Canadianul Chris Hadfield este destul de prezent pe Internet, fiind angajat în popularizarea științei, în special prin prisma experienței sale de astronaut. A fost primul astronaut canadian, a devenit faimos prin faptul că a cântat celebra melodie a lui David Bowie „Space Oddity” și are, mai nou, propriul canal de YouTube.

Chris Hadfield s-a născut la 29 august 1959. Fiul unui instructor de zbor, a crescut într-o fermă din orășelul Sarnia, Ontario. Inspirat de cărțile science-fiction ale lui Isaac Asimov și de aselenizarea din 1969, la 9 ani „decide” să se facă astronaut. La doar 13 ani se alătură Royal Canadian Air Cadets, unde ia cursuri de leadership și obține licențele de pilot de planor și de avion ultraușor până la vârsta de 16 ani.


Planeta Saturn și cinci sateliți ai acesteia (Janus, Pandora, Enceladus, Rhea și Mimas)

În 1997, sonda spațială Cassini, construită de NASA, a pornit într-o călătorie de 7 ani către Saturn. Din 2004, când a început să transmită date, și până în 2017, când și-a încheiat misiunea dezintegrându-se în atmosfera planetei, Cassini a făcut peste 450.000 de poze și a efectuat aproape 300 de orbite complete, descoperind lucruri uimitoare.

Deși Twitter nu este o rețea prea frecventată de români, cel puțin în comparație cu Facebook, specificul acestei rețele, faptul că mesajele nu pot fi mai lungi de 280 de caractere, îi conferă un farmec aparte: ești nevoit să-ți comprimi mesajele pentru a se încadra în spațiul alocat. Sigur, poți scrie mai multe mesaje înlănțuite, dar ideea se diluează astfel.

Iată o serie de gânduri publicate pe Twitter în ultimele săptămâni, ușor modificate și completate, de dragul clarității:

 

Mari minți, precum Stephen Hawking (decedat în 2018), și-au exprimat în ultimii ani temerea că progresul din domeniul inteligenței artificiale ar putea duce la situația în care mașinile să preia controlul lumii într-un viitor nu prea îndepărtat, iar acest lucru ar putea duce la dispariția speciei umane. Aceste mașini ar fi, în fapt, computere super-inteligente, conștiente. John Searle, filozof american, spune că așa ceva nu este posibil și demonstrează asta cu un experiment mental, numit „experimentul camerei chinezești”.

În 2024 NASA plănuiește să trimită din nou astronauți pe Lună, de data aceasta pentru un timp mai îndelungat. Cum totul trebuie luat în considerare, inclusiv construirea unei toalete, în iunie NASA a lansat competiția „Lunar Loo Challenge” prin care a invitat ingineri din întreaga lume să proiecteze toaleta care va ajunge pe Lună. Data limită pentru depunerea proiectelor a fost 17 august. Premiile au o valoare de $35.000, iar câștigătorului îi va reveni onoarea de a fi gândit prima toaletă folosită pe un alt corp ceresc.

Nu se poate să nu fi auzit la TV acest mesaj: „Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic minimum 2 litri de lichide”. Două întrebări: 1. de unde a apărut acest mesaj?; 2. cât adevăr conține?


Planete orbitând o stea asemănătoarea Soarelui.

Dovezile anterioare privind rotația unor planete în jurul altor stele asemănătoare Soarelui au venit din sesizarea micilor oscilații ale luminii stelelor generate de orbitarea planetelor. Mai sus este prima imagine directă a două planete care orbitează o stea asemănător Soarelui (TYC 8998-760-1).
Credit: ESO, A. Bohn et al.

• Unde de șoc de dimensiuni enorme care fac înconjurul planetei - au fost descoperite recent, după ce acestea fuseseră prezise de Pierre-Simone Laplace în secolul 18 [link eng].

 

Când temperatura se ridică peste un anumit prag (să spunem 35°C), începem să ne simțim inconfortabil și, probabil, să transpirăm. La temperaturi scăzute începem să tremurăm. Cum anume detectează corpul creșterea temperaturii? Cum detectează corpul scăderea temperaturii?

Ați observat senzația de rece pe care o aveți atunci când introduceți în gură un produs mentolat? Dar senzația de fierbinte pe care o produce un ardei iute? Să fie vreo legătură între „rece”, „cald”, produsul mentolat și ardeiul iute?

Ați observat că atunci când mergeți la piscină, deși la început apa pare să fie rece, după câteva secunde de la intrarea în apă, senzația de rece dispare? De ce? La aceste întrebări vom răspunde în articolul de față.

• Taurii sunt enervați de culoarea roșie, acesta fiind motivul pentru care atacă toreadorul

În fapt, taurul nu vede culoarea roșie, așa că povestea conform căreia taurii de coridă ar fi atraşi (enervaí) de culoarea roşie nu are sens; aceştia sunt atraşi de fapt de mişcarea pânzei cu care sunt provocaţi.


• Mierea încălzită devine toxică

Nu există date (studii) care să arate că există vreun motiv să ne îngrijorăm că mierea încălzită ar deveni toxică și ne-ar pune sănătatea în pericol. Am scris un articol detaliat pe acest subiect pe care-l puteți citi aici.


• Folosim doar 10% din creier

Am scris două articole (1 și 2) despre acest mit, arătând și cum am ajuns (unii dintre noi) să credem asta. Dar această afirmație nu are niciun sens și nu este susținută de cercetări științifice; dimpotrivă.

