CEBÂŞEV, PAFNUTI LVOVICI (Okatov-Kaluga, 16.05.1821 - Petersburg, 08.12.1894) a fost matematician rus. A studiat la Universitatea din Moscova; a fost profesor la Universitatea din Petersburg, care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării Teoriia sravnenii (1849). A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Petersburg, Berlin şi Paris, precum şi la Royal Society din Londra.
P.L. Cebâşev a fost un matematician multilateral, întreaga sa activitate constând dintr-o permanentă îmbinare a teoriei cu practica. A inventat şi construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): maşina de sortat, maşina prăşitoare, mecanism de vâslire; a conceput un fotoliu pe roţi, s-a interesat de problema croitului hainelor ş.a. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unei noi ramuri a matematicii: teoria celei mai bune aproximări a funcţiilor. A adus contribuţii la interpolarea prin polinoame şi la metoda celor mai mici pătrate, cu care ocazie a ajuns la construcţia teoriei generale a polinoamelor ortogonale, introducând pentru prima oară, şirurile de funcţii biortogonale.
În domeniul teoriei probabilităţilor a avut contribuţii importante: teorema limită centrală - pentru demonstrarea căreia a creat metoda momentelor (1845) - şi legea numerelor mari (1846), tratate modern.
Printre cele mai mari realizări ale lui Cebâşev se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x) de numere prime cuprinse între 1 şi un număr dat x; demonstrarea aşa-numitului postulat al lui J. Bertrand (1842), transformându-l în teoremă.
Ca o recunoştinţă, J.J. Sylvester (1814-1897) l-a numit “învingătorul numerelor prime, care a forţat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei”.
Opere principale:
Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei (1845);
Teoriia sravenii (1849).
