De-a lungul anilor mitul cum că am utiliza numai aproximativ 10% din creier a fost larg răspândit iar sursa acestui mit a fost de multe ori atribuită, în mod greşit, lui Albert Einstein. Se pare totuşi că fiecare parte a creierului este utilizată, în ciuda filmelor de la Hollywood şi a unora care v-ar putea face să credeţi acest lucru.

 



Lăsând la o parte toate dovezile pe care le avem cu privire la funcţionarea creierului, chiar şi intuitiv putem să ne dăm seama că în cazul în care 90% din creier nu ar fi folosit la ceva, atunci deteriorarea acelor părţi ale creierului care reprezintă cele 90% nu ar afecta cu nimic o anumită persoană. În realitate însă, deteriorarea oricărei părţi a creierului, chiar şi într-o mică măsură, va produce efecte profunde asupra persoanei care suferă aceasta afecţiune, cel puţin pe termen scurt. Mai mult, având în vedere energia din corp care este utilizată de creier, în cazul în care 90% din acesta ar fi lipsit de valoare, atunci ar însemna că în organism există o risipă de energie care este incredibil de mare.

Pentru a evidenţia unele dovezi concrete cu privire la modul real de funcţionare a creierului, tehnicile de scanare a creierului cum ar fi tomografia computerizată cu emisie pozitronică (PET-Positron Emission Tomography) şi tehnologiile de imagistică bazate pe rezonanţa magnetică funcţională (fMRI-Functional Magnetic Resonance Imaging) ne arată că şi în timpul în care dormim în fiecare parte a creierului se poate evidenţia prezenţa unei activităţi cerebrale şi că cele mai multe zone ale creierului sunt active la un moment dat, presupunând că persoana al cărei creier a fost scanat nu a suferit vreodată de o formă de leziune a creierului. O intensă activitate de cercetare a fost dedicată cartografierii creierului în ceea ce priveşte înţelegerea rolului funcţional al fiecărei părţi din creier şi până în prezent nu s-a constatat că ar exista vreo regiune cerebrală fără vreo funcţie anume, chiar dacă această funcţie nu a fost încă înţeleasă în totalitate.

 

 

Şi atunci de unde a provenit în realitate acest mit? Există câteva ipoteze în această privinţă deşi nimeni nu are un răspuns sigur la această întrebare. Probabil că cea mai populară sursă în această privinţă, aceasta fiind şi cea mai des citată, este reprezentată de psihologii William James şi Boris Sidis de la Harvard care au emis teoria lor cu privire la „rezervele de energie" pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.

„Noi utilizăm doar o mică parte din resursele noastre mentale şi fizice". Sidis chiar şi-a pus teoriile sale în practică în ceea ce-l priveşte pe fiul său, William Sidis, care a fost un copil-minune şi care pentru un timp a fost considerat cel mai inteligent om în viaţă datorită coeficientului său de inteligenta IQ. Cu toate acestea, chiar şi Boris Sidis a respins testele care încercau să măsoare inteligenţa considerându-le „o prostie, o absurditate şi extrem de înşelătoare".

Teoria „rezervei de energie" a fost mai târziu rezumată de Lowell Thomas sub forma „o persoană medie îşi dezvoltă doar 10% din capacitatea mentală latentă" şi care, desigur, la un moment dat a evoluat în cultura populară sub forma „Utilizaţi numai 10% din creier".

O altă teorie afirmă că acest mit provine dintr-o interpretare eronată a unei cercetări neurologice. De exemplu, o cercetare de la începutul secolului XX indica că doar 10% din neuronii din creier sunt activi la un moment dat. Alternativ, o altă cercetare indica că doar aproximativ 10% din creier este compusă din neuroni, restul fiind celule gliale care susţin şi reglează activitatea neuronilor în diferite moduri.

