Gliese 581gCursa pentru localizarea unei planete din afara sistemului nostru solar capabile să găzduiască forme de viaţă a fost intens mediatizată în ultimii ani. Totuşi, vestea cea mare parcă a venit mai devreme decât ne-am fi aşteptat. Citiţi în continuare istoria descoperirii noului Pământ.

 

 

 

Zona Goldilocks reprezintă, în astronomie, distanţa potrivită pentru o planetă faţă de astrul pe care îl orbitează (nici prea aproape, nici prea departe, nici prea caldă, nici prea rece) astfel încât aceasta să întrunească condiţiile propice susţinerii unor forme de viaţă. Terra era singura planetă de acest fel cunoscută. Până în prezent. Dar haideţi să luăm evenimentele cronologic.

 

Gliese 581, steaua în jurul căreia orbitează planeta proaspăt identificată este intens studiată de astronomi de aproximativ 10 ani şi este localizată la 20,3 ani lumină faţă de Terra, în constelaţia Libra (Balanţă). Ea face parte din grupul Piticelor Roşii, adică este o stea mică (având circa o zecime din masa şi diametrul Soarelui), rece, cu lumina slabă, care arde foarte lent şi are o vârstă estimată la 10 miliarde de ani. Observaţiile efectuate sugerează că astrul are cel puţin şase planete: Gliese 581 b, c, d, e, f şi g. Procesul de detecţie a unor astfel de planete este foarte complicat, telescopul neputând sa le observe direct pentru că reflectă mult prea puţină lumină. Astronomii observă însă oscilaţiile stelelor, în funcţie de care calculează masa şi orbitele planetelor care le înconjoară.

Citiţi aici un articol amplu despre detectarea planetelor extrasolare.

 

Steaua Gliese 581
Steaua Gliese 581

Gliese 581 b, având aproximativ dimensiunea lui Neptun, a fost prima planetă descoperită în august 2005. Aceasta face o orbită completă în jurul astrului ei în doar 5,4 zile.

Descoperirea planetei Gliese 581 c în aprilie 2007 a produs senzaţie deoarece se afla la limita inferioară a zonei Goldilocks. Deşi temperaturile la suprafaţa ei pot varia între 0° şi 40° C, cercetările au arătat că este posibil ca efectul de seră să ridice temperaturile până la 500° C la suprafaţa planetei (dezvoltând un climat asemănător lui Venus).

Tot în 2007 a fost descoperită şi planeta Gliese 581 d, aflată la limita exterioară a zonei Goldilocks. Având o masă de 7 ori mai mare decât a Terrei, este puţin probabil să fie formată doar din material pietros, dar aflându-se într-o zonă care permite apei să rămână lichidă, este posibil să fie acoperită de un ocean planetar.

În 21 aprilie 2009 a fost anunţată descoperirea planetei Gliese 581 e. Având o masă de numai 1,9 ori mai mare decât cea a Pământului, ea este cea mai mică exoplanetă descoperită până în prezent. Gliese 581 e este totuşi prea aproape de steaua sa, fapt care o face prea fierbinte pentru a permite existenţa unor forme de viaţă.


Surpriza a venit miercuri, 29 august, când astronomii de la Observatorul W. M. Keck din Hawaii (unul dintre cele mai mari observatoare astronomice din lume) au anunţat descoperirea planetelor Gliese 581 f şi Gliese 581 g. Deoarece prima planetă are de 7 ori masa Pământului şi îi ia 433 de zile pentru a înconjura o dată astrul, condiţiile de susţinere a vieţii sunt departe de a fi îndeplinite. Altfel stă însă situaţia în cazul lui Gliese 581 g, care a atras imediat atenţia, deoarece toate calculele indică că se află în centrul zonei Goldilocks!

Terra2 - Gliese 581g
Reprezentare grafică a sistemului solar al stelei Gliese 581

De ce este important acest lucru?

În primul rând
este practic prima confirmare a faptului că planetele pot exista la o distanţă potrivită de soarele lor. Faptul că am identificat o astfel de planetă în imediata noastră vecinătate (20 de ani lumină raportat la mărimea Universului este o distanţă insignifiantă) sugerează că planetele locuibile sunt ceva banal. Dacă luăm ca şi exemplu doar Calea Lactee (care conţine între 100 şi 400 de miliarde de stele) şi presupunem că doar 10% dintre acestea sunt orbitate de astfel de planete, rezultă că avem doar în galaxia noastră circa 10-40 de miliarde de corpuri cereşti care ar putea susţine viaţa. Să scădem procentul la 1% şi tot obţinem un număr imens!

În al doilea rând
, condiţiile permit existenţa apei lichide.

În al treilea rând
, având masa doar de 3.1-4.3 ori mai mare decât cea a Terrei, planeta ar trebui să fie formată din scoarţă solidă şi gravitaţia să fie destul de puternică pentru a menţine o atmosferă.

Deoarece se află la mică distanţă de soarele ei (pe care îl orbitează în 37 de zile), planeta a întâmpinat o rezistenţă gravitaţională puternică din partea acestuia, fapt care i-a încetinit în timp mişcarea de rotaţie până ce a devenit "blocată", cu o faţă permanent luminată şi cu cealaltă în întuneric (întocmai ca Luna noastră). O primă aproximare sugerează că temperaturile la suprafaţa ei variază  de la 71° C  la -34° C, ceea ce duce la concluzia imediată că cea mai confortabilă zonă ar fi "linia" de mijloc care delimitează ziua de noapte.


Aşadar veşti bune. Este E.T. acolo (asta putând să însemne, de pildă, chiar şi bacterii unicelulare)? Probabil că nu. Tehnologiile noastre pălesc în faţa imensităţii spaţiului. Pentru a  vă putea forma o idee,e bine de ştiut că în 2008 a fost transmis prin intermediul undelor radio (care "călătoresc" în spaţiu cu viteza luminii - 300.000 km/s) un mesaj către
Gliese 581 c. Acesta va ajunge în vecinătatea astrului undeva în jurul anului 2029, deci nu ne putem aştepta la un eventual "răspuns" mai devreme de anul 2049! Din păcate strălucirea stelei face imposibilă în acest caz măsurarea spectrului de lumină al planetei. Acesta ar fi putut dezvălui prezenţa oxigenului molecular sau a altor posibile semne de viaţă în atmosfera ei.

T
otuşi este un pas important făcut înainte.

În încheiere, merită pomenit un documentar remarcabil produs de
National Geographic şi inspirat de descoperirile astronomilor legate de steaua Gliese 581. Producătorii au imaginat  o stea Pitică Roşie în jurul căreia se învârte Aurelia, o planetă aflată pe jumătate permanent în lumină şi jumătate permanent în întuneric şi pe care ... viaţa prosperă! Cine şi-ar fi închipuit că o astfel de planetă va fi identificată atât de repede?