Chiar au creat fizicienii o gaură de vierme folosind un calculator cuantic?
Credit imagine: QuantaMagazine
Ieri revista Quanta a publicat un articol intitulat: „Physicists create a wormhole using a quantum computer”. La bază stă un articol din revista Nature (articolul nu poate fi citi „liber”; rezumatul îl puteți găsi la finalul articolului de față). Studiul a fost imediat preluat și transpus într-un articol mai degrabă decent de New York Times (Physicists create „the smallest, crummiest wormhole you can imagine”), dar și alte publicații, într-o notă care anunța o descoperire epocală, asemănătoare cu măsurarea pentru prima dată a undelor gravitaționale.
Și la noi diverse publicații au tradus rapid, fiecare cum s-a priceput, un articol din The Guardian (nu mi-e clar de ce de aici; probabil pentru că este mai scurt decât cel din New York Times).
Dar chiar au creat fizicienii o gaură de vierme? Dacă nu, ce au făcut?
Ce trebuie să aibă în comun o comunitate (Politica, Aristotel) [2]
Extras din Legile de Platon
Am public recent un articol bazat pe cartea I din Politica, de Aristotel, în care am arătat opinia acestuia (ori a timpului său) despre sclavie și femei. Astăzi continui cu cartea a II-a, în care Aristotel vorbește despre regimul politic potrivit și despre ce trebuie avut în comun și ce nu de către o comunitate. În prima parte va fi vorba tot de femei... Dacă ce am evidențiat din prima carte v-a șocat, lucrurile vor rămâne în aceeași notă și articolul de față :)
Ca și în cazul primului articol, nu am urmărit o expunere sistematică a cărții, ci am extras doar cele mai interesante / extravagante idei.
Teoria universului-bloc: toate se întâmplă în univers „acum”
Viteza luminii în vid este finită și mereu aceeași. Nimic nu se poate deplasa mai rapid decât viteza luminii în vid. Perspectivele tuturor observatorilor din univers sunt la fel de valide. Aceste aspecte au format baza teoriei relativității speciale a lui Einstein (specială, pentru că nu include gravitația).
Dar aceste principii ale teoriei lui Einstein au consecințe profunde asupra modului în care pare că funcționează universul... Iată de ce.
De ce este teoria câmpurilor cuantice incompletă?
Câmp cuantic (reprezentare grafică). Vibrația câmpului, când atinge o anume energie, devine ceea ce numim „particulă”
Teoria câmpurilor cuantice este una dintre cele mai de succes teorii din fizică, ce spune, în esență, că, în fapt, componentele fundamentale care alcătuiesc universul sunt câmpurile cuantice, nu particulele; particulele sunt doar vibrații localizate ale unor câmpuri cuantice care sunt distribuite în tot universul. Deși o teorie reușită, există o serie de dificultăți care îi fac pe fizicieni să creadă că teoria este incompletă din punct de vedere matematic.
Despre teoria câmpurilor cuantice am scris mai multe articole explicative de-a lungul timpului. Le puteți găsi aici.
Ce se întâmplă cu organismul uman dacă nu mănânci nimic?
Știți acea secvență care apare în diverse filme: după o perioadă de lipsă a hranei, din diverse motive, când în fine aceasta devine disponibilă, oamenii se îndoapă în disperare, îndesând mâncarea cu ambele mâini în gură.
Se lasă să se înțeleagă că foamea e atât de mare, că nu mai poate exista autocontrol.
Fără a avea această experiență, a privării îndelungate de alimente, cei mai mulți dintre privitori cred, probabil, că scena este realistă, că senzația de foame devine din ce în ce mai acută, odată cu trecerea timpului.
Dar nu este realistă. Nici pe departe. În fapt, după 2-3 zile de întrerupere a alimentației, senzația de foame dispare complet. Asta înseamnă că, în fapt, o persoană care nu a mâncat pentru o perioadă mai lungă s-ar arăta mult mai decent în fața unei farfurii cu mâncare decât ne prezintă diferiți regizori 😃
Dar ce se întâmplă cu organismul uman atunci când nu este alimentat pentru perioade lungi?
