Tipărire
Categorie: Biografii. Fizică
Accesări: 16359

Marie CurieMarie Skłodowska Curie, descoperitoarea elementelor radioactive poloniu și radiu, a fost prima femeie care a primit un premiu Nobel şi primul savant care a primit două premii Nobel, pentru fizică în 1903 şi pentru chimie în 1911.

 

 

 

Marie Skłodowska Curie, fizician şi chimist francez de origine poloneză, binecunoscută ca şi descoperitoarea elementelor radioactive poloniu si radiu, a fost prima femeie care a primit un premiu Nobel şi primul savant care a primit două premii Nobel, unul pentru fizică în 1903 şi al doilea pentru chimie în 1911.

Născută la Varșovia, pe 7 noiembrie 1867, într-o familie de profesori, Marie Curie moşteneşte dragostea pentru ştiinţă de la tatăl ei, profesor de matematică şi fizică. Al cincilea membru al familiei Skłodowska, Marie are parte de o copilărie dificilă marcată de pierderea la vârsta de 8 ani a surorii ei mai mari, bolnavă de tifos şi apoi, peste trei ani, a mamei, care la 42 de ani a fost răpusă de tuberculoză.

Pierderile suferite o fac să se refugieze în studiu, obţinând rezultate foarte bune; în 1883 a absolvit cu medalia de aur cursurile şcolii secundare. Deşi a sperat să poată preda în şcoli, circumstanţele familiale o obligă să ia o altă decizie, aşa încât acceptă să lucreze o vreme ca guvernantă a unor copii de familie înstărită. Astfel îşi poate susţine sora, Bryonia, să poată studia medicina în Franţa, pentru că şi aceasta la rândul ei să o poată ajuta să îşi continue studiile.




În toamna anului 1891, la vârsta de 17 ani, situaţia financiară îi permite în sfârşit să părăsească casa părintească şi să plece la Paris, la sora ei, unde îşi continuă studiile la Sorbona, devenind licenţiată în fizică (în 1893) şi în matematică (în 1894). Înainte de a-şi termina studiile în matematică, tânăra Marie a fost solicitată de către Societatea pentru Încurajarea Industriei Naţionale pentru a face un studiu despre proprietăţile magnetice ale diferitelor oţeluri în funcţie de compoziţia lor chimică. Pentru a putea realiza acest studiu avea nevoie de un laborator unde să efectueze experimentele, aşa că în primăvara anului 1894 un fizician polonez îi face cunoştinţă cu colegul său, Pierre Curie. Şef de laborator la Şcoala Municipală din Paris, acesta făcea o muncă de pionierat în studiul magnetismului şi ar fi putut să o ajute pe Marie în finalizarea proiectului. Întâlnirea dintre Curie şi Skłodowska avea să schimbe nu numai vieţile celor doi, dar şi cursul istoriei.


Marie Curie
Marie Curie

 

Mai în vârstă decât Marie cu 10 ani, Pierre vede în ea un egal cu acelaşi devotament şi pasiune pentru ştiinţă ca şi el, astfel că în scurt timp între ei apare o puternică legătură de prietenie care mai apoi se transformă în dragoste şi pe 26 iulie 1895 cei doi se căsătoresc.

„Munca noastră ne-a făcut să devenim din ce în ce mai apropiaţi, astfel încât amândoi am ajuns la concluzia că nici unul din noi nu va găsi pe altcineva mai bun alături de care să îşi petreacă viaţa” scrie Marie Curie în memoriile sale.

Născut la Paris în 1859, Pierre Curie era la acea vreme un pionier în studiul magnetismului. A descoperit o relaţie importantă care leagă proprietăţile magnetice ale unei substanţe de temperatură. Temperatura la care unele substanţe iniţial magnetizate îşi pierd proprietăţile magnetice se numeşte de atunci Punct Curie. Tot Pierre Curie a inventat o balanţă de înaltă sensibilitate pentru cercetări ştiinţifice, care de asemenea îi poartă numele şi care a ajutat-o pe Marie în munca ei de mai târziu.

Alegerea lui Marie Curie de a studia radioactivitatea vine în urma a două mari descoperiri făcute de alţi doi fizicieni ai acelor vremuri.

În decembrie 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit un fel de rază care putea trece prin lemn sau carne şi care putea să fotografieze oasele omeneşti. El numeşte aceste raze, razele X, acest X definind necunoscutul fenomenului. Pentru această descoperire Röntgen devine în 1901 primul laureat Nobel din fizică.

În 1896, la câteva luni după descoperirea lui Röntgen, fizicianul francez Henri Becquerel raportează Academiei Franceze de Ştiinţă că unii compuşi ai uraniului, chiar dacă sunt ţinuţi în întuneric, emit raze care impresionează o placă fotografică. El a făcut această descoperire accidental. Surprinzătoare descoperire nu pare însă să intereseze comunitatea oamenilor de ştiinţă a cărei atenţie era îndreptată mai ales către descoperirea lui Roentgen, neglijând „razele” lui Becquerel („razele” uraniului).



Marie Curie însă devine interesată de aşa-numitele „raze” ale uraniului şi neavând multă literatură de specialitate la dispoziţie începe să le studieze experimental în laboratorul în care lucra, folosindu-se de electrometru, un ingenios aparat inventat cu 15 ani în urma de soţul ei Pierre Curie împreună cu fratele său.

În loc să fac aceste corpuri să acţioneze asupra plăcilor fotografice, am preferat să determin intensitatea radiaţiilor lor măsurând conductivitatea aerului expus la acţiunea razelor” scrie Marie Curie în memoriile sale.


Pierre si Marie Curie
Pierre şi Marie Curie

 

Prin numeroasele sale experimente Marie confirmă descoperirea lui Becquerel, şi anume că efectul electric al „razelor” uraniului este constant, indiferent dacă acesta se găseşte în stare solidă sau pulbere, pur sau în compuşi, umed sau uscat, sau, în fine, dacă este expus la lumină sau căldură. Pentru a explica aceste proprietăţi ea emite o ipoteză revoluţionară, anume că emisia razelor de către compuşii uraniului reprezintă o proprietate intrinsecă a atomilor acestuia.

Ajutată de alţi chimişti ea continuă cercetările testând toate elementele cunoscute pentru a determina dacă şi alte elemente sau minerale au aceleaşi proprietăţi. În aprilie 1898 cercetările duc la descoperirea faptului că şi compuşii toriului emit raze Becquerel. Din nou această emisie pare a fi o proprietate atomică. Pentru a defini aceste proprietăţi ale uraniului şi toriului ea propune termenul de radioactivitate, inspirată de cuvântul latin pentru rază.

Marie Curie - viaţa şi opera (2)

 

 

BIBLIOGRAFIE
ro.wikipedia.org/wiki/Marie_Curie

www.aip.org/history/curie/