recuperare de dateDeşi o unitate de calculator, un memory stick sau un hard disk pot fi înlocuite în caz de accident, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre datele conţinute de aceste dispozitive. Iată, în continuare, câteva mituri despre recuperarea datelor de pe suporţi magnetici.

 

 

 

Fie că este vorba de email-uri, liste de clienţi, documente, prezentări, poze, video şi nu numai, datele au devenit o parte importantă din viaţa noastră de zi cu zi. Ce se întâmplă când aceste date, de care depindem atât de mult, s-au pierdut sau nu pot fi accesate? Cu siguranţă sunt situaţii dramatice care conduc "victima" la luarea unei decizii pripite. Fie că apelăm la sugestiile prietenilor, la sfaturile găsite pe internet sau la gândirea logică, este foarte important să facem alegerea corectă.

Ceea ce pentru o firmă specializată de recuperare poate fi un simplu caz, se poate transforma într-un coşmar dacă alegeţi să faceţi încercări pe la prieteni, cunoştinţe sau oameni gen "repară tot".

Să analizăm "miturile" legate de recuperarea de date, găsite pe internet:

 

Mitul 1:  "Mitul schimbării platanelor"

Este unul dintre cele mai circulate mituri pe internet. Se crede că dacă un hard scoate sunete, adică este defect mecanic, schimbarea platanelor rezolvă problema. Metoda răspândită pe internet ar fi găsirea unui hard disk funcţional identic cu cel defect şi schimbarea platanelor de pe hardul defect pe hardul bun. Există câteva aspecte care contravin acestui mit şi care demonstrează cât de gravă poate fi o astfel de procedură:

-  hardurile se desfac în CLEAN ROOM CLASS 100, orice desfacere în mediu normal poate duce la pierderea datelor datorită particulelor de praf din aer.
- platanele hardurilor sunt sincronizate, orice extragere a platanelor unul câte unul duce direct la pierderea datelor. De asemenea, şi extragerea  platanelor cu prese artizanale duce în peste 80% din cazuri la pierderea datelor.
-  în peste 90% din cazuri mutarea platanelor nu este necesară, conform statisticilor BIT DATA RECOVERY. În majoritatea cazurilor cu defect mecanic problemele sunt deteriorările de suprafaţă sau deteriorările capetelor de citire, ceea ce nu necesită mutarea platanelor.
- în 99% din cazuri, dacă platanele sunt extrase în afara unui centru specializat de recuperare date, ulterior datele nu mai pot fi recuperate.

 

Mitul 2: "Mitul schimbării părţii electrice a hardului"

Foarte mulţi cred că în momentul în care un HDD nu mai funcţionează, în mod sigur problema provine de la partea electrică a hardului.  Aşadar, primul gând este schimbarea părţii electrice. Însă de multe ori nu se ştie că acest lucru poate produce deteriorări ale hardului dacă aceasta nu este făcută cum trebuie.

Este adevărat că la modelele mai vechi de harduri Maxtor sau Seagate era posibil acest lucru, dar toate modelele noi de harduri au PCB-uri unice special adaptate exact pentru hardul de pe care provin. Utilizarea unui PCB (printed circuit board) necorespunzător poate duce la deteriorări în zona de FIRMWARE sau chiar la deteriorări ale capetelor de citire.

 

 

Mitul 3:  "Şi noi facem recuperare de date…"

În ultima perioadă am auzit din ce în ce mai multe firme sau persoane specializate din domeniul  IT care, în afară de serviciile de specialitate oferite, se ocupă şi de recuperare de date.

În  peste 90% din cazuri aceste firme sau consultanţi IT înţeleg prin recuperare date faptul că hardul se conectează pe un calculator şi se scanează cu un soft, iar datele sunt recuperate. Mulţi dintre ei încearcă diverse operaţiuni în speranţa recuperării datelor, operaţiuni care însă eşuează, iar în final, când dispozitivul ajunge într-un centru specializat de recuperare date, starea hard-discului este înrăutăţită.

În foarte multe cazuri o problemă de funcţionare defectuoasă a unui capăt de citire este interpretată de un specialist IT ca fiind o situaţie de genul: "hardul ăsta are sectoare BAD," iar încercările repetate de scanare a hardului pot duce la deteriorări majore de suprafaţă. În alte situaţii, aşa cum am explicat şi mai sus, se încearcă soluţia universală: "hai să schimbăm partea electrică," fără să se ştie că acest lucru poate produce deteriorări majore ale hardului.

