Navă în flăcăriNe place să subliniem fizica ridicolă folosită în romanele şi filmele ştiinţifico-fantastice: este ca un sport la care toată lumea câştigă. Dar uneori trebuie să încălcăm legile fizicii pentru a crea poveşti ştiinţifico-fantastice pe care lumea vrea să le vadă.

 

 

 

 

Noi am întrebat şase mari fizicieni care sunt situaţiile lor favorite atunci când neascultarea legilor fizicii îmbunătăţeşte lumea ştiinţifico-fantastică. Iată ce ne-au răspuns:


1. Mai rapid decât viteza luminii

Acesta este cel important lucru. Phil Plait, scriitorul blogului Bad Astronomy şi autor al cărţii Death from the Skies, ne spune:

A călători mai rapid decât viteza luminii presupune o mare simplificare a acţiunii, având în vedere că şi luminii îi trebuie mulţi ani pentru a ajunge de la o stea la alta. Dar chiar şi atunci când Eroii Noştrii (din serialul american Heroes) merg de la o planetă la alta în acelaşi sistem, acest lucru nu durează mult. Ore poate sau oricât cere scenariul pentru ca totul să pară dramatic. În realitate însă, planetele se află la mari distanţe. Celor mai rapide sonde ale noastre le ia ani întregi pentru a ajunge dintr-un loc în altul. Până şi Luna, cel mai apropiat vecin al nostru din Univers, se află la o călătorie de trei zile distanţă. Bineînţeles că, în viitor vom avea rachete mai rapide, dar totuşi... Dacă nu vrei ca întreaga ta acţiune să fie centrată pe o navă spaţială ce atinge o viteză mai mică decât cea a luminii şi căreia îi trebuie câteva decenii sau secole pentru a ajunge la următoarea stea, trebuie să foloseşti în filmul tău tehnica de a călători mai rapid decât lumina. Fără aceasta, vei avea un film foarte lung în care nu se întâmplă nimic. Până la urmă, spaţiul e mare. De aceea îl şi numim în acest mod.

 




2. Gravitaţie artificială fără rotirea navei

Aţi observat cum gravitaţia artificială ”funcţionează de fiecare dată pe un platou de filmare?“ spune  James Kakalios, profesor de fizică şi astronomie la Universitatea din Minnesota. Numai creatorii filmului 2001: A Space Odyssey au înţeles această problemă – nu poţi avea gravitaţie artificială în spaţiu fără a crea rotiri ale navei, folosind forţa centripetă pentru a menţine oamenii ”pe podea.“ Veţi observa cum în seriale şi filme ca Star Trek, atunci când întreţinerea şi energia vieţii se încheie, gravitaţia artificială găseşte întotdeauna un mod de a continua să funcţioneze. Cu excepţia filmului Star Trek VI, desigur.


3. Pornirea şi oprirea navei fără preocuparea de inerţie

Navele spaţiale din lumea ştiinţifico-fantastică par să atingă viteze extraordinare aproape instant, iar nimeni nu a fost vreodată deranjat de inerţie, remarcă  Sean Carroll, fizician la Institutul de Tehnologie din California şi colaborator al blogului Cosmic Variance. Noi nu îi vedem pe membrii echipajului fiind împinşi înapoi de accelerarea masivă ce se produce brusc – chiar dacă ei sunt aruncaţi cu violenţă atunci când o anumită armă îi loveşte.


4. Navele ce călătoresc mai rapid decât lumina pot comunica cu alte nave sau planete

Cum funcţionează aceste semnale radio sau de alt tip pentru a ajunge ceva ce se deplasează mai rapid decât lumina? Comunicarea instantanee de-a lungul anilor lumină ar trebui să fie imposibilă în orice caz, dar este de două ori imposibilă pentru obiectele ce călătoresc la frecvenţe superioare luminii, observă Kakalios, autor al cărţilor The Amazing Story of Quantum Mechanics şi  The Physics of Superheroes.


5. Obiectele din spaţiu sunt strânse laolaltă

Filmele şi serialele ştiinţifico-fantastice nu reprezintă niciodată în mod corect cât de mare şi remarcabil este spaţiul, spune  Carroll.

Obiectele se află la distanţe foarte mari în spaţiu. Dacă am merge cu nava spaţială prin centura de asteroizi, nici nu am vedea un asteroid dacă nu am şti unde să ne uităm. Nu există motive bine întemeiate pentru ca navele să stea foarte apropiate unele de altele, cum se întâmplă cu flota din Battlestar Galactica. Iar dacă ar avea loc războaie, te-ai aştepta ca cei care se luptă să stea cât mai departe posibil, iar nava care ar poseda arme cu rază mai mare de acţiune ar fi cea avantajată. Dar acestea nu ar avea mare importanţă la televizor.


