Constelatia ScorpionuluiLuna iulie reprezintă cea mai bună perioadă din timpul anului pentru a admira constelaţia sudică Scorpius în emisfera boreală. Aceasta este una dintre cele 12 constelaţii zodiacale. Se poate observa în sud, după apusul Soarelui. Detalii, în articol.

 

 

 

 

Constelaţia înfăţişează un scorpion, a cărui coadă ridicată este marcată de un arc de stele ce se întinde într-o zonă bogată spre centrul galaxiei Calea Lactee.


Mitologie


În mitologia greacă, Scorpius a fost scorpionul care l-a înţepat pe Orion. Conform unei poveşti, Orion s-a lăudat zeiţei Artemis şi mamei acesteia, Leto, că va ucide orice animal de pe Pământ. Deşi Artemis era zeiţa vânătorii, ea era protectoarea tuturor creaturilor. Astfel, Artemis şi mama sa l-au trimis pe scorpion la Orion. A fost o luptă între cei doi, câştigată de scorpion. Dar această luptă i-a atras atenţia lui Zeus, regele zeilor, care l-a trimis pe scorpion în rai. Mai târziu, a făcut acelaşi lucru şi cu Orion, la cerinţa zeiţei Artemis. Astfel, Orion reprezintă un avertisment pentru oameni, care trebuie să-şi stăpânească mândria. Altă poveste ne spune că Orion era mai puternic decât zeiţa Artemis, dar zicea că Artemis era mai puternică decât el. De aceea, zeiţei a început să-i placă de Orion. Auzind acest lucru, zeul Apollo, fratele geamăn al lui Artemis, s-a supărat şi l-a trimis pe scorpion să-l atace pe Orion. După ce Orion a murit, Artemis l-a rugat pe Zeus să-l pună pe Orion pe cer. Prin urmare, în fiecare iarnă, Orion vânează pe cer, dar în fiecare vară el dispare, deoarece constelaţia scorpionului apare. Prin această plasare, Zeus a dorit să evite un alt eventual conflict.

În altă istorisire greacă, muritorul Phaeton i-a cerut tatălui său, Helios (care îi jurase în trecut râului Styx să îi îndeplinească orice cerinţă fiului său), să conducă pentru o zi carul de luptă al acestuia. Anticipând pericolele acestei cerinţe, Helios a încercat să-şi convingă fiul să renunţe la ea, dar acesta era foarte hotărât. Astfel, când ziua mult aşteptată a sosit, Phaeton a pierdut controlul cailor albi care trăgeau carul de luptă. Mai întâi, temperatura planetei a devenit scăzută, pentru că Phaeton zburase prea sus şi întâlnise scorpionul ceresc, al cărui ac veninos era gata să atace. Speriat, Phaeton a înclinat carul prea aproape, cauzând arderea vegetaţiei. Accidental, el a transformat cea mai mare parte a Africii în deşert şi a întunecat pielea etiopienilor, până a devenit neagră. În final, Zeus a fost nevoit să intervină, lovind carul cu un fulger. Phaeton a căzut în râul Eridan.


Stele

Scorpius este una dintre cele mai mari şi cele mai strălucitoare constelaţii.

Antares sau Alfa (α) Scorpii este o supergigantă roşie aflată în inima scorpionului, ce fluctuează între magnitudinea 0.9 şi 1.2 o dată la patru sau cinci zile. În limba greacă, Antares înseamnă “Rivalul lui Ares“, Ares fiind regele grec al războiului. Steaua a primit acest nume din cauza strălucirii şi culorii sale, similare cu cele ale planetei Marte (zeul roman al războiului). De asemenea, este una dintre cele patru Stele Regale ale antichităţii, alături de Aldebaran, Regulus, şi Fomalhaut.

Pe cerul nopţii, Antares ocupă locul 16 în clasamentul strălucirii. Este aflată la 600 de ani-lumină de Pământ şi se estimează că ar avea un diametru de 285-700 de ori mai mare decât cel al Soarelui. Din această cauză, companionul ei, o stea albastră fierbinte, este destul de greu de observat.

Delta (δ) Scorpii sau Dschubba (“frunte“) se află la mijlocul capului scorpionului şi are o magnitudine de 2.3. În anul 2000 a crescut brusc în strălucire, ajungând la o magnitudine de 1.9. De atunci, a devenit o stea variabilă, oscilând între magnitudinile 2.0 şi 1.6. Acest lucru însemnă că este a doua cea mai strălucitoare stea din Scorpius. Aflat la 402 de ani-lumină de Pământ, este un sistem de stele multiplu, o stea de tip spectral B fiind componentul principal.

 

Constelatia Scorpionului. Stelele
Credit: IAU & Wikimedia Commons


Beta (β) Scorpii, numită şi Graffias (“cleşti“), apare ca o stea binară, având componente de tip spectral B, de magnitudine 3 şi 5 ce prezintă un contrast plăcut de culori – alb şi verde-albăstrui. Acestea sunt şi ele stele binare.

Omega (ω) Scorpii este tot o binară, formată din stele cu magnitudinea 4 ce au culori contrastante – albastru şi galben.

