Continuăm seria de articole dedicate introducerii în sistemul de operare Linux cu o prezentare a desktopului versiunii de Linux denumite Ubuntu. Vom vorbi, de asemenea, despre interfeţele grafice: Gnome, KDE, XFCE. Pentru detalii, citiţi articolul.
Ghid Linux - alegerea distribuţiei (2)
Desktopul Ubuntu este proiectat pentru a fi prietenos şi intuitiv cu utilizatorul. În colţul stânga sus ai meniurile:
• Applications: listează toate aplicaţiile instalate grupate pe categorii.
• Places: listează echipamentele hardware conectate la calculatorul tău, cum ar fi driverele şi reţelele.
• System: conţine uneltele grafice folosite pentru a schimba setările sistemului. Se împarte în Preferences, setări care nu necesită un administrator sau privilegii şi Administration.
În colţul dreapta sus ai butonul de pornire, pictogramele pentru timp, sunet şi statusul reţelei. Dacă dai clic dreapta pe pictograma reţelei, vor apărea mai multe detalii despre conexiunile în reţea disponibile.
Jos se află Task Switcher care listează toate ferestrele deschise, întocmai ca bara de sarcini (task bar) Windows. La stânga ai butonul „Show Desktop” şi la dreapta ai „Desktop Switcher”- care funcţionează ca un monitor secundar şi coşul de gunoi.
La fel ca Windows, poţi crea foldere prin Clic dreapta > New Folder şi execută aceleaşi operaţii cu fişiere. Echivalentul pentru Explorer în Ubuntu este Nautilus, pe care îl poţi accesa prin Places - orice hard drive sau folder.
Despre Graphical User Interface (GUI): Gnome, KDE, XFCE
GUI este un program care creează reprezentări vizuale ale datelor şi acţiunilor. Pe scurt, e un program care desenează ferestre, foldere, meniuri şi butonul Start.
Folosirea unei interfeţe grafice este considerată a fi mai accesibilă oamenilor care nu au cunoştinţe suficiente în domeniu. De exemplu, pentru a copia un fişier pe stickul tău USB, nu trebuie decât să foloseşti metoda Drag and Drop cu mouse-ul. În CLI, trebuie să îţi aminteşti întreaga cale a fişierului, destinaţia şi argumentele pentru comanda „cp”.
Dacă priveşti la captura de mai sus a desktop-ului meu Ubuntu vei fi tentat să spui că e Mac OS X. Nu este şi mi-a luat în jur de 15 minute să o pregătesc.
Interfaţa grafică Linux a evoluat mult în ultimii 7 ani. Era foarte simplă înainte, având disponibile doar funcţiile de bază. Dacă vroiai să configurezi orice în afară de fundal trebuia să deschizi un Terminal şi să cauţi în manual comanda necesară. Manualul este în realitate stocat în calculator, aşa că n-a reprezentat ceva incomod pentru utilizatorii mai experimentaţi, însă utilizatorii Windows au fost îngroziţi. Sintaxa pentru a căuta în manual este man [-] [-k keywords] topic. Dar nu vei avea nevoie de ea dacă foloseşti o distribuţie Linux modernă.
Windows şi Mac OS X au ceva în comun: un desktop GUI. Mac OS X nu are nici măcar teme multiple. Linux, în schimb, are trei medii desktop semnificative şi mai mult de 10 medii pentru ferestre. Gnome, cel mai popular şi cel mai bine privit dintre cele trei, vine odată cu instalarea Ubuntu.
Proiectul GNOME furnizează două lucruri: spaţiul de lucru GNOME, care este un desktop intuitiv şi atractiv pentru utilizatori şi platforma de dezvoltare GNOME, un cadru vast pentru crearea de aplicaţii care se integrează în restul spaţiului de lucru.
KDE, o alternativă la Gnome, este diferit în multe privinţe. Fără a începe o discuţie despre underlying developer frameworks (Gnome e bazat numai pe tehnologii gratuite), personal consider că acum 3 ani KDE a apucat pe un drum greşit. Interfaţa lui arată dezordonat în comparaţie cu Gnome.
XFCE, al treilea candidat, a fost construit de la început pentru a fi cât de „uşor ”posibil, făcându-l alegerea tipică pentru sistemele cu consum redus. XFCE nu este la fel de atractiv din punct de vedere vizual precum Gnome sau KDE.
Ghid Linux: de ce aplicaţii dispunem? (4)
Articolul reprezintă traducerea ghidului A Newbie’s Initiation To Linux, publicat de MakeUseOf.com, cu acordul editorului.
Traducere: Livia Ştefan