În luna martie 2009, în Mexic a izbucnit o epidemie de gripă porcină. Virusul a provocat deja victime în Mexic şi a depăşit graniţele continentului nord-american, ajungând în Europa şi celelalte continente. Citiţi în acest articol cum funcţionează gripa porcină, cum se transmite, care sunt simptomele, dacă există medicamentaţie şi cum ne protejăm.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
Anemiile reprezintă o categorie de boli ce au fost şi sunt subapreciate de doctori şi pacienţi deopotrivă. Numai că anemiile nu sunt, aşa cum mulţi pot crede, doar semnul unei carenţe de vitamine care se poate remedia cu o cură de fructe şi legume. Cauzele anemiei sunt multiple, de multe ori boala fiind însoţită de alte boli mai grave.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Ce este apendicele?
Apendicele este un un segment al intestinului, de forma unui tub, care se găseşte în abdomenul drept inferior, conectat la cecum, aproape de intersecţia dintre intestinul gros şi intestinul subţire. Are lungimea de aproximativ 10 cm şi un diametru de circa 8 milimetri.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Desigur, răspunsul depinde de la caz la caz, în funcţie de rezistenţa şi voinţa fiecăruia. Omul care a înregistrat recordul, stând treaz pentru aproape 11 zile (264 de ore) este Randy Gardner (n.1946). Acesta, în 1964, în cadrul unui experiment organizat de cercetătorul William C. Dement de la Universitatea Stanford, a reuşit să nu doarmă, fără nici un stimulator special antisomn, pentru o perioada menţionată mai sus, depăşind recordul deţinut la acea dată de Tom Rounds de 260 de ore.
Ce se întâmplă dacă nu dormim?
După o perioadă mai lungă de nesomn (o noapte albă, de pildă) abilităţile obişnuite ale creierului sunt afectate. Ne simţim obosiţi, iritaţi şi ne lipseşte concentrarea obişnuită. Partea creierului ce controlează limbajul, memoria de scurtă durată şi simţul timpului funcţionează în regim de avarie. Performanţele organismului după numai o noapte de nesomn scad dramatic, fiind practic echivalente cu cele manifestate la o alcoolemie de 0,05% (două pahare de vin). Capacitatea de lua decizii raţionale şi în timp util este, de asemenea, diminuată. (Citiţi aici despre rolul somnului)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cu siguranţă aţi auzit şi citit despre mai multe variante de calcul al greutăţii ideale. Cercetând variantele propuse de diverse surse, ne-am oprit la cea agreată de Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din Bucureşti.
Iată ce metodă de calcul pentru greutatea ideală recomandă Institutul:
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Un ţânţar nu poate transmite virusul HIV. Dacă ar fi putut, probabil că rata răspândirii acestui virus ar fi fost mult mai mare, iar ţările bogate ar fi dus o luptă cruntă pentru stârpirea ţânţarilor.
Cum se transmite HIV printr-un ac infectat?
Atunci când o persoană infectată cu HIV este înţepată cu un ac, pe acest ac pot rămâne viruşi. Când acelaşi ac este folosit la un alt pacient, virusul ajunge în sângele acestuia, se cuplează la celulele T ale pacientului şi începe să se multiplice. În acest fel, virusul este transferat, prin intermediul acului injecţiei, de la un individ infectat cu HIV la un om sănătos.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Explicaţia este că atunci când ne auzim propria voce în viaţa de zi cu zi, auzim undele sonore emise de corzile noastre vocale, unde care se propagă spre urechile noastre atât prin aer, cât şi prin intermediul propriului corp. Când scoatem un sunet corzile vocale fac nu doar aerul din jurul lor să vibreze. Vibrează şi alte ţesuturi, oase şi diverse cartilagii. Când ne auzim propriile voci, urechile noastre recepţionează undele sonore propagate prin toate aceste medii. În schimb, atunci când ne auzim vocea înregistrată, aceasta ne pare diferită de cea cu care suntem obişnuiţi pentru că îi lipsesc caracteristicile speciale generate de propagarea undelor sonore prin corpurile noastre.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Povestea sunetului începe în momentul în care un obiect vibrează şi transmite aerului această mişcare oscilatorie sub forma undelor sonore. Acest articol vă prezintă fascinantul drum parcurs de undele sonore de la sursa acestora, prin ureche, până la cortexul auditiv.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Deşi întrebarea poate părea caraghioasă, nu este. Veţi spune poate că trebuie să ne odihnim după efortul depus în timpul zilei. Dar am putea foarte bine, de pildă, să ne odihnim bine-mersi cu ochii deschişi pe o canapea, privind la televizor ori citind o carte, iar nu să fim fără simţiri aproape 7-8 ore pe zi. Întrebarea este, aşadar, de ce este nevoie să ne pierdem starea de conştienţă pe timpul odihnei?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Deşi infarctul (atacul de cord) este o afecţiune extrem de serioasă, care de multe ori duce la deces, jumătate dintre cei care fac infarcte nu simt niciun simptom. De ce se întâmplă astfel? Pentru că muşchiul cardiac nu are senzori pentru durere, nervii cardiaci nefiind în stare să simtă durerea direct. Cu toate acestea, atunci când survine un atac de cord, nervii cardiaci devin instabili din punct de vedere electric şi transmit diverse semnale către măduva spinării; dacă se întâmplă să fie scurtcircuitaţi alţi nervi care fac conexiunea cu pieptul, de pildă, se poate întâmpla o durere în zona pieptului să secondeze apariţia unui infarct.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
CE SUNT TRIGLICERIDELE?