6. Comunicarea cu extratereştrii

Acesta nu este chiar un mit legat de fizică, dar este unul la care se gândeşte  Amy Graves, profesoară de fizică la Colegiul Swarthmore. Ei îi place atunci când oamenii vin cu o rezolvare a acestui mit, cum ar fi Translatorul Universal din Star Trek sau Babel Fish din filmul Hitchhiker's Guide to the Galaxy.


7. Pistoale cu raze ce pot dezintegra pe cineva

Cantitatea de energie necesară pentru a face ca cineva sau ceva să dispară sau chiar pentru a face o gaură în cineva este de neimaginat, spune Kakalios. ”Un centimetru cub de mărimea unui cub de zahăr conţine milioane de milioane de atomi. O persoană are mult mai mulţi,“ explică acesta. ”Dacă vrei să dezintegrezi acea persoană – fă-o undeva departe – ai nevoie de atât de multă energie încât atomii ‘tremură’ când absorb această energie. Prin urmare, legăturile dintre acestea se rup.“ Dar este imposibil să asigurăm energie la o rată mai rapidă decât cea a căldurii care este condusă în afara restului persoanei sau obiectului. ”Este ca atunci când am încerca să umplem o cadă ce are un mare tub de scurgere iar robinetul nu funcţionează suficient de rapid pentru a compensa scurgerea.“ Armele explozive cu raze sunt de obicei mici, concepute pentru a fi ţinute în mână, dar au o enormă rezervă de putere ce poate crea o ”scurtă explozie“ de putere, suficientă pentru a face o gaură în perete – dar în practică, energia ar fi absorbită de restul peretelui.


8. Disponibilitatea energiei ieftine

Pistoalele cu raze reprezintă cele mai irealiste părţi dintr-un întreg scenariu, spune  Craig J. Rodger, profesor de fizică la Universitatea Otago din Noua Zeelandă. O civilizaţie ce elaborează tehnica călătoriei mai rapide decât lumina, pistoale cu raze, şi alte ”dispozitive serioase“ va ”avea nevoie de cantităţi mari de energie, abilitatea de a le depozita, şi de a le folosi rapid,“ mai spune Rodger. Acest lucru înseamnă multă ”unduire a mâinii“ despre instalaţii de fuziune sau microfuziune.


9. Timpul stă pe loc atunci când noi călătorim la viteza luminii

Dacă reuşeşti să călătoreşti cu o viteză apropiată de cea a luminii, efectele de dilatare a timpului ar trebui să fie uriaşe, spune Kakalios. Câteva zile de călătorie cu viteza luminii ar fi echivalente cu trecerea a câtorva sute de ani în restul Universului. Atunci când cei de la DC Comics au făcut-o pe Supergirl să apară în secolul 31 în filmul Supergirl and the Legion of Super-Heroes, iar toată lumea se întreba cum de ea a călătorit 1000 de ani în timp, Kakalios i-a trimis un email scriitorului Mark Waid, sugerându-i că Supergirl ar fi putut urmări un Dominator la viteza luminii pentru câteva zile. Acest lucru ar cauza trecerea a 1000 de ani. Waid i-a răspuns, spunându-i că această idee era mult mai bună decât orice altceva gândise el. Acesta este lucrul pe care poveștile ştiinţifico-fantastice ”l-au înţeles greşit,“ spune Kakalios, ”dacă nu cumva vroiai să adaugi călătoria în timp spre viitor în povestea ta.“ Iar dacă te întorci la destinaţia ta la viteza luminii, nu te întorci în trecut – tu continui să mergi mai departe în timp.


10. Călătoreşti în spaţiu fără a fi afectat de radiaţie

Dacă am avea nave spaţiale uriaşe, acest lucru nu ar fi o problemă, spune  Rodger -  dacă  Galactica ar fi masivă, şi toată lumea ar locui în centrul ei. Dar altfel, vom avea mari probleme cu ”protonii şi neutronii fierbinţi de la Soare. E destul de fierbinte acolo,“ spune Rodger. Probabil este mult mai fierbinte în afara Heliosferei – câteva raze cosmice galactice intră în Heliosferă, dar noi ştim că cel puţin câteva fluxuri sunt deviate, deoarece valoarea cantităţii de raze cosmice care ne lovesc urcă sau coboară, în acord cu ciclul solar. Am avea nevoie de scuturi magice, o navă super grea şi densă, sau nanotehnologie care ar repara avaria celulară în timp real. Cu cât nava este mai mare, cu atât mai mari ar fi problemele noastre cu utilizarea energiei.

”Ideea de bază,“ spune  C. Megan Urry, profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Yale, ”este că deşi există multe subiecte în astrofizică ideale pentru situaţii ştiinţifico-fantastice, eu cred că Universul este un loc mult mai ciudat şi mai minunat decât orice scriitor şi-ar putea imagina vreodată.“






Traducere după 10-myths-about-space-travel-that-make-science-fiction-better de către Andreea Dogaru