Oamenii devin din ce în ce mai proşti. Această afirmaţie a apărut într-un articol din New Scientist, unde se consideră că există o scădere a coeficientului de  inteligenţă în ţări dezvoltate, precum Regatul Unit, Australia şi Olanda. Deşi dezbaterile din trecut aveau ca temă principală faptul că nivelul de inteligenţă reprezintă o caracteristică ce nu poate fi schimbată, se pare că există cercetări recente ce demonstrează contrariul.

 

 


La începutul secolului al XX-lea, psihologii francezi au creat conceptul de măsurare a inteligenţei umane, deoarece doreau să descrie diferenţele referitoare la rapiditatea şi calitatea acumulării de informaţii noi de către copii, la şcoală. În prezent, acest concept este folosit frecvent pentru a explica aceste diferenţe, iar oamenii cred în continuare ca inteligenţa unei persoane este înnăscută, invariabilă şi că ne limitează capacitatea de a acumula informaţii noi.

În sens larg, inteligenţa se referă la abilitatea noastră de a învăţa cât mai rapid şi de a ne adapta la situaţii noi. Testele de  inteligenţă ne măsoară vocabularul, abilitatea de a rezolva probleme şi logica. Rezultatul unui test de  inteligenţă este interesant deoarece oamenii cred că este unul fix. Dacă testele ne-ar măsura doar anumite abilităţi în cadrul unor sarcini, puţini ar mai fi interesaţi de aceste teste.

 




Cine devine mai inteligent?

Testele standardizate de  inteligenţă folosite de psihologi pentru a pune un diagnostic, cum ar fi scala de inteligenţă Wechsler, sunt create în aşa fel încât să nu te poţi pregăti pentru ele. Conţinutul unui test standard este ţinut secret şi este modificat regulat. Scorul final al unei singure persoane este unul relativ, ajustat pe baza performanţelor altor indivizi de aceeaşi vârstă.

Însă chiar şi atunci când devenim mai educaţi şi mai buni în rezolvarea problemelor dintr-un test de inteligenţă (fenomen cunoscut drept "Efectul Flynn", după James Flynn care l-a menţionat prima dată), coeficientul nostru rămâne aproximativ acelaşi, deoarece sistemele de măsurare a inteligenţei iau în calcul şi gradul de îmbunătăţire aşteptat în timp, micşorându-i valoarea. Rezultatul este numit rezultat standardizat, îţi ascunde coeficientul real şi îţi arată doar coeficientul în comparaţie cu alte persoane care au devenit mai inteligente în aceeaşi proporţie. Aceasta stabilitate aparentă face ca  inteligenţa să pară relativ constantă, deşi, de-a lungul vieţii, devenim din ce în ce mai inteligenţi. Testul de  inteligenţă şi sistemul de măsurare a inteligenţei sunt ajustate constant, pentru ne a asigura că coeficientul mediu rămâne la 100, chiar dacă există o creşte notabilă a abilitaţilor intelectuale în întreaga lume.


Opinii despre testele IQ

Psihologii sunt conştienţi că nivelul de inteligenţă poate reprezenta subiectul unor influenţe culturale sau al unor oportunităţi sociale, însă unii dintre ei sunt convinşi de faptul că nu ne putem creşte cu mult nivelul de inteligenţă, deoarece inteligenţa generală este o trăsătură fixă, indiferentă la educaţie, regim alimentar sau la antrenarea creierului. Cu alte cuvinte, unii psihologi consideră că suntem limitaţi ca inteligenţă, din punct de vedere biologic. Părerea că nivelul de inteligenţă este fix ţine de o anumită politică, o consecinţă negativă a acesteia fiind faptul că rezultatele slabe ale acestor teste sunt puse pe seama capacităţilor intelectuale ale elevilor, sistemele de educaţie nefiind blamate. Scopul psihologilor este acela de a găsi modalităţi mai bune de a preda, nu de a justifica performanţele slabe ale elevilor. Aceasta utilizare a testelor de inteligenţă l-a determinat pe Robert Sternberg, cercetător în domeniul inteligenţei, să considere aceste teste în cadrul unui articol din 2008 ca fiind "psihologie negativă".


Studii noi, dovezi noi

Cei  care susţin cu tărie ideea că nivelul de inteligenţă este fix pentru întreaga viaţă au ignorat decenii de cercetări publicate în domeniul analizei aplicate a comportamentului. Studiile arată creşteri ale inteligenţei în cazul copiilor cu autism expuşi la intervenţii de comportament timpurii, după ce au fost diagnosticaţi cu dificultăţi de învăţare. Un studiu norvegian din anul 2009 examinează efectele creşterii duratei învăţământului obligatoriu în Norvegia anilor '60, perioadă în care educaţia obligatorie pentru elevi a fost mărită cu 2 ani. Cercetătorii au studiat înregistrări ale testelor de inteligenţă în cadrul soldaţilor şi au descoperit că există creşteri ale nivelului de inteligenţă cu 3,7 puncte pentru fiecare an de educaţie primit în plus.

Cele mai recente studii ale lui John Jonides şi ale colegilor săi de la Universitatea din Michigan au comunicat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte măsurarea obiectivă a inteligenţei pentru cei ce practică antrenamentul pentru creier numit "N-Back Task", mai exact, un test pe calculator ce antrenează memoria. Un alt studiu recent a demonstrat că există o proporţionalitate directă între inteligenţă şi dezvoltarea abilitaţilor de comunicare la copii.

Un studiu recent a dovedit că ne putem mări nivelul standard de inteligenţă prin dezvoltarea abilitaţilor lingvistice ale copiilor pe durata a mai multe luni; de asemenea, a demonstrat ca fiind greşită ideea că inteligenţă este fixă.

În concluzie, a venit momentul să nu mai credem că inteligenţa este o caracteristică ce nu poate fi schimbată. Fără îndoială, există limite în ceea ce priveşte dezvoltarea acestei caracteristici, însă nu trebuie să ne lăsăm constrânşi de aceste limite, ci să ajutăm generaţiile viitoare să încerce să le depăşească.



Traducere de Marian Curuescu dupa ignore-the-iq-test-your-level-of-intelligence-is-not-fixed-for-life