 
Interacţiuni ale neutrino detectate la Observatorul de Neutrino IceCube

În cadrul eforturilor fizicienilor de a identifica neutrinii sterili, adică acei neutrini care ar interacţiona doar prin gravitaţie cu materia (şi, deci, și cu ceilalţi neutrini), a fost obţinut un nou progres: în cadrul proiectelor MINOS+ şi Daya Bay s-au putut stabili limite stricte cu privire la existența acestui tip de neutrin.

Neutrinii sunt particule elementare (care nu sunt alcătuite din alte particule, cum este cazul, de exemplu, al protonilor ori neutronilor) care fac parte din modelul standard al fizicii particulelor. Nu au sarcină electrică, interacţionează slab cu materia şi se găsesc sub trei forme diferite: neutrini electronici, miuonici şi tauonici.

Platon menționează în „Protagoras” șapte înțelepți ai Greciei antice, care sunt faimoși pentru învățăturile lor concise. Aceștia s-ar fi adunat la un moment dat la templul din Delfi spre a-i închina zeului Apollon ofranda înțelepciunii lor și ar fi gravat și astăzi faimoasele recomandări: „Cunoaște-te pe tine însuți” și „Nimic prea mult”. Concizia laconică era modul de a filozofa al celor vechi.


Large Hadron Collider (LHC)  și un posibil viitor accelerator - Future Circular Collider (FCC)

În videoclipul de mai jos Sabine Hossenfelder, fiziciană de origine germană, unul dintre cei mai activi fizicieni de pe Internet, vorbește despre propunerile fizicienilor pentru noi proiecte de cercetare științifică, mari și costisitoare. În plus, extrem de greu de pus în practică, și dacă ar exista banii necesari.

Despre ce proiecte este vorba?
1. Acceleratorul Circular al Viitorului (Future Circular Collider) - care se dorește a avea un tunel cu o lungime de 100 km și o putere de 6 ori mai mare decât cea produsă de Marele Accelerator de Hadroni (LHC) de la CERN (care momentan este oprit, pentru lucrări de îmbunătățire).
2. Un accelerator cu o circumferință de 1.900 km în Golful Mexic.
3. Un accelerator de particule pe Lună (pentru că acolo e activitate seismică foarte scăzută și nu există atmosferă; e drept, nu sunt nici oameni care să construiască acceleratorul...).
4. Un telescop pe Lună.
5. Un interferometru pentru detectarea undelor gravitaționale pe Lună (din nou, avantajul activității seismice reduse).
6. Un sistem de ceasuri atomice răspândite prin sistemul solar (le lăsăm pe măsură ce Terra se deplasează în jurul Soarelui), care ar avea rolul de a detecta undele gravitaționale la scara sistemului solar!

Care sunt pașii de urmat pentru lansarea unei rachete spațiale, pentru, de exemplu, a plasa un satelit în orbită? De ce Guyana Franceză este un loc favorit pentru Agenția Spațială Europeană (ESA) pentru lansările sale? La ce viteză trebuie să ajungă o rachetă pentru a desprinde din câmpul gravitațional al Pământului? De cât combustibil are nevoie o rachetă spațială? Cât de repede se deplasează o rachetă spațială? Se poate lansa o rachetă de pe un alt obiect cosmic / o altă planetă?

Să spunem că ai nouă prieteni (Adam, Bogdan, Cosmina, Darius, Eugenia, Florin, Gabriela, Horia, Ionuț). Vrei să-i inviți la cină în următoarele 12 zile, dar câte trei odată, pentru că ai masa doar de patru persoane (ei, trei, plus tu).

Problema este că prietenii au tendința de a se certa dacă stau prea mult unii cu alții. Așa că provocarea este să-i planifici pe cei 9 să vină în următoarele 12 zile la tine pentru cină - fără ca oricare doi prieteni să se întâlnească mai mult de o dată!

 

Un nou studiu al unei călătorii simulate în trecut a unui sistem cuantic arată ca aşa-numitul efect al fluturelui pentru astfel de sisteme nu este valabil; sistemul se întoarce în prezent mai mult sau mai puţin fără să sufere modificări majore.

Faimosul efect al fluturelui, cel în care o mică schimbare în condiţiile iniţiale are ca efect o schimbare majoră în evoluţia sistemului, este un efect faimos, descoperit de Edward Lorenz, care arăta cum formarea unui uragan poate fi generată de bătăile aripilor unui fluture în urmă cu mai multe săptămâni într-un loc îndepărtat.  

Să zicem că te afli într-un concurs televizat și ți se oferă posibilitatea alegerii dintre trei uși. În spatele unei uși se află un automobil; în spatele celorlalte două uşi se află capre. Desigur, îţi doreşti să câştigi maşina. Alegi o ușă, să zicem uşa nr. 1. Gazda concursului, care știe ce se află în spatele ușilor, nu te lasă să vezi ce este în spatele uşii pe care ai ales-o şi deschide încă o ușă, să zicem uşa nr. 3, în spatele căreia vezi că este o capră. Apoi gazda îţi oferă şansa să-ţi schimbi opţiunea, dar, desigur, fără a te uita la ce e în spatele uşii pe care ai ales-o, ştiind deja că în spatele uşii nr. 3 este o capră.

Întrebarea pentru tine e următoarea: este în avantajul tău să-ţi schimbi opţiunea? Cresc şansele de a câştiga maşina dacă alegi uşa nr. 2?

Gândeşte-te un pic, decide-te dacă este util să-ţi schimbi opţiunea, apoi citeşte restul articolului.

 


Donează prin PayPal (€)


Contact | T&C | © 2021 Scientia.ro