Care este diferența dintre căldură și temperatură?
Dacă luăm o sticlă de un litru și o găleată de 10 litri și turnăm în ambele recipiente, până la umplere, apă cu temperatura de 90° C, care dintre cele două va avea mai multă energie termică?
Este simplu de intuit că găleata de apă are mai multă energie termică. Ai putea folosi apa, de exemplu, pentru a spăla.
În schimb, apa din sticlă se va răci rapid. De ce? Pentru că are loc rapid un schimb de căldură cu mediul ambiant, până în punctul în care se atinge echilibrul termic, adică temperatura apei va fi egală cu temperatura mediului ambiant (temperatura aerului).
Adoptarea unui comportament similar înaintașilor, ca posibilă soluție la problemele cu somnul
În ultima perioadă, pe fondul lecturilor și scrierii de articole din domeniul nutriției, am ajuns la o concluzie clară și evidentă: problemele cu greutatea corporală și multiple probleme de sănătate sunt generate, în bună parte, de alimentația deficitară. Alimentația deficitară are la bază alimente moderne, ultra-procesate, cu multiple adaosuri de substanțe chimice, pentru a spori durata de viață la raft a produselor și a îmbunătăți semnificativ gustul.
Alimentația modernă, în esență, este complet decuplată de alimentația Homo sapiens în lunga sa istorie ca specie. Cu alte cuvinte, în prezent avem de-a face cu o desincronizare profundă cu organismul nostru, adaptat în sute de mii de ani la un anumit tip de nutriție.
Nu vreau să absolutizez: indiferent de alimentație, ne vom îmbolnăvi, unii, și vom muri, toți, dar speranța de viață și speranța de viață sănătoasă (cât timp nu avem boli cronice în timpul vieții) ar fi mult îmbunătățite în condițiile unei alimentații de calitate.
→ Dacă ați ajuns recent pe site, articolele despre nutriție le puteți găsi într-o secțiune dedicată, aici.
Dar societatea modernă nu a venit doar cu modificări ale modului în care ne hrănim, ci și ale modului în care muncim și ne odihnim. Iar una dintre probleme serioase ale omului modern este aceea că nu se (mai) poate odihni corespunzător.
Dacă suntem formați din praf de stele, cum a ajuns acest praf stelar pe Terra? Ce este o kilonovă?
Stelele masive creează carbon, dar și straturi de oxigen, nitrogen şi fier.
Când nucleul conţine doar fier, fuziunea încetează şi are loc colapsarea, ca urmare a gravitaţiei enorme. Steaua atinge temperaturi enorme, explodând (supernovă).
Probabil ați auzit această cvasi-metaforă, care-și are originea, din câte știu, într-o expresie a faimosului om de știință american Carl Sagan, conform căreia suntem formați din „praf de stele”, însemnând că parte din atomii din organismul nostru, atomii „grei”, care nu au fost formați la scurt timp după apariția universului, au fost creați în procese care au avut loc în stele.
Despre cum au apărut atomii grei, am scris în alte articole (Originea celor mai răspândite elemente chimice din univers și Originea elementelor din tabelul periodic) și nu o să reiau aici cele menționate acolo.
Întrebarea la care încerc un răspuns este: cum anume au ajung atomii grei, creați în procese stelare, pe Terra și în organismul nostru? Cum au ajuns atomii cu mulți protoni, precum aurul (79 de protoni) sau platina (78 de protoni) pe Terra? Pentru că aceștia nu vin din Soare, ci din alte stele. Soarele, către finalul „vieții”, va ajunge să formeze atomi de carbon și de oxigen, fuzionând atomi de heliu; dar nu încă.