Odată ce mitul a devenit popular este uşor de înţeles de ce oamenii au fost atraşi de o astfel de idee. Oamenii sunt încântaţi de această idee cum că şi-ar folosi în mod natural doar 10% din puterea potenţială a creierului lor. Astfel, în cazul în care aceasta ar putea fi deblocată ca prin magie, chiar şi doar o mică parte din restul de 90%, atunci cineva ar putea fi următorul Albert Einstein sau poate chiar ar putea dezvolta puteri telekinetice sau puteri psihice, aşa cum îşi imaginează adeseori scenariştii de la Hollywood şi alţii atunci când acest mit este adus în discuţie. Chiar şi astăzi există numeroase cărţi de auto-ajutorare şi sunt organizate seminarii ce încercă să vă ajute să vă deblocaţi acea capacitate mitică de 90%. În cele din urmă este mai indicat să ne folosim timpul şi banii pentru a încerca să ne dezvoltăm în continuare cei „10%" pe care îi folosim deja.

Mai multe informaţii:

- Capacitatea pe care o avem de a vedea feţele oamenilor şi de a-i recunoaşte astfel pe aceştia provine dintr-o anumită parte a creierului. Oamenii care au acea parte a creierului lor deteriorată, sau capacitatea acesteia s-a redus într-un fel sau altul, au de multe ori dificultăţi în a recunoaşte persoanele din faţa lor. În cazurile extreme unii oameni nu mai pot identifica deloc feţele cunoscuţilor. Această afecţiune poartă numele de prosopagnozie.
- Deşi o bună parte din creier a fost analizată în scopul identificării funcţiilor sale, până în prezent nu s-a identificat nicio zonă a creierului care să fie responsabilă de formarea conştiinţei.
- În mod interesant, multe persoane considerate „dotate" prezintă o activitate cerebrală mai puţin intensă decât oamenii de nivel mediu în timp ce efectuează anumite sarcini abstracte. Unii susţin că acest lucru se datorează faptului că aceste persoane dotate pot avea trasee neuronale mai eficiente în creierul lor şi care necesită o activitate cerebrală mai puţin intensă pentru efectuarea unei anumite sarcini. Acest lucru este, probabil, susţinut de activitatea de cercetare care demonstrează că, de exemplu, pianiştii profesionişti prezintă de multe ori o scădere a activităţii de ansamblu a creierului în timpul unui concert.
- Williams Sidis, cel care a fost fiul lui Boris Sidis, faimosul psiholog de Harvard care a propus ideea cu „rezerva de energie" putea citi New York Times la vârsta de numai 18 luni, a învăţat opt limbi (latină, greacă, franceză, rusă, germană, ebraică, turcă şi armeană) şi a inventat un limbaj denumit Vendergood la vârsta de opt ani. Până la sfârşitul vieţii sale el putea vorbi fluent peste 40 de limbi şi reuşea ca după numai o zi să înveţe o limbă necunoscută, astfel încât să poată fi considerat un vorbitor nativ al acelei limbi.
- Sidis a devenit, de asemenea, cea mai tânără persoană care s-a înscris la Harvard. Era anul 1909 atunci când acesta avea vârsta de doar 11 ani. Începând din anul 1910 el a predat la Mathematical Club din Harvard. El a câştigat un grad B.A.în anul 1914. Din păcate Sidis a făcut puţine în viaţa lui dacă ne referim la potenţialul său enorm. La început, atunci când a încercat să predea, studenţii nu-l ascultau din cauza vârstei lui şi chiar l-au ameninţat de câteva ori. El mai târziu a anunţat că scopul său este acela de a trăi „o viaţă perfectă", ceea ce pentru el a însemnat să trăiască într-o izolare completă. El, mai mult sau mai puţin, şi-a îndeplinit acest obiectiv. A murit la vârsta de 46 de ani ca urmare a unei hemoragii cerebrală care a fost de altfel şi cauza pentru care tatăl său a murit la vârsta de 56 de ani. În timp ce se afla într-o izolare relativă el a scris o mulţime de lucrări puţin cunoscute pe diferite subiecte inclusiv cosmologie, istoria indienilor americani, antropologie şi inginerie civilă.

Traducere de Cristian-George Podariu după you-actually-use-all-of-your-brain-not-10

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.