La ora scrierii acestui articol în România s-au consemnat 34 de decese ca urmare a infectării cu virusul gripei. Săptămâna 14 - 20 ianuarie a avut un caracter epidemic, la fel ca şi săptămâna anterioară acesteia, numărul cazurilor de infecţii respiratorii acute a crescut din nou cu peste 20% faţă de nivelul aşteptat. Ministrul Sănătăţii îndeamnă la vaccinare, şcolile se închid o zi, în încercarea de a încetini răspândirea virusului. Dar e mai complicat decât s-ar putea crede evitarea îmbolnăvirii şi a deceselor ca urmare a infectării cu virusul gripei, din motive expuse în continuare. Numeroase centre de cercetare din lume sunt în căutarea unui vaccin universal împotriva virusului gripal, deocamdată fără succes.
Astăzi, Jeremy Brown, directorul "Office of Emergency Care Research at the National Institutes of Health", SUA, autor al cărţii "Influenza: The Quest to Cure the Deadliest Disease in History", a publicat un amplu articol în ziarul The Guardian, în care prezintă povestea misteriosului virus gripal şi a strădaniilor medicilor şi cercetătorilor de a crea un vaccin eficient (fără un succes deosebit, pentru moment).
Iată mai jos cele mai importante mesaje ale articolului menţionat.
1. Vaccinurile reprezintă una dintre cele mai de succes poveşti din istoria medicinei. Ca urmare a existenţei unor vaccinuri eficiente putem "lupta" cu succes împotriva variolei, poliomielitei sau rujeolei. Vaccinul împotriva virusului gripal are, din păcate, o istorie diferită, căci eficienţa acestuia diferă de la pacient la pacient, de la segment al populaţiei la segment al populaţiei şi de la an la an (de regulă eficienţa nu depăşeşte 50%).
2. În 1933, când virusul gripal a fost identificat, ruşii au fost în avangarda cercetării. Aceştia au slăbit virusul, prin transplantarea acestuia între multiple ouă de găină, după care l-au injectat în pacienţi. În total această metodă a fost folosită pentru mai mult de un miliard de oameni. Dar metoda nu era complet sigură: cum virusul era "viu" (un fel de a spune, pentru a diferenţia această formă de vaccinare de vaccinarea prin utilizarea unor părţi ale virusului (virus "mort")), exista posibilitatea ca acesta să se încrucişeze cu alte tulpini, devenind mai virulent decât în forma iniţială.
3. Pentru primii ani vaccinul conţinea doar o tulpină, singura existentă, după câte se ştia. Apoi, în 1940, a fost descoperită gripa B, care a demarat cursa pentru calibrarea vaccinurilor pe măsură ce tulpinile de gripă evoluau. În anii 70 vaccinul conţinea trei tulpini, iar în 2016-2017 patru tulpini.
De la identificarea tulpinilor la fabricarea vaccinurilor
4. Cheia pentru a crea un vaccin antigripal eficient este să fie calibrat împotriva tulpinilor aflate în "circulaţie" la un moment dat. Dar producerea unui vaccin durează aproximativ şase luni. Pentru a şti cum să creeze vaccinul, producătorii se bazează pe munca de "detectiv" a Organizaţie Mondiale a Sănătăţii (OMS). Sunt circa 110 centre în 80 de ţări care recoltează probe de la pacienţi care au simptome asemănătoare gripei şi care identifică ce tulpini ale virusului gripal sunt în circulaţie. Ulterior acestea sunt trimise la cinci centre specializate în analiza moleculară (Londra, Atlanta, Melbourne, Tokio şi Beijing). De două ori pe an (februarie şi septembrie) OMS organizează întâlniri pentru a sincroniza informaţiile disponibile şi a recomanda "reţeta vaccinului" pentru perioada următoare.
Eficienţa vaccinului: între 0 şi 60%
5. Pentru că virusul gripei suferă mutaţii rapid, identificarea reţetei perfecte pentru vaccin se dovedeşte a fi o sarcină foarte dificilă. Dacă virusul se modifică după întâlnirea din februarie a OMS, va fi o nepotrivire între vaccin şi virus. Cu cât diferenţa e mai mare, cu atât mai mică eficienţa. Într-un an bun, eficienţa este de 50-60%. În anii 2004-2005 eficienţa a fost de doar 10%.
