Sondajele publice arată că mulţi oameni văd sinuciderea ca fiind greşită din punct de vedere moral. Când sunt întrebaţi de ce, aceştia se referă de obicei la răul provocat familiei şi prietenilor decedatului şi victimei însăşi. Cu toate acestea, un nou studiu fascinant dezvăluie dovezi care sugerează că un motiv mai important pentru care oamenii cred că sinuciderea este greşită din punct de vedere moral este faptul că îl consideră drept o pângărire a sufletului victimei.

 

 

 

Asta se întâmplă chiar şi în cazul oamenilor liberali, non-religioşi. Această descoperire este un alt exemplu al felului în care judecăţile noastre morale implicite vin adesea în contradicţie cu judecata noastră morală conştientă, exprimată explicit.

Joshua Rottman şi colegii săi le-au prezentat celor 173 de participanţi online (dintre care 114 femei; vârsta medie - 21 de ani) opt necrologuri false care păreau a fi adevărate şi publicate într-un ziar. Participanţii erau în mare parte liberali şi non-religioşi. Jumătate dintre aceştia au citit necrologurile unor oameni ucişi, cealaltă jumătate le-au citit pe cele ale unor oameni care s-au sinucis. Necrologurile începeau cu o afirmaţie simplă (e.g. „Louise Parker, în vârstă de 68 de ani, a murit pe 11 ianuarie 2008, în urma unei crime/sinuciderii”). În afară de această mică diferenţă de la sfârşitul afirmaţiei iniţiale, restul fiecărui necrolog – o descriere respectuoasă a decedatului – era la fel pentru participanţii din cele două contexte.

 

 

După citirea fiecărui necrolog, participanţii au fost rugaţi să evalueze decesul în funcţie de cât de greşit era din punct de vedere moral, cât de furioşi îi făcea să se simtă, cât de dezgustaţi îi făcea să se simtă, cât rău provocase şi să spună dacă sufletul victimei fusese pângărit. Ordinea întrebărilor a fost aleatorie. Participanţii au fost rugaţi şi să precizeze explicit de ce fiecare dintre sinucideri sau crime era greşită din punct de vedere moral.

Per total, crimele au fost considerate „mai greşite” din punct de vedere moral decât sinuciderile, aşa cum era de aşteptat. Cu toate acestea, în general, şi sinuciderile erau considerate drept greşite din punct de vedere moral, în acord cu sondajele publice anterioare. Cea mai revelatoare descoperire este aceea că evaluările participanţilor privind caracterul greşit din punct de vedere moral al sinuciderilor nu erau în corelaţie cu evaluările răului pe care-l provocaseră. În schimb, acestea erau în corelaţie cu evaluarea privind gradul de pângărire al sufletului victimei. În concordanţă cu aceasta, senzaţia de dezgust a participanţilor influenţa şi evaluarea privind caracterul greşit din punct de vedere moral al suicidului, spre deosebire de furie.

În contrast cu descoperirile legate de sinucidere, evaluările privind caracterul greşit din punct de vedere moral al crimelor erau asociate cu cele privind răul produs, dar nu cu cele referitoare la pângărirea sufletelor victimelor. „Aceste rezultate sprijină ipoteza noastră principală: sinuciderea, dar nu şi crima, este considerată imorală atunci când există o preocupare elevată pentru pângărirea (impuritatea) spirituală, dar asta nu este valabil şi pentru preocupările privitoare la răul produs”, au spus cercetătorii. „În mod curios, acest rezultat venea în contradicţie cu motivele precizate explicit pentru care participanţii considerau sinuciderea greşită din punct de vedere moral, motive care tindeau să graviteze în jurul răului produs.”

Cum rămâne cu acele convingeri religioase şi politice ale participanţilor? Aşa cum v-aţi aştepta, cei care erau mai conservatori şi religioşi tindeau să considere sinuciderea „mai greşită” din punct de vedere moral. Dar poate că cel mai uimitor rezultat al acestei cercetări este faptul că legătura dintre pângărirea sufletului victimei şi caracterul greşit din punct de vedere moral al sinuciderii era la fel de puternică pentru cei non-religioşi şi liberali ca pentru cei religioşi şi conservatori.

„Aceste rezultate sugerează că, deşi oamenii neagă explicit existenţa unui fenomen religios, tendinţele naturale de a crede măcar implicit în suflet pot sta la baza judecăţilor morale intuitive”, au spus cercetătorii. Studiul are unele limitări, aşa cum au recunoscut aceştia. De exemplu, toţi participanţii erau din SUA şi este nevoie să se examineze şi alte forme de sinucidere, cum ar fi cazul teroriştilor sinucigaşi. De asemenea, rolul cauzal al credinţelor legate de puritate nu a fost încă dovedit.

Cu toate acestea, autorilor trebuie să li se acorde credit pentru publicarea mai multor replicări ale descoperirii principale (care nu sunt detaliate aici). „O mai bună înţelegere a proceselor relevante pentru condamnarea victimelor sinuciderii s-ar putea dovedi utilă pentru milioanele de oameni din întreaga lume afectate de această răspândită tragedie”, au concluzionat cercetătorii.

Traducere de Ana Dumitrache după the-real-reason-people-judge-suicide cu acordul editorului