Teoria evolutieiPartea a 7-a a seriei video care poartă semnătura lui Peter Hadfield, episod intitulat "Teoria evoluţiei pe înţelesul tuturor", prezintă câteva din dovezile care fac din teoria evoluţiei o teorie acceptată în rândul biologilor de pretutindeni. Vizionare plăcută!

 

 

De la Big Bang până în zilele noastre (6)


Veţi putea afla urmărind acest episod despre:

1. Arhiva fosiliferă - în secolul XIX s-a descoperit că straturile de roci aflate la mare adâncime conţin o varietate mai mică de specii marine primitive, pe când în straturile sedimentare superioare se găsesc creaturi mai multe şi mai complexe. Progresia aceasta sugerează o evoluţie gradată a formelor de viaţă. Tot cercetările geologilor dezvăluie şi momentele tragice din istoria Terrei - extincţiile în masă, care au distrus de fiecare dată între 50% şi 95% din speciile existente la momentul respectiv pe planetă.

2. O altă dovadă este morfologia în continuă schimbare a speciilor de-a lungul timpului, scoasă în evidenţă de fosilele din rocile sedimentare. Pe de altă parte, se poate vorbi şi despre o a doua variantă, şi anume dispariţia unor specii, fenomen însoţit de apariţia altora foarte asemănătoare celor dispărute.

3. Moştenirea morfologiei - este vorba despre faptul că anumite indicii privind evoluţia vieţuitoarelor sunt deduse pe baza morfologiei speciilor existente în prezent. Morfologia animalelor actuale abundă în părţi ale corpului care reprezintă vestigii ale organelor vieţuitoarelor de odinioară, organe modificate si adaptate în conformitate cu teoria evoluţiei.

4. Speciaţia (apariţia de specii noi) - Formarea unor specii noi de plante sau de animale ca urmare a unor procese biologice. Dacă în cazul mamiferelor procesul nu poate fi observat în timp real, deoarece se petrece de-a lungul a câteva mii de generaţii, în cazul organismelor care se reproduc foarte des, ca bacteriile sau muştele, separarea în specii noi a fost observată direct.

5. Similarităţi la nivelul ADN-ului - cercetările din domeniul geneticii au dezvăluit detalii despre strămoşii comuni ai diverselor specii şi despre momentele separării noilor specii. Cercetătorii din acest domeniu manipulează ADN-ul şi descoperă încontinuu informaţii noi cu privire la mecanismele evoluţiei.

6. Genele latente - unele trăsături ancestrale pot fi activate accidental, cu rezultate vizibile imediat în cazul indivizilor afectaţi. În prezent genele respective pot fi activate în mod controlat, în laborator: activează gena corespunzătoare şi obţii, să zicem, o găină cu dinţi, asta deoarece strămoşii găinilor posedau odinioară aceste organe.

Spre finalul episodului autorul demontează câteva dintre cele mai des uzitate (sau măcar uzitate la un anumit moment în trecut) şi, în acelaşi timp, mai puerile, argumentaţii folosite de către adepţii creaţionismului ştiinţific.


 


Aceştia obişnuiesc să îi întrebe pe oamenii de ştiinţă, de pildă, de ce nu au descoperit "crocoraţa" (o specie aflată undeva între un crocodil şi o raţă) în arhiva fosiliferă? Răspunsul, îmbrăcat într-o ironie deloc subtilă de Peter Hadfield, e simplu: pentru că nu există nicio specie situată între crocodil şi raţă. Dovezile arată că raţele şi crocodilii sunt pe ramuri diferite, complet separate, ale arborelui evoluţiei. Există, desigur, un strămoş comun, arcozaurul, care a trăit cu câteva milioane de ani înaintea crocodililor şi raţelor. Dar de aici şi până la aşa-numita "crocoraţă" e cale lungă...

O a doua obiecţie des formulată este că ştiinţa nu a descoperit încă o veritabilă formă tranziţională, adică un animal care se transformă în altul, nici viu, şi nici în arhiva fosiliferă. Sună destul de amuzant chiar pentru un copil de şcoală primară, nu-i aşa? Bineînţeles că fiecare animal reprezintă o formă tranziţională între ceea ce a existat înaintea sa şi ce a urmat după el, iar motivul pentru care "nu a fost surprins pe peliculă" întocmai momentul transformării unei specii în alta este pentru că, desigur, aşa ceva nu există. Evoluţia nu e un proces instantaneu...

În fine, se mai face referire şi la faptul că evoluţia e doar o teorie şi nimic mai mult. Dar ce ar putea ştiinţa să ofere mai mult decât nişte teorii, grupuri coerente de idei folosite pentru a explica diferite aspecte ale realităţii? În nomenclatura ştiinţifică, teoriile reprezintă formele supreme ale cunoaşterii, prin intermediul lor putându-se reflecta şi interpreta realitatea înconjurătoare. Teoria atomică, teoria relativităţii ori cea a evoluţiei sunt toate, în cele din urmă, simple teorii, care pot suferi modificări pe viitor, dar care în prezent reprezintă cele mai bune unelte cu care oamenii de ştiinţă descriu lumea. Iar teoria evoluţiei e acceptată pe o scară atât de largă încât cercetătorii se bazează pe predicţiile ei atunci când studiază rezistenţa antibioticelor, dăunătorii culturilor, bolile noi ori atunci când creează noi medicamente.

De la Big Bang până în zilele noastre (8)

 


Videoclipurile sunt guvernate de principiile licenţei Creative Commons, putând fi copiate şi distribuite gratuit, cu condiţia menţionării autorului, în scopuri exclusiv necomerciale şi fără modificări.
Canalul Youtube al lui Peter Hadfield poate fi accesat la această adresă. Varianta însoţită de subtitrarea în limba română este disponibilă pe canalul Youtube al utilizatorului FluxMagnetic.