Dacă v-aţi înregistrat propria voce vreodată, măcar pentru câteva secunde pentru a testa funcţionarea vreunui magnetofon sau software de prelucrare audio, aţi constatat cu surprindere că propria voce "nu sună" aşa cum sunteţi obişnuiţi să vă auziţi în discuţiile cotidiene. Poate vă daţi seama că este vocea dumneavoastră, dar nu este aşa cum o ştiţi. De ce?
Explicaţia este că atunci când ne auzim propria voce în viaţa de zi cu zi, auzim undele sonore emise de corzile noastre vocale, unde care se propagă spre urechile noastre atât prin aer, cât şi prin intermediul propriului corp. Când scoatem un sunet corzile vocale fac nu doar aerul din jurul lor să vibreze. Vibrează şi alte ţesuturi, oase şi diverse cartilagii. Când ne auzim propriile voci, urechile noastre recepţionează undele sonore propagate prin toate aceste medii. În schimb, atunci când ne auzim vocea înregistrată, aceasta ne pare diferită de cea cu care suntem obişnuiţi pentru că îi lipsesc caracteristicile speciale generate de propagarea undelor sonore prin corpurile noastre.
