Se pare că mai toată lumea cunoaşte pe cineva cu o boală a glandei tiroide. Simptomele acestora pot acoperi uneori o paletă largă. La fel ca Serviciul pentru Venituri Interne şi modul său de impozitare, tiroida te poate nedumeri puţin cu privire la felul în care se manifestă şi la motivul pentru care poate provoacă atât de multe probleme. Într-un efort de a risipi ignoranţa, haide să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei micuţe şi inexplicabile glande endocrine.
Tiroida este cea mai mare glandă endocrină independentă din corp. Are formă de fluture şi este înfăşurată în jurul părţii frontale a traheei, chiar sub mărul lui Adam. (Dacă sunteţi curioşi, citiţi „De ce se numeşte mărul lui Adam astfel”.) Tiroida secretă hormoni care afectează aproape fiecare celulă din organism. De fapt, doar creierul adult, splina, testiculele şi uterul nu sunt afectate de aceasta.
Deşi nu sunt indispensabili vieţii, hormonii tiroidieni îndeplinesc mai multe funcţii, inclusiv controlarea metabolismului şi a temperaturii celulare, controlând astfel rata metabolică a organismului şi producţia de căldură. Are un rol major în reglarea tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac, prin creşterea numărului de receptori adrenergici (cei care stimulează reacţia „luptă sau fugi” a sistemului nervos) din celulele sangvine. Joacă un rol important şi în dezvoltarea scheletului, a sistemului nervos şi reproducător, stimulând şi dezvoltarea ţesuturilor.
Există doi hormoni tiroidieni (TH) principali care provoacă toate reacţiile de mai sus. Aceştia sunt tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Majoritatea hormonilor produşi în organism folosesc proteinele şi grăsimile drept structură chimică de bază. Hormonii tiroidieni folosesc iodul. Astfel, iodul este o substanţă nutritivă pe care e extrem de important să o consumăm. La cererea guvernului SUA, compania Morton Salt chiar a început în 1924 să adauge iod sării produse, ca mod de a combate deficienţa de iod şi, în consecinţă, problemele cu tiroida.
Diferenţa dintre hormoni stă în cantitatea de molecule de iod pe care le conţin – T4 are 4, T3 are 3. Există nişte dispute privitoare la rolul exact al acestor doi hormoni în organism. Ceea ce ştim este că avem de aproximativ 50 de ori mai mult T4, dar că T3 este de vreo 10 ori mai puternic în ceea ce priveşte efectul.
Hormonii tiroidieni afectează metabolismul, crescând ceea ce cunoaştem drept fosforilarea oxidativă din mitocondrii. Par prea multe silabe pentru o singură propoziţie, de acord. Practic, celulele folosesc ATP-ul (adenozin trifosfatul) drept sursă de energie pentru a metaboliza toate substanţele nutritive care intră în organism. Mitocondriile produc ATP. În interiorul celulelor, hormonii tiroidieni se ataşează în principal de mitocondrii şi le indică fie să crească, fie să scadă producţia de ATP. Astfel, cu cât sunt prezenţi mai mulţi hormoni tiroidieni, cu atât ai mai mult ATP, iar, în consecinţă, metabolismul tău este cu atât mai accelerat. Accelerarea metabolismului creşte şi producţia de căldură. Aşa îţi poate controla tiroida şi temperatura corpului.
Alte articole despre glanda tiroidă puteţi citi pe site-ul nostru aici.
Aproape fiecare aspect al creşterii corpului depinde şi el de hormonii tiroidieni. Deşi TH nu afectează direct creşterea în sine, ei determină producţia aproape fiecărui tip de factor de creştere din organism: somatomedinele (responsabile pentru creşterea ţesutul scheletic), eritropoietina (responsabilă pentru creşterea celulelor nervoase) şi factorul de creştere epidermică (responsabil pentru creşterea şi divizarea celulelor). Hormonii tiroidieni ajută şi la producerea de prolactină, hormonul responsabil pentru producerea laptelui la femei.
