qed_micPublicăm astăzi ultima parte a articolului de popularizare a electrodinamicii cuantice. Puteţi citi o interpretare dată refracţiei luminii în contextul QED, veţi afla ce sunt celebrele diagrame Feynman şi despre calculul  de mare precizie al momentului magnetic al electronului cu ajutorul acestora (video inclus).

FeynmanAstăzi a doua parte a articolului dedicat explicării teoriei electrodinamicii cuantice, QED. Aflaţi de ce lumina se reflectă sub culori diferite pe pelicule de ţiţei de la suprafaţa apei, modul în care lumina se reflectă pe suprafaţa unei oglinzi ori de ce apar reflexii iridescente pe suprafaţa unui CD (video inclus).

qed_FeynmanElectrodinamica cuantică - QED - studiază interacţiunile dintre radiaţia electromagnetică şi materie. "Giuvaierul fizicii" după Richard Feynman, una dintre cele mai dificile teorii după numeroşi fizicieni. Ce ne propunem cu acest articol? O succintă şi inteligibilă prezentare a teoriei (video inclus).


Călătorie printr-o gaură de vierme. credit: NASA

Găurile de vierme, care reprezintă scurtături spațio-temporale între două puncte din univers, ar putea exista fără să fie nevoie de materie exotică cu energie negativă. O nouă teorie arată cum s-ar putea genera astfel de găuri de vierme microscopice.

1. Un fluture imită perfect, când își închide aripile, o frunză îngălbenită, uscată. Când le deschide, are un colorit de o frumusețe deosebită. (link ‹eng›)

2. Hiroo Onoda a fost un militar japonez care a continuat să lupte în cel de-Al II-lea Război Mondial încă 29 de ani, ascuns într-o junglă de pe insula Lubang din Filipine (de unde avea diverse incursiuni în afara junglei, omorând, jefuind, distrugând proprietăți), pentru că nu a știut că se terminase. Onoda primise ordine clare din partea ofițerului superior, Yoshimi Taniguchi, de a nu capitula indiferent de circumstanțe. Au fost multe încercări de a-l identifica și convinge că trebuie să încheie lupta (manifeste aruncate în junglă, forțe speciale trimise să-l găsească), dar Onoda nu s-a lăsat convins, crezând că e vorba de acțiuni de intoxicare ale inamicului. Revenit în fine în Japonia, descoperit și convins de un aventurier că războiul chiar se sfârșise, a fost dezamăgit de ce a găsit (o societate japoneză capitalistă, ce-și pierduse o parte din valorile de dinainte de război) și s-a mutat în Brazilia, unde a și murit. (link ‹ro›)

• Nu e uimitor că oamenii au ajuns să se simtă împliniți pentru că le spune telefonul că au făcut 10 mii de pași?

• Practic nu există subiect care să poată fi epuizat, complet explicat de mintea umană. Nu există subiect care să nu se termine într-un mister.


Paralaxa se înjumătățește odată cu dublarea distanței obiectului observat

În articolul precedent menționam că putem folosi luminozitatea (unei stele) pentru a determina distanța Dar sistemul vizual al omului dispune de o metodă diferită. De exemplu, poți spune chiar acum la ce distanță se află ecranul computerului ori telefonului pe care citești acest text. Senzația de adâncime vine de la faptul că cei doi ochi furnizează informații despre același lucru, dar din perspective (un pic) diferite. Dacă închizi și închizi pe rând cei doi ochi (unul închis, celălalt deschis), vei observa că imaginea se deplasează spre stânga, respectiv spre dreapta. Dacă nu crezi, interpune un deget între tine și ecran și observă cum un anumit punct de pe ecran se deplasează față de degetul tău.

Iată două experimente mentale. În primul, imaginați-vă un copil și un robot care se apropie inexorabil de marginea unei prăpăstii. Pe cine ați salva? Cu siguranță pe copil. În al doilea, imaginați-vă că același copil se joacă, împreună cu robotul, cu un pistol, iar în cursul acestui joc arma se descarcă și rănește un trecător. Pe cine ați pedepsi, dacă trebuie să alegeți? Probabil pe robot, pentru că acesta era programat să se comporte în așa fel încât să nu rănească pe nimeni.


Victimele accidentelor de trafic rutier

În luna mai 2020 Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” a făcut public „Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2019”. În acest raport sunt prezentate o serie de statistici cu privire la cauzalitatea mortalității în România. Printre cele mai relevante cifre: 1) 2.047 de decese ca urmare a accidentelor rutiere în 2019; 2) 2.401 sinucideri la nivel naţional; 3) afecţiunile cardiovasculare, reprezintă cea mai importantă cauză de moarte neviolentă în 2018 (58%).

• Mă gândesc că nu va mai trece multă vreme până când mulți dintre noi vom avea o dronă care ne va însoți  în plimbările noastre. Un fel de înger păzitor. Ne poate face fotografii din când în când, un itinerar complet la revenirea acasă, poate fi umbrelă de ploaie ori soare la nevoie, telefon „hands-free”, plus altele care nu-mi trec mie acum prin cap, dar îți trec ție.

 

• Există o asemănare între cele mai multe maxime celebre și horoscopul zilnic: sunt atât de generale, încât par multora că funcționează.
Zodiacul și-a mai pierdut din credibilitate. Cu maximele - te chinui să le reții și te pot face să pari deștept, dar nu prea știi ce să faci cu ele, în fapt.
Iar dacă ești un mare fan al maximelor, citește aici o selecție de maxime de La Rochefoucauld, însoțite de comentarii.