De ce simțim regret atunci când moare cineva frumos, plus alte gânduri în apropierea iernii (JID-100)
• O cale simplă de lua decizii corecte și de a-ți simplifica și îmbunătăți viața este aceea de a elimina ceea ce te afectează în mod negativ. Este mai simplu să știi ce-i nociv decât să știi exact ce-i folositor.
De exemplu, nu trebuie să citești tratate de nutriție pentru a ajunge la o dietă sănătoasă. Este suficient să elimini ce-ți face rău. Dacă elimini principalele alimente nocive, precum dulciurile, cerealele rafinate și alimentele înalt-procesate, atunci alimentația ta devine în mod automat mult mai „sănătoasă”.
• Vrei să afli ceva despre un anume subiect? Nu citi articole. Citește o carte de top pe subiectul respectiv. Doar așa vei înțelege ce vrei să înțelegi.
• La limită, cred că și educația din familie a copiilor ar trebui să se axeze pe ce să nu facă aceștia, mai degrabă decât pe ce să facă. Pentru că „ce să facă” reflectă dorințele (adesea nerealizabile) ale părinților și reprezintă un domeniu inepuizabil, pe când „ce să nu facă” oferă reperele pentru ce este periculos pentru copii. Chiar și un copil prin fire neascultător va reflecta o secundă înainte de a trece o barieră cu semnul „interzis”. De exemplu, în loc să-i blochezi copilului accesul la Internet, mai bine îi spui ce nu trebuie făcut pe Internet.
În fapt, nu există realitatea obiectivă (JID-099)
Lumea înconjurătoare, așa cum o observăm noi, este rezultatul: metodei de investigare utilizate, al simțurilor noastre și al modelelor noastre mentale (modul în care interpretăm datele furnizate de simțuri).
Omul este măsura tuturor lucrurilor, dar în alt sens decât cel original al lui Protagoras (fiecare om, în baza propriei experiențe de viață, se raportează în mod diferit la „adevăr”), și anume în acela că tot ceea ce observăm este, în fapt, o construcție specifică omului (tehnologie, simțuri și mintea umană).
Dar realitatea nu are nicio natură obiectivă, intrinsecă. Lucrul-în-sine a lui Kant, natura așa cum este ea când nu se uită omul - nu există. Lumea este stric rezultatul măsurătorii și interpretării măsurătorii. Inițial pare dificil de înțeles acest lucru, pentru că primul gând este acela că un lucru are un fel al lui de-a fi, că este cumva în mod absolut, dincolo de orice metodă de observare, dar veți vedea că, în fapt, o asemenea abordare este absurdă.
Iar faptul că nu există o natură obiectivă are, desigur, efecte asupra cercetării științifice, pentru că pune limite de nedepășit.
ALICE în lumea hiper-nucleelor și stelelor neutronice
Imagine a detectorului din proiectul ALICE / LCH
Cercetători din cadrul proiectului de cercetare ALICE de la Marele accelerator de hadroni (LHC) de la CERN au măsurat proprietățile unor nuclee care conțin hiperoni – adică particule cu quarcuri stranii. Acest tip de studii ne poate ajuta să înțelegem dacă în inima stelelor neutronice există, pe lângă nucleonii pe care îi cunoaștem, și particule precum hiperonii.
Protonii sunt particule de o complexitate inimaginabilă
Protonul, ca o mare de quarcuri și anti-quarcuri
Credit: MIT/Jefferson Lab/Sputnik Animation
Ceea ce orice persoană educată știe este că materia este formată din molecule, care la rândul lor sunt formate din atomi. Atomii sunt alcătuiți din nucleu (adică protoni și neutroni), precum și electroni situați în exteriorul nucleului. Protonii și neutronii nu sunt particule elementare, ci sunt formate din quarcuri.
