Ah, testul de sarcină. Pot doar să sper că motivul pentru care vreţi să aflaţi cum funcţionează este acela că faceţi unul într-un caz fericit, încercând să aveţi un copil, şi că nu este vorba de celălalt scenariu, care implică ceva mai multă sudoare pe frunte! În orice caz, în mod şocant, testele de sarcină care folosesc mostre de urină există încă din 1350 î. e. n.. Da,   1350 î. e. n.!

 

 

 

Citiţi secţiunea de date suplimentare de mai jos pentru mai multe informaţii despre acest test antic suprinzător de exact. Cu toate acestea, testele de sarcină moderne n-au apărut pe piaţă decât în 1978. Ele se bazează pe un anticorp corespunzător hormonului cunoscut drept gonadotropina corionică umană (HCG). Dacă testul depistează acest hormon, atunci îţi dă un rezultat pozitiv. Cum se întâmplă asta? Mă bucur că aţi întrebat, pentru că altfel articolul acesta ar fi fost prea scurt şi lipsit de amănunte.

Atunci când un ovul fertilizat se implantează în uterul unei femei, începe să se dezvolte placenta. Celulele specializate din placentă încep să secrete HCG – mai precis, celulele trofoblaste. Acest proces începe, de obicei, la aproximativ 6 zile după implantarea oului. De aceea trebuie să aştepţi 6 zile după relaţiile intime ca să ai vreo şansă ca testul să iasă pozitiv.

Testul de sarcină foloseşte o metodă imunoenzimatică (i.e. care utilizează anticorpi specifici drept reactivi) pentru a detecta prezenţa HCG-ului. Cei care fac testul sintetizează apoi un alt anticorp şi îl marchează cu o vopsea ori un agent care produce lumină, ca rezultat al unei reacţii chimice. Ei combină aceşti doi anticorpi bazându-se pe „principiul sandvişului”. Când anticorpul care se leagă de HCG se ataşează hormonului, cel de-al doilea anticorp i se ataşează şi el şi eliberează molecula care permite recunoaşterea vizuală. Rezultatul este un indicator vizual pe care-l poţi observa... ştiinţa! Felicitări, eşti însărcinată! Dacă primul anticorp nu se ataşează, cel de-al doilea nu va elibera indicatorul vizual şi nu se va observa nimic. Nu eşti însărcinată.

Odată ce placenta unei femei începe să secrete HCG, aceasta dublează cantitatea produsă la aproximativ fiecare 48 de ore. şi continuă s-o facă până la apogeul din jurul săptămânii 11 sau 12 a sarcinii. După aceasta, începe să diminueze cantitatea şi secretă niveluri scăzute pe parcursul restului sarcinii. De aceea, majoritatea instrucţiunilor (şi doctorilor) îţi spun să faci testul după prima menstruaţie „ratată”. Dacă urmezi acest sfat, testele au o precizie între 97% şi 99%.

Dacă îţi faci griji că rezultatul tău negativ nu este la fel de exact ca cel al testelor realizate în cabinetul medicului, încetează. E acelaşi test. Cea mai mare diferenţă este aceea că doctorul ţi-ar putea face şi un test de sânge pentru a depista HCG-ul, în loc de sau pe lângă testarea urinei. Deşi nivelurile de HCG sunt aproape aceleaşi în urină şi în sânge, există unele situaţii când poţi avea un anumit nivel de HCG în urină, dar nimic în sânge. Acestea sunt cele mai întâlnite cauze ale rezultatelor pozitive false. Aşadar, urinează liniştită! ştiinţa modernă a făcut depistarea sarcinii uimitor de exactă şi de uşoară.

Date suplimentare:

:: Cea mai veche atestare scrisă a folosirii urinei pentru depistarea sarcinii provine din Egipt. Datând din jurul anului 1350 î.e.n., metoda egipteană le cerea femeilor care credeau că sunt însărcinate să urineze pe seminţe de grâu şi orz timp de mai multe zile. Se spunea că dacă orzul creştea, femeia aştepta un băieţel. Dacă grâul creştea, femeia aştepta o fetiţă. Poate că sună a medicină voodoo, dar în 1963 teoria aceasta a fost testată şi s-a descoperit că e oarecum validă. În aproximativ 70% din cazuri, urina femeilor însărcinate ajuta la creşterea seminţei, în timp ce urina bărbaţilor nu făcea asta. Teoria era că nivelurile ridicate de estrogen reprezentau cheia creşterii seminţei.

:: Majoritatea celulelor din corpul nostru au procese reglate de hormoni. Hormonii aparţin în general uneia din 4 grupe: peptide sau proteine, steroizi, derivaţi ai aminoacizilor şi derivaţi ai acizilor graşi. HCG este un hormon glicoproteic.

:: Primul test care folosea nivelurile de HCG din urină pentru depistarea sarcinii a fost realizat în 1927. Cunoscut drept testul A-Z, acesta implica recoltarea urinei unei femei şi injectarea ei într-un şobolan sau şoarece tânăr, care era prea mic ca să se reproducă. Dacă urina conţinea HCG, rozătoarea dădea uneori semne de rut (călduri). Aceste teste nu erau foarte exacte.

:: Primul test de sarcină modern de făcut acasă a fost scos pe piaţă de e.p.t.. Era puţin mai complicat decât versiunea „urinează pe băţ” de astăzi. Cuprindea un flacon de apă purificată, un tub de testare cu celule sangvine roşii de la o oaie, o pipetă, un suport de plastic transparent pentru tubul de testare, o oglindă înclinată la bază şi nişte bandă adezivă (bine, am inventat partea cu banda adezivă). Deşi dura ceva mai mult până să obţii rezultatul (în jur de 2 ore), avea totuşi o precizie de 97% în cazul rezultatelor pozitive şi de 80% în cazul celor negative. Prima reclamă la teste a apărut în ediţia din aprilie 1978 a publicaţiei „Mademoiselle”. Avantajele menţionate erau „intimitatea şi faptul că nu trebuia să aştepţi mai multe săptămâni pentru confirmarea doctorului, ceea ce îţi dă ocazia, dacă eşti însărcinată, să începi să ai grijă de tine... sau să te gândeşti la posibilitatea unui avort timpuriu”. 

:: Tehnica imunoenzimatică nu se utilizează doar în cazul testelor de sarcină de folosit acasă. Ea este utilizată în multe alte feluri, cum ar fi depistarea unor virusuri precum HIV-ul sau a unor boli precum hepatita, depistarea drogurilor ilegale în urină şi verificarea efectelor terapeutice ale altor medicamente, asta ca să menţionăm doar câteva. De fapt, există peste 70 de feluri diferite în care ştiinţa modernă foloseşte imunoenzimatica, inclusiv în domenii precum agricultura, mediul, alimentaţia, industria, calitatea apei şi îngrijirea veterinară. A devenit o metodă de testare atât de populară încât a ajuns să reprezinte o industrie în valoare de 6 miliarde pe an, peste 2,5 miliarde de teste fiind vândute anual în întreaga lume.

Traducere de Ana Dumitrache după how-pregnancy-tests-work