Acum că ştim câte ceva despre felul în care tiroida afectează numeroasele funcţii din organism, haide să vorbim despre problemele care pot apărea atunci când acest micuţ „cal de povară” o ia razna.
Hipertiroidismul este o boală care face ca tiroida să producă prea mulţi hormoni T3 şi T4 în comparaţie cu nevoile organismului. Simptomele gravitează în jurul proceselor stimulate de T3 şi T4. De exemplu, un metabolism accelerat, care duce la o pierdere bruscă în greutate, nervozitate, anxietate, iritabilitate şi transpiraţie. Ele pot provoca şi schimbări ale ciclului menstrual, creşterea frecvenţei scaunelor şi intoleranţă la căldură, asta ca să menţionăm doar câteva.
Hipotiroidismul este exact opusul – o producţie prea mică de hormoni tiroidieni faţă de nevoile organismului. Simptomele pot include: o creştere inexplicabilă în greutate, oboseală, slăbiciune a muşchilor, constipaţie, piele uscată, depresie, memorie defectuoasă şi un ritm cardiac scăzut.
Mai există alte câteva boli care afectează tiroida. „Guşă” este termenul folosit atunci când tiroida se umflă, ducând la o excrescenţă mare la nivelul gâtului. Deficienţa de iod este o cauză comună, iar rezultatul poate fi hipotiroidismul.
Cea mai comună cauză a hipotiroidismului este cunoscută drept tiroidita Hashimoto. Aceasta este o boală care face ca sistemul imunitar al organismului să atace tiroida. Boala lui Graves este şi ea o tulburare autoimună care duce la stimularea în exces a glandei tiroide şi, drept rezultat, la hipertiroidism.
Arareori, te poţi alege cu ceea ce cunoaştem drept „furtună tiroidiană”. Aceasta determină apariţia unor niveluri extrem de ridicate de hormoni tiroidieni, iar rezultatul sunt nişte complicaţii grave care pot duce la un ritm cardiac accelerat, deshidratare, insuficienţă cardiacă şi moarte.
Având în vedere că problemele cu tiroida pot cauza cam orice simptom care are un nume, dacă suspectezi că ai o problemă cu glanda ta, trebuie să-ţi faci nişte analize de sânge la doctor. Există mai multe teste pentru detectarea acestui fel de probleme, dar cel mai comun este măsurarea nivelului hormonului de stimulare tiroidiană (TSH).
Glanda pituitară produce acest hormon ca reacţie la nivelurile de hormoni tiroidieni din organism. Atunci când ai niveluri scăzute de hormoni tiroidieni în sânge, glanda pituitară produce mai mult TSH, încercând să determine tiroida să producă mai mulţi. Aşa că atunci când doctorul îţi verifică nivelul de TSH, dacă acesta este ridicat, s-ar putea să ai hipotiroidism, iar dacă e prea scăzut, s-ar putea să ai hipertiroidism.
Dacă ai o tiroidă disfuncţională, tratamentul doctorului va modifica pur şi simplu producţia de hormoni în mod corespunzător. Dacă ai o tiroidă hipoactivă, doctorul ţi-ar putea da nişte medicamente care înlocuiesc hormonii tiroidieni, cum ar fi Synthroid, Levothyoid, Levoxyl şi Levothyroxine.
Dacă ai o tiroidă hiperactivă, tratamentul vizează trei aspecte: controlarea simptomelor (cum ar fi un ritm cardiac accelerat, transpiraţie excesivă, ochi uscaţi şi anxietate), scăderea producţiei tiroidei cu medicamente precum Tapazole, Propylthiouracil sau iod radioactiv şi, în cele din urmă, încercarea de a găsi şi de a remedia cauza, ca de exemplu boala lui Graves.
Pe scurt, tiroida afectează aproape fiecare celulă din organism. În funcţie de nivelurile de hormoni tiroidieni, poţi avea un număr infinit de efecte secundare nedorite. Dacă eşti de părere că ai o problemă cu glanda ta, trateaz-o ca pe cele referitoare la impozite – mergi şi consultă un profesionist.
Traducere de Ana Dumitrache după many-health-issues-stem-problems-thyroid