ceva care nu este o cască (ceva care protejează / acoperă capul). Dar asta este, așa s-a impus uzul limbii. În engleză, de exemplu, se face o diferență între „headphones” și „earphones”. Pentru a fi mai preciși, am introdus și termenul „intern” sau, dacă vă place mai mult, „intra-auricular”, care arată că dispozitivul se află în interiorul urechii.


Căștile audio intra-auriculare afectează urechea

Cum afectează căștile interne urechea? În esență vom vorbi despre ceara din ureche, numită și „cerumen”.

Producerea cerumenului este normală și chiar utilă și nu este prezentă doar la om, ci și la alte mamifere. Ar trebui să existe mereu un strat fin de cerumen lângă deschizătura canalului urechii.

 


Cerumenul înmoaie pielea canalului urechii externe, funcționează ca un mecanism protectiv pentru prevenirea infecțiilor generate de bacterii și fungi și reprezintă o barieră împotriva prafului, murdăriei de tot felul și a apei.

Este bine de știut că atunci când apar scurgeri ale urechii și senzația de mâncărime, cel mai probabil este vorba despre o infecție de natură bacteriană sau cauzată de ciuperci. În multe cazuri, pe fondul scurgerilor, apare și senzația de blocare a canalului auditiv (iar calitatea auzului scade). De regulă nu este o tragedie, ci doar de o infecție în canalul auditiv extern, dar trebuie mers la medic pentru o consultație și prescrierea unui tratament. Tratamentul durează minimum două săptămâni și de regulă este necesară revenirea la medic pentru unul sau mai multe controale (în fapt, trebuie să respectați instrucțiunile doctorului; acestea sunt doar aprecieri generale, valabile în anumite cazuri). Renunțarea la tratament după câteva zile (când lucrurile par să fi intrat în normal) va duce, cel mai probabil, la revenirea simptomelor după 1-3 zile de la eliminarea medicamentației.

Cerumenul este produs de glandele ceruminoase situate doar la nivelul urechii și de glandelor sebacee (anexate firelor de păr).

În mod natural, cerumenul este eliminat lent din canalul urechii, prevenind, la o funcționare normală, blocarea canalului auditiv, mișcarea de eliminare fiind ajutată de mișcarea maxilarului.

Unde este problema cu căștile audio interne? În faptul că acestea intervin în procesul de eliminare a cerumenului.

Utilizarea prelungită a căștilor audio intra-auriculare poate avea următoarele efecte adverse:
comprimă cerumenul, care își pierde din fluiditate și care nu se mai elimină;
blochează fluxul natural de aer în interiorul urechii, blocând procesul de uscare a cerumenului, care duce, ca efect, al acumularea excesivă de cerumen în interiorul urechii și la senzația de „lipicios”;
blochează apa generată de transpirație în interiorul urechii, crescând probabilitatea unei infecții cu bacterii și ciuperci;
• prin blocarea procesului de eliminare a cerumenului, este stimulată producerea în exces de glandele specifice, în încercarea de eliminare a acestuia;
• în fine, dacă sunetul este prea tare, pot apărea probleme de auz.


Dopul de ceară

Dacă tot am vorbit despre efectele nedorite ale purtării căștilor audio interne, să vorbim și despre dopurile de ceară, adică acele acumulări de cerumen care pot bloca parțial sau total canalul auditiv.

Dopurile de cerumen apar în mod natural când procesul de auto-curățare al urechii nu mai funcționează cum trebuie. Dar mulți dintre noi ajută la crearea dopurilor de ceară folosind bețișoarele de urechi. Folosind bețișoarele, împingem ceara către timpan, nelăsând-o să se elimine în mod natural, ajutând la acumularea de cerumen și, finalmente, la formarea dopurilor.

Cum am menționat mai sus, și căștile audio pot avea un rol important în facilitarea apariției dopurilor de ceară.

Atunci când aceste dopuri se formează (și pot apărea chiar și la cei care nu se folosesc bețișoare), acestea se elimină prin utilizarea unei seringi cu apă călduță; ajută, pentru înmuiere, folosirea apei oxigenate înainte de eliminarea dopului cu apă călduță. Este bine ca operațiunea să fie făcută de un cadru medical, pentru a evita afectarea (ruperea) timpanului.

Urechea se curăță în mod natural, deci nu are nevoie de intervenția exagerată a omului. În fapt, o ureche sănătoasă nu are nevoie de nicio curățare specială, mai mult decât eliminarea apei prin folosirea unui prosop. Urechea și „spune” că nu-i trebuie prea multă atenție: când este prea curată, apare o senzație de mâncărime (care va „tratată” cu o curățire suplimentară :)). Aceeași senzație de mâncărime apare și dacă apar infecții la nivelul urechii externe, ca urmare a unor infecții cu bacterii și ciuperci (fungi).


Ce se poate face?

Sigur, sfatul de bun-simț este limitarea timpului în care folosiți căștile audio interne.

O altă variantă ar fi alternarea căștilor interne cu cele externe, deși și cele externe prezintă o parte din dezavantajele menționate mai sus: blochează fluxul de aer natural, afectează evoluția calității cerumenului etc.

Cel mai important este să observați dacă apar probleme și să luați măsuri înainte ca situația să se agraveze.

Text inspirat de acest articol din TheConversation, scris de Christian Moro, profesor asociat de știință și medicină la Universitatea Bond, Australia, și Charlotte Phelps, doctorand la aceeași universitate.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.