Ştefania MărăcineanuPe vremea când foarte puţine femei erau în lumea ştiinţei, o româncă lucra la doctorat în laboratorul lui Marie Curie, la Paris, cercetând radioactivitatea. L-a obţinut în numai doi ani, între 1922 şi 1924. Ştefania Mărăcineanu a fost prima fiziciană româncă importantă.

 

 

 

A fost o fiziciană inspirată, care a formulat o serie de ipoteze despre radioactivitatea artificială, ipoteze care nu s-au dovedit a fi  corecte. A încercat apoi să obţină ploaie artificială cu ajutorul radioactivităţii artificiale.


Date biografice

Ştefania Mărăcineanu s-a născut în Bucureşti în anul 1882. Nu se ştie prea mult despre copilăria sa. A absolvit facultatea în 1910, cu o diplomă în fizică şi chimie. După absolvire a lucrat ca profesoară la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. După mai mult de 10 ani, obţinând sprijinul financiar al Ministerului Ştiinţelor din România, şi-a început studiile pentru doctoratul în fizică. A plecat în Franţa să lucreze în laboratorul lui Marie Curie. A obţinut doctoratul după numai doi ani, în 1924.

Una din sarcinile sale în laboratorul Curie a fost măsurarea cu precizie a timpului de viaţă a poloniului (element radioactiv descoperit de Marie Curie). A mai pus la punct şi o metodă de măsurare a surselor intense de particule alfa. La terminarea doctoratului a încercat să obţină postul de şef al Laboratorului Român de Radioactivitate care urma să se înfiinţeze în România. Din motive necunoscute (a fost refuzată sau postul respectiv nu a mai fost înfiinţat), nu a obţinut slujba şi a lucrat încă un an în laboratorul Curie.

Apoi a lucrat cu faimosul astronom Frances Deslandes până în 1930 când s-a întors în România. În ţară a studiat o posibilă corelaţie între radioactivitate şi ploaia artificială. A murit în august 1944, când trupele sovietice intrau în ţară.

 

 

Radioactivitatea artificială

Pe când studia radioactivitatea poloniului, Ştefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătăţire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu.

Pentru a explica fenomenul, a emis ipoteza că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv. Alţi cercetători au arătat că particulele alfa nu pot penetra plumbul (unul din materialele folosite ca substrat) şi că explicaţia corectă ar fi că resturi radioactive ale descompunerii nucleului de poloniu contaminează substratul, prin intermediul unui efect de recul. Controversa a continuat timp de mai mulţi ani.

Ştefania Mărăcineanu s-a lansat şi în alte ipoteze controversate, cum ar fi influenţa razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivităţii. Ipoteza că razele de soare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea ştiinţifică de atunci, având suporteri şi opozanţi, atât în Franţa, cât şi în Germania şi Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă şi a contribuit la izolarea Ştefaniei Mărăcineanu de grupul de la laboratorul Curie.

Fenomenul de radioactivitate artificială a fost observat în mod clar şi confirmabil de soţii Irene şi Frederic-Joliot Curie, care au primit premiul Nobel pentru aceasta.

Ştefania Mărăcineanu a lansat ipoteza radioactivităţii artificiale (sau induse) înaintea celor doi Curie. Din articolele disponibile se pare că nu a observat de fapt acest fenomen, ci altceva. Este de neconstestat că a emis ipoteza radioactivităţii induse înaintea soţilor Curie (Irene şi Frederic-Joliot),  dar probabil că nu a observat fenomenul ca atare.

Ar fi meritat sa fie în grupul care a primit premiul Nobel?


Ploaia artificială

Întoarsă în ţară în 1930, Ştefania Mărăcineanu a început să studieze posibilitatea producerii ploii artificiale cu ajutorul radioactivităţii. Ideea se baza pe anumite observaţii din perioada în care a studiat efectul razelor de soare asupra radioactivităţii. Pe baza acestor observaţii a emis ipoteza că radioactivitatea ar putea induce ploaia. Pentru a testa această ipoteză a plecat în Algeria, unde a condus experimente într-o regiune deşertică. Conform autorităţilor algeriene, rezultatele experimentele nu au fost încurajatoare. Guvernatorul general a trimis o scrisoare în care aprecia efortul şi perseverenţa fizicienei românce. În România a continuat să facă observaţii meteorologice în urma cărora a emis ipoteza că ar exista o corelaţie între cutremure şi precipitaţii.


Concluzii

Pe baza informaţiilor existente rezultă că Ştefania Mărăcineanu a fost o bună fiziciană, recunoscută ca atare de Marie Curie în scrisoarea de recomandare trimisă Ministerului Român al Ştiinţelor.

Ştefania Mărăcineanu a activat în fizică pe vremea când femeile în ştiinţă erau foarte rar întâlnite, fiind foarte pasionată şi perseverentă. Poate însă prea vehementă în susţinerea teoriilor proprii în discuţiile cu restul comunităţii ştiinţifice...{jcomments on}



Bibliografie:
“A Devotion to Their Science: Pioneer Women of Radioactivity”