17 lecții de viață, după 17 ani de împărtășit înțelepciune cu lumea
Spuneam într-un articol mai vechi că mi se pare o dovadă de inadaptare pentru autorii moderni să nu publice măcar jumătate din cartea pe care au încheiat-o pe Internet, gratuit, disponibilă pentru toată lumea. Pentru că, din câte îmi dau seama, dacă ești convins că ai ceva de spus lumii, vrei ca lumea să și afle, iar jumătate de carte permite să-ți faci o idee, ca cititor, dacă vrei să o parcurgi integral. Dacă ești un autor faimos, înțeleg (doar) parțial închiderea, dar dacă nu ești, sunt șanse să fi scris ceva de calitate, dar să nu afle aproape nimeni niciodată. În plus, o carte astăzi este de sezon, în sensul că apare, primește un pic de publicitate, iar rapid dispare, fiind înlocuită de noianul de noutăți perpetue. De aceea am și publicat integral pe site cartea de filozofia științei „Călătorie la granițele gândirii”. Cred și peste 10 ani va avea aceeași valoare ca și azi, dacă are vreuna.
Sunt înregistrat la foarte puține newslettere, căci sunt puține care nu sunt pierdere de vreme. Favoritul meu, pe care văd că-l primesc și urmăresc de câțiva ani buni, este The Marginalian, care s-a numit multă vreme, din 2006 până-n 2021, Brain Pickings.
The Marginalian este scris de Maria Popova, o autoare americană de origine bulgară, de 39 de ani. Newsletterul săptămânal conține un rezumat de duminică gratuit al celor mai interesante reflecții ale autoarei de-a lungul săptămânii, cuprinzând domeniile artei, științei, poeziei, filozofiei etc. Nu cred că e pentru toată lumea, dar merită citit de 2-3 ori, până decizi dacă te interesează sau nu.
Ce apreciez este că Maria Popova publică sinteze săptămânale ale lecturilor sale, „îmbrăcate” în propriile opinii, de foarte bună calitate. Cred că acestea ar putea foarte bine să constituie material pentru mai multe cărți. Faptul că acestea sunt oferite gratuit publicului este de admirat. Sigur, primește donații pe site-ul acesteia, dar acestea sunt voluntare, oricine putându-i citi textele pentru a se îmbogăți intelectual și spiritual.
Teoria asamblării - o nouă teorie care unește fizica și biologia și explică selecția și evoluția
Fizica modernă poate explica de la spinul particulelor, până la comportamentul unor roiuri de galaxii. Dar fizica nu poate explica viața. Pur și simplu nu există o formulă care să explice diferența dintre materia vie și una fără viață. Viața pare să apară în mod misterios din părți nevii, precum particulele elementare.
Teoria asamblării este o nouă abordare pentru a explica viața la nivel fundamental, esența teoriei fiind publicată recent în cadrul unui articol în revista Nature.
Teoria asamblării pleacă de la ipoteza că informațiile (precum ADN-ul) și complexitatea sunt conceptele fundamentale care stau la baza vieții și oferă o modalitate de a înțelege cum apar aceste concepte în sistemele chimice.
Mundia versus Modia - cele două „universuri” mentale în care trăim și care ne determină atitudinea față de viață
În 2014, David Boxenhorn, care se descrie pe pagina de LinkedIn ca inginer software, antreprenor și blogger, a publicat un articol denumit „Mundia & Modia: the two worlds in which we live”, pe care-l puteți citi în original aici, articol care a atras atenția, fiind menționat de diverși bloggeri de-a lungul timpului. Așa mi-am și amintit de el recent.
În esență, articolul susține că fiecare dintre noi trăiește în două lumi, denumite Mundia și Modia, doar că trăim mai mult într-una decât în cealaltă, iar caracteristicile lumii dominante determină atitudinea față de diversele evenimente din viața noastră și ne impun în final un mod de viață; cu alte cuvinte, puși în fața unei situații/ probleme, în funcție de lumea în care trăim, vom avea o abordare în consecință.
Legea infodinamicii, ca propunere pentru o nouă lege a naturii, care sprijină ipoteza universului ca simulare computerizată
Teoria universului simulat presupune faptul că universul nostru, cu toate galaxiile, planetele și formele sale de viață, este o simulare computerizată meticulos programată. În acest scenariu, legile fizice care guvernează realitatea noastră sunt pur și simplu algoritmi. Experiențele pe care le avem sunt generate de procesele de calcul ale unui sistem extrem de avansat.
