Tipărire
Categorie: Biografii. Fizică
Accesări: 4955

TyndallJohn Tyndall (1821- 1893) a fost un om de ştiinţă, desenator, inspector, profesor de fizică, matematician, geolog, cercetător al atmosferei, lector public şi alpinist. Şi-a exprimat gândurile într-un mod pe care nimeni nu l-a mai văzut ori auzit înainte.

 

 

 

 

Abilitatea sa de a picta imagini mentale pentru publicul său, i-a permis să răspândească cunoştinţe populare de fizică într-un mod nemaivăzut anterior. Cercetările originale ale lui Tyndall despre proprietăţile radiative ale gazelor, precum şi munca lui cu alţi oameni de ştiinţă de top ai epocii sale au deschis noi domenii ale ştiinţei şi a pus bazele ştiinţifice pentru întreprinderi viitoare.

În ianuarie 1859, Tyndall a început să studieze proprietăţile radiative ale diferitelor gaze. O parte din experimentele sale au inclus construirea primului spectrofotometru cu radiaţii, pe care l-a folosit pentru a măsura puterile absorbante ale gazelor, cum ar fi vaporii de apă, ale "acidului carbonic" (cunoscut acum sub numele de dioxid de carbon), ozonului şi hidrocarburilor. Printre descoperirile sale cele mai importante au fost diferenţele mari în abilităţile "gazelor perfect incolore şi invizibile şi a vaporilor" de a absorbi şi de a transmite căldura radiantă. El a menţionat că oxigenul, azotul şi hidrogenul sunt aproape transparente pentru căldura radiantă în timp ce alte gaze sunt destul de opace.

 



Experimentele lui Tyndall au arătat, de asemenea, că moleculele de vapori de apă, dioxid de carbon şi ozon sunt cele mai bune absorbante ale radiaţiilor de căldură şi că, până şi în cantităţi mici, aceste gaze absorb mult mai puternic decât atmosfera însăşi. El a concluzionat că, printre elementele constitutive ale atmosferei, vaporii de apă sunt cei mai puternici absorbanţi de căldură radiantă şi sunt, prin urmare, cel mai important gaz care ajută la controlul temperaturii suprafeţei Pământului. El a spus că fără vapori de apă, suprafaţa Pământului ar fi „acoperită rapid în strânsoarea de fier a gheţii." El a mai speculat cu privire la modul în care fluctuaţiile în vaporii de apă şi dioxidul de carbon ar putea fi legate de schimbările climatice.

 


Graficul de mai sus arată procentul de radiaţii pe care gazele găsite în atmosfera Pământului le pot absorbi. Metan (CH4,), dioxid de carbon (CO2) şi vapori de apă (H2O,) absorb puternic în infraroşu termic (4-100 microni.) (Figură de la Valley, 1965)



Tyndall şi-a expus studiile legate de radiaţii la temperaturi minime nocturne şi la formarea de rouă, observând în mod corect faptul că roua şi îngheţul sunt cauzate de o pierdere de căldură prin procese radiative. El chiar a considerat Londra, ca o "insulă de căldură", adică a crezut că oraşul era mai cald decât zonele din jurul a lui.

De-a lungul vieţii , John Tyndall a publicat numeroase articole şi eseuri pe descoperirile sale ştiinţifice, precum literatură, religie, alpinism şi călătorie. Realizările sale i-au permis să primească cinci doctorate onorifice şi să devină un membru respectat a treizeci şi cinci de societăţi ştiinţifice.



 

Textul este traducere de pe site-ul NASA.
Traducere: Anamaria Spătaru