Trigliceridele sunt o formă de grăsime în sânge. Ele sunt principalele componente ale uleiului vegetal şi ale uleiurilor animale. Trigliceridele sunt formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu trei acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.
Cei care sunt găsiţi cu valori mari ale trigliceridelor au adesea si un nivel ridicat de colesterol total. Persoanele cu nivelul de trigliceride mare (peste 200 mg/dl) au un risc crescut de boli cardiovasculare. Persoanele cu diabet sau care sunt obeze sunt, de asemenea, susceptibile de a avea trigliceride ridicate. Trigliceridele sunt prezente în sânge şi în plasmă, iar in asociere cu colesterolul formează lipidele plasmatice.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Mirosul este rezultatul întâlnirii dintre molecule ale unei substanţe şi celule specializate ale nasului. Moleculele de miros sunt purtate prin aer în toate direcţiile, iar atunci când ajung la nas declanşează senzaţia de miros. O singură moleculă amestecată într-un milion de molecule de aer, fără miros, poate da naştere senzaţiei de miros. Nasul omenesc poate face diferenţa între 10000 de tipuri de mirosuri. Câinele are capacitatea de a detecta mirosuri care sunt de 10000 de ori mai slabe decât cele pe care le putem distinge noi oamenii.
Epiteliul olfactiv, cel care este responsabil pentru detecţia mirosului, este constituit din peste 25 de milioane de celule receptoare ale mirosului, celulele olfactive. Fiecare dintre celulele receptoare are până la 25 de cili, care au rolul de a agăţa moleculele de miros şi a transmite informaţia mai departe către creier.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
O concepţie destul de răspândită este aceea că dacă ne radem în cap vom avea părul mai negru, mai gros, va creşte mai repede ori firul de păr se va regenera şi nu vom pierde părul în cazul în care suntem ameninţaţi de calviţie. Mulţi părinţi, supăraţi că odraslele lor, deşi la venerabile vârste de un an ori doi, nu au firul de păr pe măsura aşteptărilor, decid că nu există altă cale decât administrarea unui proceduri de tundere până la piele a părului.
Deşi s-au făcut nenumărate studii încă de la începutul secolului al XX-lea, există dovezi dincolo de orice dubiu că rasul în cap nu ajută nici la îngroşarea firului de păr, nici la înnegrirea acestuia şi nici la regenerarea părului ori la întârzierea apariţiei calviţiei.. Atunci când ne radem, în fapt înlăturăm partea moartă a părului, partea vie a acestuia fiind sub piele; prin urmare nu se acţionează în nici un fel asupra mecanismului de producere a părului prin eliminarea acestuia cu lama.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Mulţi dintre noi au auzit că după moarte atât părul, cât şi unghiile ar continua să crească pentru o vreme. Dacă este aşa, care să fie misterul că deşi corpul este mort, creşterea unghiilor şi a părului s-ar desfăşura în continuare?
În fapt, pentru a realiza creşterea părului şi a unghiilor, organismul efectuează o complexă reglare hormonală. Această reglare, fireşte, nu are cum avea loc în interiorul unui cadavru. Deşi un mit cu destulă credibilitate, probabil obţinută prin reproducerea nealterată de la individ la individ, opinia că unghiile şi părul nu s-ar opri din creştere este greşită.
Sunt totuşi circumstanţe care pot susţine opiniile celor care sunt convinşi că au sesizat evoluţia unghiilor şi a părului unui cadavru: deshidratarea ce apare în urma decesului poate crea impresia, prin retragerea pielii din jurul unghiilor şi a părului, că unghiile şi părul au crescut.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Nu cred să fie mulţi care să nu fi auzit un cunoscut spunând: "Îţi dai seama cum ar fi dacă ne-am putea folosi creierul într-o proporţie mai mare de 10%?" Nu avem abilitatea de a ne măsura de unii singuri procentul de creier aflat în acţiune la un moment dat, dar ne place să credem că posibilităţile noastre sunt mult mai mari decât cele dovedite în mod curent.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.