Cu un telescop mic am putea diviza cu uşurinţă steaua Nu (υ) Scorpii în două stele de magnitudine 4 şi 6.  De fapt, steaua numită şi Jabbah este formată din cel puţin patru componente, împărţite în două perechi – una mai strălucitoare, formată din stele de tip B şi alta mai slabă în strălucire, alcătuită din pitice de tip B. Acest sistem de stele se află la 437 de ani-lumină de Pământ, iar lumina sa iluminează marea nebuloasă IC 4592, aflată tot în Scorpius.

O stea binară este Mu (μ) Scorpii, vizibilă cu ochiul liber, cu stele de magnitudine 3 şi 4. Ambele sunt stele alb-albastre aflate la 822 de ani-lumină de Pământ.

Xi (ξ)  Scorpii este formată dintr-o pereche de stele albe şi portocalii de tip spectral F, cu magnitudine 4 şi 7, şi o altă pereche mai puţin strălucitoare, compusă din stele de tip K.

Cele două stele de la capătul cozii scorpionului, λ Sco and υ Sco, par să fie foarte apropiate şi sunt uneori numite “Ochii pisicii”. Lambda Scorpii este situată la aproximativ 700 de ani-lumină distanţă şi mai este cunoscută sub denumirea de Shaula (”ac”). Este o stea variabilă multiplă, compusă dintr-o stea de tip spectral B, care este la rândul ei o stea triplă, şi doi companioni mai slabi ca strălucire. Upsilon Scorpii sau Lesath (”muşcătura animalului otrăvitor”) este o altă stea fierbinte de tip spectral B, la 520 de ani-lumină distanţă, ce are o luminozitate de 12,300 de ori mai mare decât cea a Soarelui.

RR Scorpii este cea mai strălucitoare stea variabilă cu perioadă lungă din constelaţie. Magnitudinea sa vizuală oscilează între 5.0 – 12.4, la fiecare 281.45 zile.




Obiecte Deep Sky

Roiul deschis M7 (NGC 6475) sau roiul lui Ptolomeu este vizibil cu ochiul liber ca o pată difuză, aproape de acul scorpionului. Conţine 80 de stele cu magnitudine 6 şi mai joasă, dispersate pe o zonă cât de două ori diametrul Lunii pline.

La o distanţă aproape dublă se află M6 (NGC 6405), roiul Fluturele, ce o conţine pe BM Scorpii, o gigantă variabilă portocalie de magnitudine 6. Roiul este compus, în mare parte, din stele fierbinţi, de tip spectral B.

Lângă Antares se află M4 (NGC 6121) – unul dintre cele mai apropiate roiuri globulare, aflat la o distanţă de 7 000 de ani-lumină de Pământ.

M80 (NGC 6093)
este un roi globular compact, situat la jumătatea distanţei dintre alfa şi beta Scorpii. Fiind situat la 36,000 de ani-lumină de noi şi alcătuit din sute de mii de stele, roiul este slab în strălucire şi ne trebuie un telescop mare pentru a-l studia în detaliu.

Spre sud se poate observa, cu ochiul liber sau cu un binoclu, roiul deschis NGC 6231. Cea mai strălucitoare stea din acest roi este Zeta (ζ) Scorpii, ce are un companion de magnitudine 4, mult mai apropiat de noi. Roiul se află la aproximativ 5500-6000 de ani-lumină de Pământ şi este format din stele supergigante asemănătoare Pleiadelor în miniatură. Dacă acest roi ar fi situat la aceeaşi distanţă ca şi Pleiadele, stelele sale ar avea o strălucire de cel puţin 50 de ori mai mare decât cea a Pleiadelor. Se crede că are o vârstă de 3.2 milioane de ani. Mai mult, acest roi se apropie de noi cu o viteză de 22 de km/s.

Cea mai puternică sursă de raze X de pe cer este Scorpius X-1, format dintr-o stea albastră de magnitudine 13, orbitată de o stea neutronică.


Origini şi cultură

Scorpius este una dintre cele mai vechi constelaţii, fiind una dintre cele 6 semne zodiacale originale. A fost introdusă de către astronomul grec Ptolomeu în secolul 2.

Babilonienii au numit această constelaţie MUL.GIR.TAB, ceea ce înseamnă “creatura cu un ac în flăcări”. De asemenea, cleştii scorpionului erau cunoscuţi ca fiind “Scările“ în Babilonia. Astăzi, scorpionul nu mai are cleşti, aceştia fiind tăiaţi de Iulius Cezar pentru a forma constelaţia Balanţei.

În insula Java, oamenii numesc această constelaţie Banyakangrem (”puiul de lebădă“) sau Kalapa Doyong (”cocotierul aplecat”) din cauza formelor lor similare.


Astrologie

Semnul astrologic vestic al Scorpionului din zodiac (23 octombrie – 21 noiembrie) diferă de constelaţia astronomică şi de semnul astrologic hindus din zodiacul sideral (16 noiembrie – 16 decembrie). Din punct de vedere astronomic, Soarele se află în constelaţia Scorpius timp de o săptămână – 23 noiembrie – 30 noiembrie.

 


 

Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Scorpius
http://www.comfychair.org/~cmbell/myth/scorpius.html
http://www.windows2universe.org/the_universe/Constellations/summer/scorpio.html
http://www.dibonsmith.com/sco_con.htm
http://www.topastronomer.com/StarCharts/Constellations/Scorpius.php