Creier in timpul meditatieiMindfulness. Zen. Acem. Meditation drumming. Chakra. Meditaţie budistă şi transcendentală. Există nenumărate moduri de a medita, dar scopul lor rămâne practic acelaşi: mai multă pace sufletească, mai puţin stres, o concentrare mai bună, o mai mare conştiinţă de sine şi o mai bună procesare a gândurilor şi sentimentelor.

 



Dar care dintre aceste tehnici ar trebui aleasă de către practicanţii meditaţiei? Ce spun cercetătorii? Foarte puţin, cel puţin până acum.

Creier in timpul meditatiei

Imaginile din stânga arată creierul în timpul unei meditaţii de concentrare, în timp ce imaginile din dreapta arată creierul în timpul unei meditaţii non-directive. Credit: Norwegian University of Science and Technology.


O echipă de cercetători de la Norwegian University of Science and Technology (NTNU), University of Oslo şi University of Sydney încearcă să determine modul în care funcţionează creierul în cazul diferitelor tipuri de meditaţie.

Diferitele tehnici de meditaţie pot fi de fapt împărţite în două tipuri principale. Un tip este reprezentat de meditaţia de concentrare, în care persoana care meditează îşi concentrează atenţia pe respiraţia lui sau a ei sau asupra unor gânduri specifice şi în acest fel îşi suprimă alte gânduri. Celălalt tip poate fi numit meditaţie non-directivă, în care persoana care meditează se concentrează pe respiraţia lui sau a ei sau asupra unui sunet ce provoacă o stare de meditaţie, dar în afară de acest fapt mintea este lăsată să „zburde" liber, după cum doreşte. Unele metode de meditaţie moderne sunt de tipul non-directiv.

„Nimeni nu ştie cum funcţionează creierul atunci când medităm. Tocmai de aceea vreau să studiez creierul aflat în această stare", spune Jian Xu, care este medic la St. Olavs Hospital în Trondheim, Norvegia şi cercetător la Department of Circulation and Medical Imaging al NTNU.


Două moduri diferite de a medita

Un grup de 14 oameni care aveau o vastă experienţă în ceea ce priveşte tehnica norvegiană de meditaţie Acem au fost testaţi cu ajutorul unui aparat de rezonanţă magnetică MRI atunci când se odihneau, dar şi atunci când desfăşurau, pe rând, diferite activităţi mentale caracteristice pentru o meditaţie non-directivă şi o meditaţie de concentrare.

Rezultatele au fost publicate recent în revista Frontiers in Human Neuroscience.

Meditaţia non-directivă a cauzat participanţilor la test o activitate cerebrală mai intensă decât în cazul în care aceştia se odihneau, în special în regiunile cerebrale dedicate prelucrării gândurilor şi sentimentelor. Atunci când subiecţii de test au practicat o meditaţie de concentrare, activitatea cerebrală în acea parte a creierului a fost aproape la fel ca şi atunci când se odihneau.

Un loc în care mintea să se odihnească


„Am fost surprins să constat că activitatea creierului a fost mai intensă atunci când gândurile unei persoane rătăceau în mod liber şi nu atunci când creierul lucra pentru a fi mai puternic concentrat asupra ceva", a spus Xu. „Atunci când subiecţii s-au oprit din test şi practic nu au mai efectuat o sarcină anume, a existat o creştere a activităţii cerebrale în regiunea creierului în care procesăm gândurile şi sentimentele. Aceasta ar putea fi descrisă ca un fel de reţea de odihnă. Şi aceasta a fost regiunea cea mai activă în timpul meditaţiei non-directive".

Ea oferă o mai mare libertate pentru creier

„Studiul indică faptul că meditaţia non-directivă permite o procesare mai uşoară a amintirilor şi emoţiilor decât în cazul meditaţiei de concentrare", spune Svend Davanger, un neurolog al University of Oslo şi coautor al studiului.

„Această regiune a creierului are activitatea cea mai intensă atunci când ne odihnim. Ea reprezintă un fel de sistem de operare, o reţea de odihnă care preia controlul atunci când sarcinile externe nu necesită atenţia noastră. Este remarcabil faptul că o activitate mentală precum meditaţia non-directivă provoacă o activitate cerebrală mai intensă în această reţea decât odihna obişnuită", spune Davanger.

Cercetătorii care meditează

Cei mai mulţi dintre membrii echipei de cercetare din spatele studiului nu practică meditaţia, cu excepţia a trei dintre ei. Este vorba despre profesorii Are Holen şi Øyvind Ellingsen de la NTNU şi despre profesorul Svend Davanger de la University of Oslo.

Meditaţia Acem este o tehnică care se încadrează în categoria meditaţiei non-directive. Davanger crede că se poate efectua o cercetare valoroasă asupra meditaţiei dacă există o echipă care combină experienţa personală în ceea ce priveşte practicarea meditaţiei cu o atitudine critică faţă de rezultatele obţinute.

„Meditaţia este o activitate care este practicată de milioane de oameni. Este important să aflăm cum funcţionează ea de fapt. În ultimii ani a existat o creştere bruscă a interesului în ceea ce priveşte studiul meditaţiei pe plan internaţional. Mai multe universităţi de prestigiu din SUA au investit în cercetarea din acest domeniu. În concluzie, eu cred că este important că suntem şi noi, de asemenea, activi în acest domeniu", a declarat Davanger.



Traducere de Cristian-George Podariu după brain-meditation, cu acordul Phys.org.