Protonii sunt particule cu sarcină electrică pozitivă. Explicația obișnuită cu privire la structura unui proton este aceea că acesta este alcătuit din trei quarcuri de două tipuri (două quarcuri up și un quarc down). Dar fizicienii descriu astăzi protonul ca fiind de o complexitate extraordinară, care are puține legături cu explicația „clasică” referitoare la cele trei quarcuri.
Rolul inflamației în organism, de la reacția la înțepătura de albină la provocarea unor boli
Când corpul tău luptă împotriva unei infecții, faci febră. Dacă ai artrită, te vor durea articulațiile. Dacă o albină te înțeapă în mână, locul înțepăturii se va umfla și va deveni tare. Toate acestea sunt manifestări ale inflamației.
Deși inflamația este de obicei asociată cu durerea care însoțește o rană sau cu numeroasele boli pe care le poate provoca, este o parte importantă a răspunsului imunitar normal. Problemele apar atunci când această funcție, în mod obișnuit utilă, are manifestări dincolo de cele normale.
Secretele căutării cu Google (3)
În urmă cu ceva am timp am publicat două articole dedicate căutării pe Google prin intermediul „operatorilor” Google. În primul articol am pus accentul pe cele mai utile recomandări pentru un utilizator obișnuit, iar în cel de-al doilea am vorbit despre aspecte mai avansate.
În acest articol completăm cele prezentate anterior cu câți operatori, care, folosiți, vă vor face căutările pe Google mai rapide și mai precise.
Gaia BH1, cea mai apropiată gaură neagră de sistemul nostru solar
Gaură neagră - reprezentare artistică
Găurile negre reprezintă un adevărat mister. Ce se întâmplă în interiorul acestora nu știm. Nu avem o teorie care să descrie fizica acestor obiecte cosmice.
Recent a fost descoperită cea mai apropiată gaură neagră de noi, situată la „doar” 1.600 ani-lumină. Face parte dintr-un sistem care conține o stea, iar studiul acestei stele i-a dus pe cercetători la concluzia că în apropierea ei există o gaură neagră cu masa de circa 10 ori mai mare ca cea a Soarelui.
De ce la zeci de km deasupra solului temperatura este mult mai mare decât la sol, dar vei îngheța rapid
Știu, este contraintuitiv, dar acesta este adevărul: odată ce intri în troposferă, temperatura începe să crească, dar asta nu înseamnă că nu ai îngheța rapid. Cum este posibil să îngheți dacă temperatura este ridicată? Are legătură cu noțiunile de „temperatură” și „căldură”...
Să luăm două obiecte familiare, o eprubetă subțire și o găleată, în care să turnăm până la umplere apă caldă de 90° C. Care va avea mai multă energie termică? Este simplu de intuit că găleata, nu? Căci apa din eprubetă se va răci rapid, în urma schimbului de căldură cu mediul ambiant (atingându-se echilibrul termic). Apa din găleată va păstra o temperatură mai mare decât cea aerului înconjurător pentru o perioadă mai mare.
Ce credea Aristotel despre sclavie și despre femei (Politica) [1]
Aristotel cu bustul lui Homer, de Rembrandt
Am recitit de curând Politica de Aristotel. Cartea este scrisă acum peste 2.300 de ani. Vine cu provocarea firească: dificil uneori de înțeles contextul celor scrise. Ce mă atrage la cărțile vechi este faptul că pot observa gândirea acelor vremuri. Credem noi uneori că ce gândim astăzi despre diverse subiecte este singurul mod posibil sau etic, dar în mod cert nu este așa. Iar din acest punct de vedere Politica este o carte captivantă, atingând multe subiecte care au legătură cu viața și etica grecească. Dacă se naște cumva tentația să încercați cartea, nu fiți îngrijorați, nu arată deloc precum o carte despre teoriile politice predată pe timpul facultății :)
Un singură mențiune înainte de a „plonja” în universul straniu al gândirii aristoteliene: nu fiți prea aspri cu ce veți citi; Aristotel este și astăzi o lectură formatoare, incredibil de utilă. De principiu, nu este recomandabil să utilizezi standardele etice curente pentru vremuri de mult apuse, cu contexte sociale și culturi pe care nu le putem înțelege în detaliu din cele câteva pagini care s-au salvat peste timp.
