Fetiţă pe plajăStaţia meteorologică Summit din Groenlanda este situată la peste 3000 de metri deasupra vastei banchize de gheaţă a ţării. Temperatura măsurată într-o zi normală de vară este una scăzută, de doar -10 grade Celsius. În această vară lucrurile au fost diferite.

 

 

 

 

Producţia de hrană, în scădere

În luna iulie a acestui an, totuşi, temperatura a crescut deasupra limitei de îngheţ. La un moment dat, 97 la sută din suprafaţa banchizei se topea, ducând la inundaţii care rupeau podurile. Acesta nu a fost un eveniment lipsit de urmări: zăpada strălucitoare este înlocuită de gheaţă murdară care absoarbe mai multă căldură şi se topeşte mai repede. De-a lungul coastei, limbile plutitoare de gheţari se rup. Cum aceste “baraje” dispar, râurile de gheaţă din spatele lor accelerează şi se subţiază.

 

Până de curând, credeam că va lua secole înainte ca Groenlanda să piardă o cantitate semnificativă de gheaţă. Banchiza de gheaţă antarctică era aşteptată să crească, cantitatea de zăpadă în creştere compensând topirea de pe margini. Raportul din 2007 al IPCC prevedea că cele doua banchize vor contribui cu doar 0.3 milimetri pe an la creşterea nivelului mării în următorul secol.

Chiar şi atunci, mulţi experţi au contestat acest punct de vedere, măsurătorile din satelit au arătat că cele doua banchize pierd deja destulă gheaţă pentru a duce la creşterea nivelului mării cu 1.3 milimetri pe an, iar acest număr este în creştere. Modelarea recentă realizată de cercetători de la Institutul pentru Cercetarea Impactului asupra Climatului din Potsdam, Germania, precum şi studiile asupra climatului din trecut, sugerează că planeta se va încălzi curând destul de mult pentru a duce la topirea totală a banchizei de gheaţă din Groenlanda - dacă nu s-a încălzit încă de-ajuns. Întrebarea acum este cât de mult va dura dezgheţul.

Mulţi glaciologi cred pe moment că nivelul mării va creşte cu cel puţin un metru până în 2100 şi posibil chiar cu 2 metri. Aceasta este de ajuns ca multe oraşe situate la altitudine redusă să fie inundate sau să le facă vulnerabile unor izbucniri ale furtunilor. James Hansen de la Institutul Goddard pentru Studii Spaţiale al NASA din New York, este chiar şi mai pesimist. El argumentează că dacă gheaţa începe să se topească, mecanisme feedback de tip pozitiv vor intra în funcţiune, accelerând pierderile de gheaţă. Observaţiile din satelit arată într-adevăr că rata de pierdere a gheţii se dublează la fiecare 10 ani dar, după cum Hansen însuşi arată, noi nu putem fi siguri că această este o tendinţă pe termen lung sau doar un eveniment singular pe termen scurt.

Apoi există posibilitatea ca peretele vestic al banchizei de gheaţă antarctică să colapseze, aşa cum s-a întâmplat în mai multe ocazii din ultimele milioane de ani ca răspuns la procesul de încălzire. Descoperiri recente asupra topografiei subiacente sugerează că aceasta ar putea fi mult mai vulnerabilă la curenţii calzi din mările din împrejurimi decât era de aşteptat mai înainte.

Indiferent dacă aceasta se întâmplă sau nu, noi nu ar trebui să ne lăsăm înşelaţi de efectele minore pe care le vedem acum, spune oceanograful Stefan Rahmstorf de la Institutul Potsdam. “Creşterea nivelului mării este un proces care începe încet, dar pe viitor va deveni unul din cele mai grave impacturi şi mai lungi moşteniri ale încălzirii globale pe care o producem acum.”

Feedbackul planetar

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului worse-climate, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu