Amnezia infantilaPoţi călători în jurul lumii cu un copil mai mic de 3 ani şi aproape sigur, copilul, odată cu înaintarea în vârstă, nu-şi va mai aminti nici măcar o excursie cu barca, un zbor cu avionul sau un apus. Acest lucru se datorează unui fenomen, cunoscut sub numele de amnezia copilăriei sau amnezie infantilă, ceea ce înseamnă că mulţi dintre noi ne pierdem primele amintiri autobiografice.

 

 

 

Este o enigmă psihologică, pentru că la vârsta de 3 ani sau când sunt mai mici, copii sunt capabili să discute despre evenimentele autobiografice din trecutul lor. Deci, nu e vorba de faptul că amintirile anterioare vârstei de 3 ani nu au existat niciodată, ci că acestea au fost ulterior uitate.

Majoritatea cercetărilor din acest domeniu presupune ca adulţi şi copii să evoce primele lor amintiri. Pentru realizarea unui nou studiu, Patricia Bauer şi Marina Larkina au folosit o abordare diferită. Ele au înregistrat mamele care discutau cu copii lor de trei ani despre şase evenimente din trecut, cum ar fi vizite la grădina zoologică sau prima zi la grădiniţă. Câţiva ani mai târziu, cercetătorii au restabilit contactul cu aceleaşi familii. Unii copii au fost chestionaţi din nou, de către un cercetător, la vârsta de 5 ani, alţii când aveau 6 sau 7 ani, 8 sau 9 ani. În acest mod, cercetătorii au putut stabili diferenţele în ceea ce priveşte cantitatea lucrurilor uitate în copilărie.

Bauer şi Larkina au descoperit au paradox – de la 5 până la 7 ani, copiii şi-au amintit peste 60 la sută din evenimentele despre care au vorbit la vârsta de 3 ani. Totuşi, rememorarea acestor evenimente a fost imatură, în sensul că ea conţinea puţine comentarii evaluative şi puţine menţiuni privind spaţiul şi timpul. În schimb, copiii de 8 şi 9 ani şi-au amintit mai puţin de 40 la sută din evenimentele despre care au discutat la vârsta de 3 ani, însă amintirile respective erau redate într-o manieră specifică adulţilor, în ceea ce priveşte conţinutul. Bauer şi Larkina au afirmat că acest lucru indică faptul că rememorarea lucrurilor precum adulţii şi uitatul se dezvoltă în jurul vârstei de 7 ani sau imediat după. De asemenea, ele au presupus că forma imatură a rememorării observată  la copii de la 5 până la 7 ani ar putea contribui de fapt la uitarea amintirilor autobiografice – un proces cunoscut drept „uitarea indusă de rememorare”.

O altă descoperire interesantă a fost că stilul folosit de mame atunci când discutau cu copii lor de 3 ani a fost asociat, mai târziu, cu gradul de amintire. În special, copiii ale căror mame au folosit numeroase „devieri”, cum ar fi „Spune-mi mai multe” şi „Ce s-a întâmplat” au evocat, ulterior, mai multe detalii despre primele lor amintiri.

Cercetătorii afirmă că munca lor „oferă dovezi convingătoare care justifică faptul că amnezia copilăriei care se concentrează doar pe modificările mnezice nu poate explica fenomenul. Procesele complementare implicate în uitare sunt, de asemenea, parte a explicaţiei”.

Traducere de Ioana-Mădălina Ilinca după childhood-amnesia-kicks-in-around-age-7, cu acordul autorului.