Pe măsură ce maşinile, telefoanele şi computerele noastre devin mai „inteligente”, acestea – şi companiile care le oferă – ajung să afle mai multe lucruri despre noi decât în trecut. O mare parte din această colectare de informaţii este generată de faptul că aceste dispozitive se comportă ca niște senzori, adunând informaţii pe care mai degrabă le-am ţine pentru noi înşine.

 


Această creştere fără precedent a numărului dispozitivelor de detecţie şi acceptarea din ce în ce mai largă a utilizării volumelor mari de date (big data) sugerează că suntem în curs de construire a unei societăţi a senzorilor: o societate care pretinde ca orice informaţie primită de la senzori să fie recepţionată, depozitată şi folosită la nevoie.

Deci care ar fi implicaţiile unei lumi populate de senzori? Pentru a răspunde acestei cerinţe ar trebui avute în vedere şi luate drept punct de plecare dispozitivele folosite în zilele noastre.



Dispozitivele noastre pe post de senzori

Dispozitivele de zi cu zi pot avea incorporate un număr mare de senzori şi acest lucru a creat un număr de inovaţii tehnice surpinzătoare:
:: Unele covoare pot prezice când o persoană este gata să cadă.
:: Reţelele sociale devin reţele de senzori.
:: Telefoanele mobile pot fi folosite pentru a identifica posibilele atacuri cu arme chimice.
:: Sistemele de jocuri devin sisteme de avertizare de securitate naţională.



 

Dar aceste dezvoltări tehnologice au şi ceva îngrijorător. Senzorii nu observă sau ascultă în mod direct, dar în mod cert detectează şi înregistrează. Astfel, relaţia cu dispozitivele noastre pe post de senzori devine una problematică.

În timp ce interacţionăm cu dispozitivele noastre, suntem în mare parte neştiutori de senzorii din cadrul lor, putând fi monitorizaţi în necunoştinţă de cauză. Producătorii de automobile pot vedea când accelerăm, browserele web ne urmăresc activitatea, iar aplicaţiile smartphone-urilor ne pot chiar prezice starea de spirit.

Astfel, deşi dispozitivele ne fac viaţa mai uşoară, acestea transmit totodată informaţii despre cum le folosim. Acest lucru a generat o veritabilă explozie de date.


Date, date peste tot


Cantitatea de informaţii pe care o generăm zilnic este fără precedent. Aproape 90% din cantitatea de date strânse la nivel global a fost creată în ultimii 10 ani, iar la nivel global sunt generate 2,5 cvintilioane de bytes de date zilnic. Acest lucru e echivalent cu 250.000 de Biblioteci ale Congresului SUA. Doar Facebook contribuie cu 500 de terabytes pe zi; echivalentul a 50 de Biblioteci ale Congresului.

O mare parte din acestea sunt generate mecanic şi automat de senzori.

În consecinţă are loc un efect de dilatare: apar chiar şi mai mulţi senzori. Aceşti senzori creează mai multă informaţie. Această informaţie poate fi folosită pentru a dezvolta alţi senzori mai departe. Acei senzori dau naştere la chiar mai multă informaţie.

Date de care nici nu ţinem seama că sunt strânse pot fi folosite de angajatori, instituţii cu responsabilităţi în aplicarea legii sau agenţii comerciale pentru decizii care ne afectează şi astfel ajungem să constatăm un mod complet diferit de luare a deciziilor, bazat pe informaţiile luate de senzori.

Evolv, o companie ce utilizează exploatarea datelor (data mining), specializată în recrutare, a descoperit că cei care folosesc browsere web pe care au fost nevoiţi să le instaleze ei înşişi (cum ar fi Chrome), erau mai predispuşi la muncă de calitate şi păstrarea unui loc de muncă pentru un timp mai îndelungat mai mult decât persoanele care foloseau browsere preinstalate pe calculatoarele lor (cum ar fi browserul Safari al firmei Apple sau browserul Internet Explorer deţinut de Microsoft).

Imaginaţi-vă următorul caz: vă exprimaţi interesul pentru o slujbă online, dar e posibil să nu fiţi judecaţi doar pentru solicitarea, în sine, ci să fiţi judecat pe baza browserului folosit pentru a vă trimite intenţia pentru post. Şi realitatea este că n-aţi şti probabil cum a fost determinat rezultatul solicitării dumneavoastră sau ce informaţii au fost folosite pentru acesta.

Aceasta este promisiunea şi problema cu volumele mari de date – avem atât de multă informaţie, încât putem face legături noi care, fără ajutor, ar fi indisponibile pentru mintea umană şi simţurile noastre.

Astfel, sunt generate cunoştinţe (informaţii utilizabile) care sunt "prea multe pentru a le înţelege", care dau naştere la anumite tipare ce nu pot fi explicate sau înţelese.


Infrastructura este cheia!


Realizarea acestor conexiuni nu înseamnă numai strângerea de cât mai multe informaţii posibile, dar şi depozitarea lor în cazul în care ar deveni utile în viitor. Acesta este conceptul de bază al volumelor mari de date.

Culegerea cantităţilor enorme de date şi utilizarea acestora necesită o infrastructură de reţea complicată: reţele de date de mare viteză, servere imense şi computere performante.



 

Această infrastructură ajută lumea senzorilor prin crearea reconstrucţiei trecutului şi prezicerea viitorului. Poliţia din SUA a folosit datele telefoanelor mobile pentru a stabili locul unor suspecţi în anumite momente în cazul unui jaf de bijuterii şi le-au reconstruit deplasările în cazul unei urmăriri rutiere ulterioare.


Deci ce înseamnă toate acestea?


Societatea senzorilor nu se referă numai la subiecte referitoare la intimitate şi supraveghere. Mai degrabă se referă la chestiuni legate de putere – puterea tehnologiei de a observa, monitoriza şi strânge informaţii despre orice, puterea predicţiei şi abilitatea de a scoate la iveală diverse tipare.

Acestea sunt probleme ce au nevoie de evaluări serioase, fiind clar că nu va exista nicio întoarcere la ceea ce a fost. Senzorii şi tipurile exploatării datelor pe care le fac posibile şi-au pus deja amprenta asupra vieţii noastre, iar în viitor această amprentă va fi şi mai pregnantă.

Traducere de Alexandru Ionel după Detection devices: how a ‘sensor society’ quietly takes over