Deși este speculativă, teoria universului simulat a atras atenția oamenilor de știință și filozofilor, datorită implicațiilor sale interesante. Ideea și-a pus amprenta în cultura populară, în filme, emisiuni TV și cărți, inclusiv în filmul Matrix (1999).
De ce fructele, deși conțin zahăr, sunt preferabile dulciurilor
Ce mi-am propus este să scriu un scurt articol despre fructe, ca aliment recomandat atunci când doriți ceva dulce.
Trebuie reținut că fructele conțin zaharuri, precum glucoza, fructoza și sucroza; sucroza, o combinație compactă din primele două, este, în fapt, zahărul de bucătărie. Concentrația de zaharuri este diferită de la fruct la fruct, precum și de la soi la soi, dacă vorbim despre același fruct.
Liberul-arbitru este o problemă de logică, nu de biologie sau fizică (JID-113)
Deși liberul-arbitru pare că intră în conflict cu biologia și fizica, nu este un subiect explicabil de om
Recent, faimosul cercetător în neuroendocrinologie și autor american Robert Sapolsky a publicat o carte dedicată liberului-arbitru, intitulată „Determined: A Science of Life Without Free Will”. Cu certitudine va fi publicată și în limba română, așa cum a fost cazul și cu celelalte cărți ale acestuia.
Ce este important de reținut este că autorul crede că nu avem liber-arbitru și se străduiește să demonstreze asta în sute de pagini. Argumentele, din punctul meu de vedere, sunt irelevante pentru dezbaterea cu privire la liber-arbitru, pentru că liberul-arbitru nu este un subiect care să poată fi demonstrabil științific.
Șase tehnici pentru a-ți controla vârfurile de glucoză din sânge
Jessie Inchauspé este o biochimistă de origine franceză, autoare de cărți în domeniul sănătății și fondatoarea unei mișcări care are ca scop îmbunătățirea sănătății oamenilor prin găsirea unui echilibru în ce privește nivelul de glucoză din sânge. Aceasta a publicat două cărți, Glucose revolution (2022) și The glucose goddess method (2023).
În acest articol o să vorbesc despre tehnicile identificate de aceasta pentru a aplatiza curbele glugozei din sânge în cadrul studiilor clinice la care a participat și din propria analiză a nivelurilor de glucoză din sânge, ca urmare a utilizării unui dispozitiv de monitorizare. În plus, o să vorbesc despre ce se întâmplă în organism pe timpul vârfurilor de glucoză, precum și despre care sunt consecințele pe termen scurt și pe termen lung asupra organismului.
Spre o nutriție personalizată: sunt mari diferențe între persoane în răspunsul organismului la aceleași alimente
Studii recentă arată că sunt diferențe mari între oameni în modul în care organismul reacționează la diferite alimente, ceea ce arată necesitatea nutriției personalizate și inadecvarea metodelor curente.
Nu există două persoane care să reacționeze identic la același tip de aliment, nici măcar gemenii identici. Răspunsul organismului la alimente depinde de mulți factori, unul foarte important fiind microbiomul (totalitatea microbilor din intestine); genetica are un rol mai puțin important decât se credea. Modificările aduse alimentației pot modifica microbiomul, ceea ce înseamnă, pe cale de consecință, modificarea răspunsului organismului la alimentele ingerate, la stres, modificarea stării de spirit și reducerea inflamației.
Afirmațiile de mai sus au la bază un studiu denumit PREDICT-1 (Personalized Responses to Dietary Composition Trial-1), coordonat de profesorul Tim Spector și echipa sa de la King’s College London și ZOE, în colaborare cu cercetători din SUA, Marea Britanie, Italia și Suedia. Studiul PREDICT-1, care a implicat 1.103 subiecți, inclusiv 660 de gemeni identici și neidentici, din Marea Britanie și SUA, a început în iunie 2018 și măsurat o gamă largă de markeri, de la nivelurile de glucoză din sânge, grăsimi și insulină până la nivelul de activitate fizică, inflamația din organism, calitatea somnului și calitatea (diversitatea) microbiomului.