Desigur, opţiunea de a alege o firmă de recuperare date atunci când este cazul, vă aparţine în totalitate. Însă, dacă datele dumneavoastră sunt  importante sfatul nostru este să nu le lăsaţi pe mâna celor "buni la toate".


Mitul 4: "Garantăm recuperarea datelor indiferent de situaţie"

Nimeni nu poate garanta 100% recuperarea datelor de pe nici un mediu de stocare existent. În general, cei care fac astfel de afirmaţii le fac doar pentru a atrage clienţii! Realitatea este că datele se pot recupera în aproximativ 80 – 90% din cazuri. Există cazuri în care recuperarea datelor este imposibilă. Spre exemplu, dacă un hard extern a fost scăpat de pe birou şi era în funcţiune în timpul căzăturii, există o probabilitate de peste 70% să se fi produs deteriorări majore de suprafaţă, mai pe înţelesul tuturor zgârieturi pe platane. În astfel de cazuri, în funcţie de gradul deteriorărilor, datele pot fi recuperate parţial sau nu pot fi recuperate deloc. Recuperarea parţială a datelor poate reprezenta un procent de 1 până la 99%. În mod sigur, un hard scăpat produce deteriorări de suprafaţă de minim 1%. Pentru acest gen de caz este o certitudine faptul că recuperarea totală nu se poate realiza.

 

Mitul 5: "Mitul ÎNCĂLZIRII sau ÎNGHEŢĂRII forţate a Hard Disk-ului"

Există pe multe forumuri discuţii despre harduri care nu mai funcţionează, cât şi recomandări conform cărora se pot recupera datele dacă păstrezi hardul în frigider sau dacă îl supraîncălzeşti o perioadă de timp. Toate componentele hard-discului sunt în mare parte metalice şi răcirea forţată poate produce o contractare a anumitor componente, în timp ce încălzirea forţată poate produce o dilatare. Cert este că aceste proceduri pot face mai mult rău decât bine pentru un HDD. În timpul răcirii hard-discul poate produce condens şi astfel se pot produce deteriorări de suprafaţă la prima alimentare, iar dacă se supraîncălzeşte un HDD se poate produce alterarea capetelor de citire care sunt un ansamblu extrem de sensibil. În anumite situaţii, un hard care are o temperatură foarte mare se poate ventila pentru a-i fi scăzută temperatura şi atunci e posibil să funcţioneze mai bine, dar în nici un caz nu trebuie băgat la congelator.

 

Mitul 6: "Mi-am encriptat hardul şi acum sunt în deplină siguranţă, doar eu am acces la date"

Orice HDD odată encriptat reduce şansele de recuperare cu minim 50%. Este adevărat că oferă protecţie faţă de un eventual intrus care vrea să acceseze datele respective, dar e posibil să te protejeze atât de bine încât să pierzi accesul la propriile date. În general, este suficient un mic şoc al hardului şi informaţia nu mai poate fi decriptată deoarece se deteriorează zona de decriptare sau un virus poate să şteargă MBR-ul, unde de multe ori se află informaţia necesară pentru decriptarea datelor.  În general este recomandat să se facă copii de siguranţă cu o anumită regularitate, spre exemplu la o lună.

 

Mitul 7: "Prefer să mă încred în mâinile unui prieten sau firmei IT cu care colaborez decât într-un centru specializat pe recuperare, deoarece ţin la confidenţialitatea datelor mele."

În general, toate centrele specializate de recuperare de date semnează pentru fiecare caz un acord care include clauza confidenţialităţii. Datele, indiferent de situaţie, rămân confidenţiale şi accesibile doar posesorului de drept. Orice încercare de încălcare a clauzei atrage după sine sancţiuni grave conform legii.  Atât firmele IT, cât şi prietenii nu garantează acest lucru.

Vă recomandăm să mergeţi la un centru specializat pentru a fi siguri de securitatea datelor dumneavoastră, nemaipunând la socoteală factorul competenţă care este categoric în favoarea unei firme specializate!

 

Articol scris de specialiştii firmei Bit Consulting, firmă specializată în recuperarea datelor.





Scris de: Bit Consulting
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.