Evoluția infracționalității și a accidentelor rutiere în România (2020-2021)
Ultimul raport al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” privind activitatea rețelei de medicină legală este pentru anul 2019. De atunci, din motive care nu-mi sunt clare, nimic. Acest raport vorbea, pe când încă se mai redacta, printre altele, despre evoluția omuciderilor, sinuciderilor, deceselor din accidente rutiere și a deceselor din cauze nonviolente din România. Era o radiografie utilă a societății noastre. Am publicat în anii anteriori sinteza acestor rapoarte cu privire la anii 2018 și 2019.
Nu am cunoștință dacă a preluat o altă instituție acest rol, cel mai probabil nu (nu am găsit nimic asemănător online). Poliția Română, din fericire, încă publică o serie de statistici cu privire la activitatea acesteia, din care vom prezenta principalele date. Desigur, statisticile Poliției nu sunt asemănătoare cu cele ale INML, dar unele date se referă la aceleași subiecte. Prin urmare, deși aș fi preferat rapoartele INML, am scris un scurt articol despre infracționalitate și accidente rutiere bazat pe datele Poliției :)
De ce filozofia este superioară meditației, plus alte gânduri la final de octombrie (JID-098)
• Orice proces de acumulare de cunoștințe despre om și univers te duce ori ar trebui să te ducă spre limitele cunoașterii. Abia acolo apare, surprinzător, satisfacția și uimirea deplină.
Nu este vorba doar despre faptul că ai ajuns cumva la capătul călătoriei, ci în special despre faptul că te poți exprima, aparent în cunoștință de cauză, despre chestiuni fundamentale.
Înțelegi că problema existenței lui Dumnezeu este nerezolvabilă, că știința are limite de nedepășit, că întrebările fundamentale ale omenirii (cum a apărut lumea, ce este conștiința, dacă avem liber-arbitru), în cea mai mare parte, sunt astfel pentru că nu pot primi răspunsuri definitive.
• Ideea de a renunța la Internet și telefon mobil pentru anumite perioade este atractivă. Unii își impun perioade de renunțare la tot ce este „electronic”. Dar ce pui în loc? Unii au ce, alții nu.
• Nu văd cum ar putea fi orice tehnică de meditație orientală superioară lecturii Criticii rațiunii pure a lui Kant. Chiar și în traducerea chinuită din limba română. De ce ar fi concentrarea pe ritmul respirației superioară față de concentrarea pe explicația mecanismului intim al minții?
Dacă este să medităm, să o facem într-un mod serios, nu?
Studiu: măsurători precise ale stratului neutronic al nucleului atomului de plumb
Reprezentarea unui atom, cu nucleul în centru, iar electronii distribuiți în jurul acestuia
Ciocnirea stelelor de neutroni dă naștere atomilor „grei”, precum atomilor de aur sau de platină. Însă detaliile acestui proces nu sunt bine cunoscute. Un studiu recent al interacțiunii nucleare tari în nucleele de plumb ne poate ajuta să înțelegem mai bine formarea acestor elemente, dar și funcționarea stelelor neutronice.
„Nucleele atomilor grei au un număr mare de neutroni, raportat la numărul de protoni, ceea ce duce la formarea unui strat de neutroni a cărui grosime este în funcție de caracteristicile forței nucleare. Astfel se stabilește o legătură între nucleul atomic și proprietățile stelelor neutronice”.