6 motive pentru care temperaturile globale cresc în prezent
Lumea este foarte caldă. Nu doar că vedem temperaturi record, dar recordurile sunt doborâte cu diferențe record. În septembrie am avut o temperatură medie globală preliminară cu 1,7 °C peste nivelurile preindustriale. Este cu 0,5°C peste recordul anterior.
De ce este lumea atât de atât de fierbinte acum? Iată șase factori care contribuie la temperaturile ridicate globale, dintre care schimbările climatice sunt principalul motiv.
De ce știrile despre nutriție sunt contradictorii
După cum probabil cei care intră pe acest site în mod regulat au observat, în ultimii 2 ani am publicat multiple articole cu privire la nutriție/ alimentație. Mă apropii de final și cu acest domeniu (după ce am scris pe larg despre fizică, biologie, tehnologie, psihologie sau cosmos, printre altele) și va trebui să identific altul de interes pentru următorii doi ani 😀.
În tot acest timp mi-am cristalizat o serie de concluzii simple cu privire la legătura dintre alimentație și sănătate. Surprinzător, cel puțin pentru mine, este că, în fapt, marile descoperiri din acest domeniu sunt de bun-simț și în niciun caz nu revoluționează modul în care gândim despre hrănire. Sigur, cei care își asigură un venit ca urmare a implicării în domeniul nutriției au tendința de a pune în evidență lucruri mici, încercând să creeze impresia că au o mare relevanță - desigur, pentru a-și demonstra utilitatea.
De pildă, probabil că cea mai rezonabilă și mai importantă concluzie pe care o poți trage după ce te lămurești cam ce gândesc cercetătorii în domeniul nutriției umane este următoarea: trebuie să mâncăm așa cum mâncau strămoșii noștri care aveau acces la o alimentație decentă și să nu mâncăm mult. În alte cuvinte asta înseamnă, în esență: să evităm produsele inventate de industria alimentară modernă, adică produse înalt-procesate, cu multiple adaosuri de substanțe chimice (zahăr, sare și grăsimi, printre altele) care au rolul de a prelungi perioada de valabilitate a produselor și de a fi gustoase, dar au efecte nocive asupra organismului.
Dacă am pune unul lângă altul toţi atomii din univers, cât spaţiu ar ocupa? Cât de mare ar fi gaura neagră care s-ar crea?
Raportul dintre Calea Lactee şi sfera tuturor atomilor din univers, puşi împreună
Imediat după Big Bang, universul nostru era un loc fierbinte şi dens, care a intrat rapid într-o stare de expansiune. Pe măsură ce s-a mai răcit, protonii şi neutronii au format elemente uşoare, ca: hidrogenul, heliul şi litiul. Ulterior, sub puterea gravitaţiei, materia s-a aglutinat, iar elemente mai grele au luat naştere în cadrul unor diverse procese cosmice.
Să ne imaginăm că am putea aduna toţi atomii de materie obişnuită din univers şi i-am pune unul lângă altul. Ce volum ar ocupa în raport cu volumul universului observabil?
Dar materia astfel aglomerată ar suferi un colaps gravitaţional. Cât de mare ar fi gaura neagră care s-ar forma din materia din întregul univers, raportată la universul observabil?
„Hrană pentru viață” (note de lectură)
Cartea „Food for live” de Tim Spector are două mari părți: în prima se vorbește despre principiile alimentației sănătoase, în a doua se vorbește despre diversele tipuri de alimente. Tim Spector este un epidemiolog, doctor și scriitor de știință englez, specializat în studiile pe gemeni, genetică, epigenetică, microbiom și dietă. Acesta derulează de circa 30 de ani un studiu clinic masiv pe gemeni identici.
În cartea „Food for life”, Spector oferă „un ghid pentru alimente și nutriție”. În continuare găsiți o serie de idei din prima parte a cărții. Este una dintre cele mai bune cărți de nutriție pe care le-am citit, deși mi-ar fi plăcut ca nivelul de detaliu în ce privește concluziile sale cu privire la diverse alimente să fie mai ridicat.