PerseusAnterior, am vorbit despre Cassiopeia, o constelaţie grecească originală, foarte uşor de observat datorită familiarei forme de W de pe cerul nopţii. Vom vorbi în acest articol despre două constelaţii vecine ale acesteia - Perseus şi Andromeda.

 

 

 

 

 

În mitologia greacă, Cassiopeia era mama Andromedei, iar Perseu a fost salvatorul acesteia.


Perseus

Perseus este o constelaţie nordică importantă, în Calea Lactee, între Cassiopeia şi Auriga. Este o constelaţie grecească originală care îl reprezintă pe Perseu, fiul lui Zeus şi al lui Danae. Acesta a fost trimis să aducă capul Medusei, a cărei privire îngrozitoare transforma totul în piatră. Pentru a îndeplini misiunea, el a primit un scut de bronz, de la zeiţa Atena, o sabie de diamant, de la Hefaistos, zeul focului şi metalelor, şi o pereche de sandale înaripate, de la Hermes, zeul fertilităţii. Perseu a reuşit să o decapiteze pe Medusa, uitându-se la reflexia acesteia în scutul său.

 

Constlaţia Perseus

 

 

Pe cer, Perseu este înfăţişat cu mâna stângă ţinând capul Medusei, marcat de Algol - Beta (β) Persei - o cunoscută stea variabilă. În mâna lui dreaptă flutură sabia, marcată de roiurile gemene NGC 869 şi NGC 894.
Cel mai strălucitor membru al constelaţiei este Mirphak sau Alfa (α) Persei, cu o magnitudine de 1,8. Se află în centrul unui grup de stele cunoscut ca roiul Alfa Persei sau Melotte 20. Roiul este dispersat pe o zonă care are de câteva ori diametrul Lunii pline şi se vede bine cu binoclul.

Algol este o binară cu elipsă, formată din două stele pe orbită apropiată, una mult mai fierbinte şi mai strălucitoare decât cealaltă. Împreună strălucesc la o magnitudine de 2,1, dar, la fiecare 69 de ore, steaua mai palidă îşi eclipsează companionul. Pentru o perioadă de cinci ore, lumina combinată a perechii scade la numai o treime din valoarea normală, o schimbare care este uşor de observat cu ochiul liber. După alte 5 ore, strălucirea lui Algol revine la normal. Previziunile eclipselor lui Algol sunt înregistrate în anuarele şi revistele astronomice.
Rho (ϱ) Persei este o variabilă de alt tip - o gigantă roşie care fluctuează cu aproximativ 50% din strălucire, cam o dată la 7 săptămâni.

Roiurile deschise gemene gemene NGC 869 şi NGC 894, denumite popular "Roiul Dublu", conţin sute de stele de magnitudine 7 sau mai palidă şi acoperă o zonă de pe cer similară cu cea a Lunii pline. Ele se află la mai mult de 7 000 de ani-lumină distanţă de Pământ, în braţul spirală Perseus al galaxiei noastre. Ambele roiuri sunt observabile cu ochiul liber, asemenea unui petic strălucitor în Calea Lactee, lângă graniţa cu Cassiopeia, şi pot fi văzute şi mai bine cu binoclul sau cu un telescop mic. Dintre cele două roiuri de stele, NGC 869 pare să fie mult mai aglomerat. NGC 884 conţine câteva stele gigante roşii care lipsesc vecinului său.

M34 este un roi deschis dispersat, format din mai multe stele, situat lângă graniţa cu Andromeda. El acoperă o zonă aparent similară cu a unei Luni pline şi este uşor de observat cu binoclul.


Andromeda

Andromeda este una dintre cele 48 de constelaţii descoperite de astronomul Ptolomeu şi una dintre cele 88 de constelaţii moderne.

În mitologia greacă, Andromeda a fost înlănţuită de o stâncă, pe malul mării şi oferită ca sacrificiu unui monstru marin, pe nume Cetus, pentru a ispăşi pedeapsa săvârşită de mama ei, regina Cassiopeia. Eroul grec Perseus, care zbura spre casă după ce o ucisese pe Medusa, a observat chinurile fecioarei. El i-a sărit în ajutor şi a omorât monstrul marin. Apoi a dus-o pe Andromeda în siguranţă şi s-a căsătorit cu ea.

 

Constelaţia Andromeda

 

Pe cerul emisferei nordice, Andromeda este o constelaţie vecină cu Perseus şi Cassiopeia. Capul "prinţesei" este marcat de Alpheratz (sau Sirrah) - Alfa (α) Andromedae - steaua cea mai apropiată de pătratul lui Pegasus, dintr-o constelaţie apropiată. Odată se considera că Alpheratz era împărţit cu constelaţia Pegasus, unde reprezenta ombilicululcalului. Cele două nume ale stelei, Alpheratz sau Sirrah, derivă din termenul arab ce înseamnă "ombilicul calului".

Cele mai strălucitoare stele din Andromeda sunt capul prinţesei (α), pelvisul ei  (β)  şi piciorul ei stâng (γ).

Într-o noapte senină, cel mai îndepărtat punct până la care se poate vedea se află la 2,5 milioane de ani-lumină - distanţa până la Andromeda, o galaxie spirală uriaşă, compusă din stele asemănătoare galaxiei noastre, Calea Lactee. Cunoscută ca şi M31, această galaxie măsoară mai multe diametre ale Lunii pline. Cu ochiul liber se vede ca o pată difuză, mai mult elongată decât spirală, pentru că este înclinată într-un unghi mai mare faţă de Pământ. Pentru a  o privi pe M31 printr-un telescop, trebuie folosită o putere de amplificare mai redusă pentru a avea cel mai larg câmp de observaţie. Numai regiunile interioare ale lui M31 sunt destul de strălucitoare pentru a putea fi văzute cu instrumente de putere mică. Alte galaxii din  această constelație sunt M32 şi M110, însă acestea sunt greu de observat printr-un telescop mic.

Gamma (γ)  Andromedae, cunoscută şi ca Almaak sau Almach este o stea dublă în culori contrastante. Este formată dintr-o stea gigantă portocalie, de magnitudine 2,3 şi dintr-un companion albastru palid, care poate fi văzut printr-un mic telescop.

Roiul deschis NGC 752 se întinde pe o zonă mai mare decât Luna plină şi poate fi identificat cu binoclul, dar este nevoie de un telescop mic pentru a distinge stelele individuale de magnitudine 9 sau mai palide. Nebuloasa NGC 7662, cunoscută şi sub numele de Bulgărele Albastru, este uşor de identificat cu un telescop  mic. Aceasta seamănă cu un disc albăstrui.

 

 

credit imagini: wikipedia.org