1. Cineva care doarme doar 4 ore pe noapte prezintă o probabilitate de 11 ori mai mare de a provoca un accident de circulație decât cineva care doarme 8 ore. Iar oboseala la volan nu poate fi învinsă de nimic, dacă este avansată: oricât te-ai concentra, pur și simplu creierul va genera scurte momente de somn, care pot duce la accidente grave.


2. Nu grosimea hainelor ne ține de cald, ci aerul dintre haine ori dintre piele și haine. Acest aer se încălzește de la căldura emanată de corp. Dacă pui pe tine haine groase, lipite de corp, vei îngheța de frig. Cea mai bună variantă, în condiții de frig extrem, este să porți ceva subțire pe piele, urmată de alte două piese de îmbrăcăminte, din ce în ce mai groase, pentru a păstra aerul cald în trei straturi consecutive.

În univers sunt mai puțin de 100 de tipuri de atomi (în tabelul periodic al elementelor sunt 118, dar mai mult de 20 sunt obținuți doar în condiții de laborator). Cu acest număr restrâns de particule se poate crea diversitatea lumii în care trăim, cu un număr de substanțe chimice ce practic nu poate fi inventariat. Primul lucru interesant este că atomii se combină pentru a forma aceste substanțe chimice. Dacă nu s-ar fi combinat, atunci am fi avut un univers plin de atomi „năuci”, călătorind solitar prin univers. Dar de ce se  combină atomii? Ce-i face „dornici” să intre în combinații cu alți atomi?


Reprezentare grafică a unui neutron și a unui proton (care sunt formați din quarcuri)

Protonii sunt prezenți în orice atom. Particule compuse din quarcuri care stau împreună prin intermediul interacțiunii nucleare tari, protonii ar putea deveni transparenți la culoare (adică la interacțiunea nucleară tare) dacă sunt puși sub presiune. Un experiment care a încercat să creeze această situație la acceleratorul de la CEBAF din SUA nu a reușit însă să observe protoni transparenți; protonii sunt încă misterioși. 

Neurobiologia este în esență încercarea creierului (cercetătorilor) de a se înțelege pe sine însuși: ce sunt eu, în fapt? Și deși nu-i e nimic mai aproape, înțelegerea creierului este încă în faza incipientă. Dar cunoașterea se acumulează cu trecerea timpului.

Iată trei mituri despre care mulți cred că reprezintă știință pură:
1. Mitul 1 - creierul are zone specializate, cu diverse funcții psihologice.
2. Mitul 2- creierul reacționează la evenimentele care au loc în exterior.
3. Mitul 3 - bolile mentale sunt separate de bolile trupului.


Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)

Aceste coloane de gaz pe care le puteţi vedea în imaginea NASA din 2014 se află în centrul Nebuloasei Vulturul (o nebuloasă este un uriaș nor de gaz interstelar și silicați în formă de praf interstelar), care este situată într-unul dintre braţele Căii Lactee, la circa 7 mii de ani-lumină de noi. În Nebuloasa Vulturul au loc procese de formare de stele noi, acesta fiind şi motivul pentru care imaginea a primit denumirea de "Coloanele creaţiei" (eng. The Pillars of Creation). Fotografia a fost creată pe baza a trei imagini originale: una pe baza luminii emise de oxigen (albastrul din imagine), una pe baza luminii emise de hidrogen (verde) şi una pe baza luminii emise de sulf (roşu).


• Aproape toate imaginile cu spațiul cosmic sunt false. Adică nu sunt ceea ce înțelegem de regulă printr-o fotografie: o copie a ceea ce putem vedea cu proprii ochi.
Multe corpuri cerești sunt observate în frecvențe invizibile ochiului, deci nu au, propriu-zis, culoare. Acestor frecvențe, invizibile ochiului, dar captate de telescoape, li se asociază culori pe calculator, iar rezultatul este... acele superbe imagini cu galaxii îndepărtate. Nu se vorbește niciodată despre artiștii care le-au creat...

Nici virusul SARS-CoV-2 nu are nicio culoare, deși apare roșu prin mai toate imaginile de pe Internet. De ce? Virusul are în jur de 50 de nanometri. Spectrul vizibil are între 400 (violet) - 700 (roșu) nanometri. E așa de mic, că lumina vizibilă nu este reflectată de virus.


Filozof meditând (secvență) de Rembrand

• Ceea ce e spui că reprezintă „realitatea” este doar în capul tău. Nu mai există nicio ființă, cel mai probabil, care să vadă lumea, realitatea exterioară, exact așa cum o vede omul. Iar ce vede omul este o construcție unică internă pe baza unor stimuli care nu spun mare lucru despre realitate... Fiecare simț al tău transmite către creier niște semnale electrice care constituie toată baza pentru... „realitate”. Dacă nu crezi, citește asta.


Reprezentare grafică a unui sistem binar de găuri negre. credit: NASA / ESA / G. Bacon, STScI.

Existența găurilor negre supermasive în centrul multor galaxii este încă un mister; cum au luat naștere acești monștri cu mase atât de mari? O nouă ipoteză avansează ideea conform căreia la originea acestor găuri negre ar fi materia întunecată, care, în universul timpuriu, ar fi ajuns la densități care au avut drept consecință un colaps gravitațional ce a dus la formarea găurilor negre.

• Filmele, oricât de „nereale” ar fi ele, vorbesc despre natura umană: privim cu detașare la mii de oameni „murind”, fără vreun regret ori vreo minimă tristețe, dar suferim pentru „favorit”. Și-n viață ne comportăm la fel, iar cele mai mai importante acțiuni umanitare nu s-au născut din milă ori responsabilitate civică, ci ca rezultat al unui act birocratic.

 


Donează prin PayPal (€)


Contact | T&C | © 2021 Scientia.ro