Metoda stiintificaÎn cel de-al zecelea episod al seriei "Made Easy", intitulat "Metoda ştiinţifică pe înţelesul tuturor", Peter Hadfield vorbeşte despre felul în care ştiinţa acumulează informaţii şi ajunge la teorii despre univers şi lumea în care trăim.

 


De la Big Bang până în zilele noastre (9)

 

Modelul aristotelian bazat pe discuţii şi adevăr era la baza cunoaşterii şi reprezenta paradigma acceptată de către Biserica Catolică, cu toate că metoda bazată pe experimente era cea folosită de gânditorii arabi de secole. Momentul de cotitură are loc în urmă cu 400 de ani, atunci când Galileo Galilei apelează şi el la experimente pentru a-şi testa ipotezele, dând startul unei adevărate revoluţii şi schimbând complet paradigma întreprinderii de natură ştiinţifică într-un moment care marca debutul iluminismului.

Ştiinţa înseamnă cunoaştere (din latinescul scio - a şti, a înţelege şi scientia - cunoaştere), iar metodele prin care se ajunge la cunoaştere sunt cele care stau la baza oricărei întreprinderi ce se doreşte a avea un caracter ştiinţific. Conform dicţionarului Oxford, ştiinţa reprezintă o activitate intelectuală şi practică ce cuprinde studiul sistematic al structurii şi comportamentului lumii fizice şi naturale prin observaţii şi experimente.

De-a lungul timpului, regulile cercetării ştiinţifice au fost încontinuu perfecţionate. Iată o listă de reguli de căpătâi care trebuie să se afle la baza oricărui demers cu caracter ştiinţific:


1.   Să îţi bazezi concluziile pe dovezi, deci pe observaţii.
2.   Să fii obiectiv în cercetările făcute şi să nu evaluezi datele în mod selectiv.
3.   Să îţi susţii cu dovezi afirmaţiile (nu ajunge să afirmi ceva pentru a transforma acel ceva într-un adevăr).
4.   Să îţi fundamentezi concluziile pe cercetări efectuate pe un număr mare de eşantioane.
5.   Să faci testele "în orb", fără a ţinti concluzii dinainte formulate.
6.   Experimentele trebuie controlate şi de alţi cercetători.
7.   Trebuie să menţionezi sursele de informaţie folosite.
8.   Sursele de informaţii trebuie să fie de încredere, verificabile şi sprijinite de dovezi.
9.   Opinia nu reprezintă o certitudine.
10. Să nu falsifici rezultatele testelor efectuate.




 


Odată regulile jocului stabilite şi acceptate de întreaga comunitate de profil, se poate trece la detalierea procedurii ştiinţifice. Etapele sunt următoarele:

- este identificată problema ce urmează a fi investigată;
- este emisă o anumită ipoteză care să justifice comportamentul şi fenomenele observate;
- ipoteza este urmată de formularea anumitor predicţii cu privire la comportamentul sistemului investigat în anumite circumstanţe, predicţii bazate pe respectiva ipoteză;
- urmează etapa de testare, în care experimentatorul măsoară, colectează date, totul pentru a-şi testa ipoteza, urmând, desigur, regulile anterior menţionate;
- la finalul proiectului de cercetare concluzia poate fi că ipoteza formulată a fost falsă, ceea ce duce la necesitatea formulării unei alte ipoteze şi repornirea întregii proceduri;
- dacă predicţia este corectă, rezultatele vor lua forma unei lucrări ştiinţifice ce va fi trimisă unei publicaţii de profil;
- pasul următor: analiza lucrării de către experţii din domeniul respectiv, aşa-numitul "peer-review";
- dacă metoda ştiinţifică a fost urmată îndeaproape, iar calculele s-au dovedit corecte urmează publicarea;
- această etapă nu reprezintă însă şi ultimul obstacol, deoarece alţi cercetători vor încerca replicarea experimentelor menţionate în articolul publicat, pentru a se asigura că nu există alte explicaţii pentru rezultatele obţinute.

După ce toţi aceşti paşi vor fi fost parcurşi, ipoteza devine teorie. Ceea ce nu înseamnă că vorbim despre adevăruri definitive, nemodificabile. Chiar şi teoriile fundamentale ale ştiinţei, precum evoluţia ori teoria gravitaţiei au fost modificate de-a lungul timpului odată cu apariţia unor noi dovezi. Vorbim despre modificări care nu invalidează teoriile, ci doar lămuresc din ce în ce mai precis mecanismele de funcţionare ale lumii în zonele descrise de respectivele teorii.

Metoda ştiinţifică nu garantează că nu se vor face greşeli, dar garantează că acestea vor fi în cele din urmă corectate. În timp, rezultatele greşite vor ieşi în fiecare caz în parte la iveală, pentru că fie sunt inconsistente, fie nu vor putea fi replicate, ori deoarece nu vor putea sta la baza unor inovaţii tehnologice. Metoda ştiinţifică poate fi asemuită cu un proces de filtrare. Ea ne asigură că orice învaţă copiii la orele de ştiinţe a fost testat în amănunţime, verificat şi este susţinut de dovezi concrete.

De la Big Bang până în zilele noastre (11)

Videoclipurile sunt guvernate de principiile licenţei Creative Commons, putând fi copiate şi distribuite gratuit, cu condiţia menţionării autorului, în scopuri exclusiv necomerciale şi fără modificări. Canalul Youtube al lui Peter Hadfield poate fi accesat la această adresă. Varianta însoţită de subtitrarea în limba română este disponibilă pe canalul Youtube al utilizatorului FluxMagnetic.