6. Chiar dacă vaccinul ţinteşte virusul foarte eficient, segmente diferite ale populaţiei au reacţii diferite. Copiii răspund foarte bine la vaccin. Situaţia este mult mai complicată cu pacienţii în vârstă, care, pe de-o parte, au un sistem imunitar mai slab, dar pe de altă parte au o imunitate consolidată de-a lungul unei perioade lungi.
7. SUA şi multe alte ţări dezvoltate recomandă vaccinarea populaţiei în vârstă. Un studiu în cadrul căruia s-au comparat 18 grupuri diferite de-a lungul a 10 sezoane gripale a descoperit că vaccinarea a redus mortalitatea la cei în vârstă pe perioada iernii cu 50%. Dar epidemiologii CDC (Centrul de Control şi Prevenţie a bolilor din SUA) au arătat că rata mortalităţii populaţiei în vârstă creşte odată cu rata vaccinării. Cei în vârstă reprezintă populaţia cel mai greu lovită de virusul gripal (sub aspectul mortalităţii) chiar dacă se vaccinează.
8. Un mod de a proteja populaţia în vârstă este de a vaccina toată populaţia tânără: şcolarii. Japonia a experimentat acest lucru în perioada 1962-1987 cu rezultate bune. Pentru circa 10 ani vaccinarea şcolarilor a fost obligatorie. Când vaccinarea a fost întreruptă, în 1994, numărul deceselor în rândul populaţiei adulte, ca urmare a infectării cu virusul gripal, a crescut.
9. Politica privind vaccinarea diferă de la ţară la ţară. CDC (pentru SUA) recomandă vaccinarea tuturor copiilor sănătoşi începând cu 2008. În 2013 Marea Britanie a trecut la o politică de vaccinare a copiilor. Germania asigură vaccinuri gratuite doar bătrânilor. În Europa rata vaccinării copiilor este de 15%, în comparaţie cu 60%, cât este în SUA.
10. În cadrul unui proiectul colaborativ Cochrane, la care au contribuit 37 mii de medici, au fost analizate toate studiile privitoare la efectele vaccinului antigripal administrat populaţiei adulte din SUA. Au fost evaluate datele referitoare la 8 milioane de pacienţi, care au luat parte în 90 de studii. Rezultatele cercetării au arătat că efectele vaccinului asupra adulţilor sănătoşi au fost minime: circa 2,5% din cei nevaccinaţi s-au îmbolnăvit, pe când cei vaccinaţi s-au îmbolnăvit în procent de 1,1. Concluzia: vaccinul previne gripa în cazul adulţilor tineri sănătoşi, dar într-un mod totuşi destul de modest.
11. Cursa pentru crearea unui vaccin antigripal mai eficient continuă. Vaccinul perfect ar conţine toate tulpinile posibile ale virusului gripal şi ar trebui administrat doar o dată. Zeci de laboratoare din întreaga lume au încercat şi încearcă să producă vaccinul universal antigripal, dar fără succes până în prezent. Deşi gripa este o boală comună, crearea unui vaccin care să o combată în mod eficient rămâne o provocare excepţională pentru medicina modernă.
∗∗∗
Ca fapt interesant, cel care a inventat termenul "vaccin", cu sensul de astăzi, este Edward Jenner, născut în 1749, care a observat că lăptăresele nu se îmbolnăveau de variolă (boală ce omora circa 30% dintre cei afectaţi). Jenner a prelevat material din băşicile lăptăreselor infectate cu virusul variolei bovinelor (pe care-l luau, se înțelege, de la vaci), material pe care l-a injectat apoi într-un băiat pe nume James Phipps (experimentul a fost un succes). Termenul latin pentru virusul variolei bovinelor este "variolae vaccinae", de unde termenul "vaccin". Secretul imunităţii lăptăreselor era că acestea se imunizau de la contactul cu varianta mai puţin agresivă a virusului gripal (cel prezent la vaci).
Notă: Deşi am încercat să surprindem toate aspectele esenţiale ale articolului, vă invităm să citiţi în totalitate articolul original scris de Jeremy Brown.
