Superinteligenta viitoruluiPe măsură ce uneltele noastre devin din ce în ce mai performante, ne vom îmbunătăţi şi noi abilităţile. Un scenariu posibil ar fi să auzim din ce în ce mai des despre IA - "intelligence amplification" şi din ce în ce mai puţin despre AI - "artificial intelligence".

 

 

 

 


Inteligenţa artificială: un nou viitor


Noţiunea de maşină ultra-inteligentă, capabilă să depăşească gândirea umană în orice domeniu, a fost introdusă în 1965 de către matematicianul I. J. Good, care a lucrat cu Alan Turing la Bletchley Park, centrul din Marea Britanie responsabil cu codarea şi decodarea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Good nota că “prima maşină ultra-inteligentă este ultima invenţie pe care omul o va putea realiza”, pentru că, de atunci încolo, maşinile vor proiecta alte maşini, din ce în ce mai bune şi astfel nu va mai exista nimic de realizat pentru oameni.

În timpul ultimului deceniu, cercetătorul în domeniul inteligenţei artificiale, Ray Kurzweil, a fost cel care a popularizat şi mai mult această noţiune, numind-o singularitatea tehnologică sau punctul de cotitură în care maşinile ultra-inteligente ne schimbă atât de mult societatea încât noi, oamenii, nu mai putem prezice modul în care viaţa se va schimba după aceea.



Ca răspuns la acestea, alţi autori au prezis într-un mod temător că aceste maşini inteligente vor scăpa de oamenii nefolositori, după modelul intrigii din The Matrix, în timp ce alţii au prezis un viitor utopic plin de timp liber fără sfârşit.

Centrarea pe aceste scenarii egal de improbabile a distras atenţia de la adevăratele efecte sociale deja produse de schimbarea tehnologică. Pentru mai bine de 100000 de ani, ne-am bazat pe munca grea a unor grupuri mici de vânători-culegători. Cu mai puţin de 200 de ani în urmă am intrat într-o societate industrială care a transferat cea mai mare parte a muncii manuale către maşinării. Şi apoi, cu numai o generaţie în urmă, am realizat tranziţia în era digitală.

În ziua de azi, cea mai mare parte a ceea ce producem este informaţie, nu obiecte fizice – biţi, nu atomi. Computerele au devenit unelte omniprezente şi cea mai mare parte a muncii noastre manuale a fost înlocuită de calcule.

O accelerare similară are loc în domeniul roboticii. Roboţii pe care îi cumperi astăzi pentru a-ţi spăla podeaua fac apel mai mult la iubitorii de tehnologie. Dar într-un deceniu de acum încolo va exista o explozie a modurilor de folosire a roboţilor, atât la serviciu, cât şi acasă. Unii vor fi complet autonomi, alţii vor putea fi telecomandaţi de om. Autorul SF Robert Heinlein a prezis această dezvoltare încă din 1942; operatorii umani ai roboţilor săi Waldo purtau mănuşi care le traducea fiecare mişcare astfel încât un robot aflat la distanţă putea efectua diferite sarcini variind de la microchirurgie la curăţenie.

Personal, eu cred că ultima invenţie pe care noi oamenii avem nevoie să o facem este parteneriatul dintre om şi unealtă. În paralel cu tranziţia de la computerele mainframe din anii 1970 la computerele personale din ziua de astăzi, cele mai multe sisteme de inteligenţă artificială au trecut de la a fi entităţi de sine stătătoare la a fi unelte care sunt folosite în parteneriatul dintre om şi maşină.

Uneltele noastre vor deveni din ce în ce mai bune cu cât devin mai inteligente. Şi noi, la rândul nostru, vom deveni din ce în ce mai buni, capabili să accesăm din ce în ce mai multă informaţie şi educaţie. Am putea auzi vorbindu-se din ce în ce mai puţin despre AI şi din ce în ce mai mult despre IA, care înseamnă “intelligence amplification” (augmentarea inteligenţei umane). În filme ne putem încă teme că maşinile ar putea prelua controlul, dar în viaţa reală oamenii şi uneltele lor sofisticate vor merge împreună mai departe.



Peter Norvig este director în departamentul de cercetare al Google Inc. Predă online un curs introductiv în domeniul inteligenţei artificiale la Universitatea Stanford, în California. Anterior a condus Divizia de Ştiinţe de Calcul a Centrului de Cercetare Ames al NASA, unde a introdus planificarea şi identificarea erorilor în mod autonom la bordul vehiculului spaţial Deep Space 1.



 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului the-coming-superintelligence, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu