Marcello Malpighi - anatomia microscopică

Medicul şi anatomistul italian Marcello Malpighi este fondatorul anatomiei microscopice. Cercetările sale reprezintă piatra de temelie a histologiei (ştiinţa ce se ocupă cu studiul celulelor), descoperirile sale influenţând botanica, zoologia şi embriologia.

Cea mai cunoscută descoperire a sa o reprezintă capilarele sangvine, în 1661. Marcello Malpighi a evidenţiat elementul lipsă din teoria circulaţiei sângelui a lui  William Harvez, arătând cum sunt conectate sistemele arterial şi venos.

Cu ajutorul microscopului a efectuat cercetări pe măduva spinării, rinichii, splină, creier, piele şi limbă.

Despre copilăria lui Marcello Malpighi, se ştie foarte puţine. S-a născut în 1628, în Crevalcore, în nordul Italiei. În timp ce urma studiile Universităţii din Bologna, s-a alăturat societăţii anatomice fondate de anatomistul Bartolomeo Massari, participând la disecţiile pe animale alături de acesta. În 1653, Marcello Malpighi şi-a luat doctoratul în medicină şi filozofie. La Universitatea din Pisa, unde a  fost numit profesor de anatomie teoretică în 1656, s-a împrietenit cu Giovanni Alfonso Borelli, un matematician ce a încercat să descrie funcţiile organismului folosind legile fizicii. Colaborarea dintre cei doi a durat până în 1668, când Marcello Malpighi s-a reîntors la Universitatea din Bologna, ţinând cursuri de medicină teoretică şi practică.

Cea mai importantă realizare a lui Malpighi au constituit-o observaţiile efectuate cu ajutorul microscopului, recent inventat, în scopul examinării amănunţite a structurilor invizibile ale organismului. Marcello Malpighi a descoperit papilele gustative de pe suprafaţa limbii şi stratul pigmentat al pielii; a studiat coloana vertebrală şi în 1665, în lucrarea sa „De cerebro”, a descris cum mănunchiurile de fibre nervoase conduc la măduva spinării şi apoi se conectează cu creierul. Marcello Malpighi şi-a legat numele de anumite structuri ale rinichiului şi ale splinei, iar stratul cel mai profund al epidermei mamiferelor a primit denumirea de strat maplighian. De asemenea, a descris simptomele bolii Hodgkin (boală în care apar celule canceroase în diferite zone ale corpului) cu două secole înaintea lui Thomas Hodgkin.

Marcello Malpighi a fost în acelaşi timp şi zoolog, botanist şi embriolog. În 1673 a publicat „ De formatione pulli” („Despre formarea puiului de găină în ou”). Un alt studiu de-al său asupra viermelui de mătase a fost prima examinare detaliată a unei insecte făcute vreodată, iar acurateţea descrierii sale reiese dintr-un citat de F. G. Cole „ a studiat (Marcello Malpighi) anatomia speciei în toate fazele sale, dar, concomitent cu observaţiile sale remarcabile şi foarte precise asupra organelor reproducătoare ale moliei, şi-a concentrat atenţia asupra larvei, şi-a făcut cele mai noi şi importante cercetări asupra acestui stadiu”.

Deşi i s-au recunoscut meritele, Marcello Malpighi a fost uneori atacat de Biserica Catolică; cu toate acestea în jurul anului 1700 rezultatele sale nu au mai putut fi contestate. Când un incendiu a distrus, în 1684, microscoapele lui Malpighi, a primit lentile noi de la Societatea Regală, în semn de susţinere şi consolare. În 1691 papa Inocenţiu al XII-lea i-a propus lui Malpighi să devină medicul său personal. A fost o însărcinare pe care a privit-o mereu cu scepticism. S-a mutat la Roma, unde a mai trăit trei ani. Malpighi le spunea prietenilor săi că se aşteptă să moară subit. Pe 29 noiembrie 1694, Marcello Malpighi se stinge din viaţa la Roma.