Vreme extremaŞtiam că încălzirea globală va aduce episoade de vreme extremă. Problema este că acestea sunt mai severe decât s-a crezut. De pildă, în 2010, Rusia s-a copt atunci când temperatura a ajuns la 40 de grade Celsius în mai multe oraşe. Iar acesta este doar un exemplu.

 

 

 

Încălzirea arctică. Efecte secundare


În 2011, "viscolul din Ziua Cârtiţei" a adus cantităţi impresionante de gheaţă în estul Statelor Unite şi Canadei. Şi acest an, de asemenea, a avut parte de o vreme ieşită din comun, de la potopurile din timpul verii în Marea Britanie la o furtună care a privat de curent electric mai multe milioane de oameni din Statele Unite în timpul unui val de căldură record – şi desigur, distrugerile produse de uraganul Sandy.

Astfel de evenimente urmează un model. Într-o lume în continuă încălzire, schimbarea tiparelor de precipitaţii şi gradul crescut de evaporare vor conduce la mai multe secete. O atmosferă mai călduroasă conţine mai multă apă, făcând ca ploile să fie mai intense.

Este dificil, dar nu imposibil, să descrii modul în care evenimentele individuale sunt influenţate de schimbările climatice. Este mai simplu să-ţi dai seama dacă numărul total de evenimente este în creştere. Chiar şi în perioada ultimului raport IPCC din 2007, tendinţele unor călduri extreme, secete şi ploi intense erau deja, în mod clar, în creştere.

Nu numai că aceste tendinţe continuă, dar vremea devine chiar şi mai extremă decât era prevăzut. De exemplu, un studiu realizat în acest an despre datele privind salinitatea oceanelor, culese între anii 1950 şi 2000 de Australian Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation (CSIRO) a descoperit faptul că circuitul apei la nivel global – rata la care apa se evaporă şi apoi se întoarce sub formă de ploaie – a crescut într-un ritm dublu faţă de cel preconizat de modelele care îşi propun să simuleze climatul global. Un studiu realizat de cercetători din Taiwan şi China a arătat faptul că creşterile în intensitate ale ploilor din ultimele trei decenii au fost cu un ordin de mărime peste ceea ce preconizau modelele climatice. În ce priveşte valurile de căldură extraordinare cum au fost cele din Europa din 2003 şi 2010, evenimente atât de îndepărtate de normal erau preconizate să aibă loc la sfârşitul secolului.



Specialistul în domeniul climatului Jennifer Francis de la Universitatea Rutgers crede că încălzirea din Arctica ar putea face parte din explicaţie. În timp ce diferenţele de temperatură dintre polul nord şi tropice scad, curenţii de apă polară, care sunt responsabili cu dinamica sistemelor climatice, încetinesc din ce în ce mai mult. Aceasta înseamnă că tiparele climatice au mult mai multe şanse să fie "blocate". "Ca urmare a pierderii colosale de gheaţă din această vară, mă aştept ca curenţii de apă să producă un festin de evenimente cu vreme extremă în toată emisfera nordică", spune Francis. Un astfel de tipar de blocare a produs întoarcerea abruptă a furtunii Sandy pe Coasta Estică a Statelor Unite, probabil având la bază pierderile de gheaţă din zona arctică.

Studiile privind climatul din trecut au sugerat că vremea din viitor ar putea deveni încă şi mai sălbatică. În perioada cuprinsă între 5 milioane şi 3 milioane de ani în urmă, de exemplu, lumea era cu 2 până la 4 grade Celsius mai călduroasă decât este astăzi. Potrivit unui studiu realizat de Kerry Emanuel de la Massachusetts Institute of Technology şi de colegii acestuia şi publicat în 2010, numărul în creştere al uraganelor a modificat distribuţia căldurii din oceane şi într-un final a răsturnat climatul Pământului, aducându-l într-o stare diferită, cu tropice mai călduroase şi mult mai multe uragane care aveau loc pe o zonă mult mai largă ca astăzi." Eu cred că este plauzibil ca feedbackul uraganelor să poată influenţa modul în care climatul se va schimba în următoarele sute de ani", spune Emanuel. "Tot ce îmi doresc e ca noi să fi putut înţelege mai bine problema."

Producţia de hrană, în scădere



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Climate downgrade: Extreme weather, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu