Din octombrie 2015 până în ianuarie 2016 au fost aproape 4.000 de cazuri de copii născuţi cu microcefalie (defect la naştere care constă în dimensiuni ale capului bebeluşului mai mici decât cele normale) în Brazilia. Anterior se înregistrase o medie de 150 de cazuri pe an.


Suspectul în acest caz este un virus purtat de ţânţari denumit Zika. Pornind de la ameninţarea generată de aceste virus, oficialii din Columbia, Ecuador, El Salvador şi Jamaica au sugerat ca femeile să evite în mai rămâne însărcinate. Pe de altă parte Centrul pentru Controlul Bolilor şi Prevenţie a recomandat femeilor însărcinate să evite călătoriile în ţări unde Zika este activ.




Ţări şi teritorii unde este activ virusul Zika



Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirmă că este probabil ca virusul să se răspândească, pe măsură ce sunt descoperiţi ţânţari care-l poarte în aproape fiecare ţară de pe cele două continente americane.

Virusul Zika a fost descoperit acum circa 70 de ani, dar nu a fost asociat cu vreo epidemie până în anul 2007. Cum a ajuns acest virus, odată obscur, să producă aşa multe probleme în Brazilia şi alte naţiuni din America de Sud?


De unde a venit virusul Zika?

Virusul Zika a fost identificat pentru prima dată în Pădurea Zika din Uganda în anul 1947 la o maimuţă rhesus, iar în 1948 la un ţânţar Aedes africanus, care este ruda ţânţarului. Aedes aegypti şi Aedes albopictus pot ambii să transmită virusul Zika. Au fost identificată şi transmiterea sexuală a virusului.

Zika are multe în comun cu virusul febrei Dengue şi virusul Chikungunya. Toţi cei trei viruşi îşi au originea în Africa centrală şi de vest şi în Asia de sud-est, dar şi-au mărit arealul de răspândire, incluzând zona tropicelor şi cea subtropicală. Toţi trei sunt răspândiţi de aceleaşi specii de ţânţari.




Aedes aegypti



Până în anul 2007 au fost raportate puţine cazuri de Zika. Apoi a apărut o epidemie în Insula Yap din Micronezia, unde a fost infectată circa 75% din populaţie. Şase ani mai târziu virusul a apărut în Polinezia Franceză, odată cu două epidemii provocate de virusul febrei Dengue şi virusul  chikungunya.


Cum a ajuns Zika în Americi?

Analiza genetică a virusului a dezvăluit faptul că tulpina din Brazilia este cea mai apropiată de cea a virusului care este răspândit în zona Pacificului.

Brazilia a fost în alertă în 2014, când a organizat Campionatul mondial de fotbal, persoane de pe tot cuprinsul globului vizitând atunci ţara. Totuşi, nu au fost ţări din zona Pacificului care să fie reprezentate la această competiţie.

Este şi o altă teorie conform căreia virusul Zika a ajuns în Brazilia odată cu organizarea unui concurs internaţional de canoe, în Rio de Janeiro, în luna august a anului 2014, la care au participat şi ţări din insulele din Pacific.

O altă posibilitate ar fi ca virusului să fi intrat din Chile, ţară care raportase anterior un caz de infectare cu Zika.


Cei mai mulţi cu Zika nu ştiu că sunt purtători

Conform studiile efectuate în Insula Yap marea majoritate a celor infectaţi (80% dintre aceştia) nu ar fi ştiut niciodată că este purtătoare a virusului, dat fiind că cei infectaţi nu au afişat niciun simptom. Cei care au fost afectaţi au avut febră, dureri articulare, ochi roşii, dureri de cap şi dureri musculare; nu au fost înregistrare decese.

Dar după epidemia polineziană a devenit clar că virusul Zika este asociat cu sindromul Guillain-Barré, o afecţiune ce pune în pericol viaţa omului şi care se manifestă prin paralizarea neurologică.

La începutul lui 2015 oficiali brazilieni din mediul medical au anunţat că virusul Zika a fost descoperit la pacienţi cu febră în nord-estul ţării. În a doua parte a anului 2015 cazurile de microcefalie au început să apară.

În prezent nu este stabilită în mod ferm legătura cauzală între infectarea cu virusul Zika şi microcefalie, dar virusul a fost descoperit în fluidul amiotic şi ţesutul cerebral în câteva cazuri.

Cum poate afecta virusul creierul este neclar, dar un studiu din 1970 arată că virusul se poate replica în neuronii şoarecilor tineri, generând distrugeri neuronale. Analize genetice recente arată că tulpini ale virusului Zika poate suferi mutaţii, acestea putând fi însoţite de mutaţii din punct de vedere al virulenţei şi al abilităţii de a infecta ţânţarii, ca gazde.


Modelul brânzei elveţiene

O mod de a înţelege cum se răspândeşte virusul Zika este prin utilizarea modelului brânzei elveţiene. Imaginaţi-vă o stivă de felii de brânză elvețiană. Găurile din fiecare felie reprezintă o slăbiciune, dar de-a lungul stivei găurile nu au aceeaşi dimensiune şi nici aceeaşi formă. Problema apare atunci când acestea se aliniază.

Odată cu izbucnirea unei epidemii sunt mai mulţi factori în acţiune. Aplicând modelul menţionat misterului virusului Zika putem vedea cum mai mulţi factori pot duce la o epidemie Zika.




Modelul brânzei elveţiene



O gaură prin straturi

Primul strat este reprezentat de un mediu fertil pentru ţânţari. Este ceva ce eu şi colegii mei am studiat în pădurile amazoniene. Am descoperit că tăierea pădurilor şi înlocuirea cu plante mici au asigurat un mediu mult mai potrivit pentru ţânţarul purtător de malarie.

Urbanizarea în creştere şi sărăcia creează un mediu fertil pentru ţânţarii care transmit febra Dengue. În plus, schimbările climatice pot duce la creşterea temperaturii şi / sau umidităţii în zone care anterior nu erau foarte propice pentru răspândirea ţânţarilor.

Al doilea strat este reprezentat de ţânţari. Aedes aegypti şi Aedes albopictus şi-au extins aria de răspândire în ultimele decade. Urbanizarea, schimbările climatice, călătoria aeriană, transportul aerian şi alte măsuri economice şi politice au dus la răspândirea ţânţarilor în zone noi ori revenirea în zone din care fuseseră eradicaţi.



Femeie care se depărtează de casă, în timp ce se efectuează operaţiuni preventive împotriva ţânţarilor, folosind fumul (El Salvador)


De exemplu, în America Latină campaniile de eradicare a ţânţarilor din anii '50 şi '60 ai secolului trecut efectuate de Organizaţia Sănătăţii Pan-americană împotriva febrei galbene au dus la reducerea drastică a ţânţarului Aedes aegypti. Dar după acest succes interesul pentru controlul ţânţarilor a dispărut, iar între anii 1980 şi 2000 ţânţarii au revenit.

Al treilea strat este reprezentat de gazde susceptibile. De exemplu, virusul chikungunya are tendinţa de a infecta populaţii mari la apariţia într-o zonă. Dar atunci când ajunge pe o insulă mică, acesta dispare rapid pentru că numărul de gazde posibile este mic.

Cum virusul Zika este nou în Americi, există populaţii mari disponibile pentru infectare. Într-o ţară de mărimea Braziliei virusul poate circula pentru lungi perioade.

Al patrulea strat este reprezentat de apariţia virusului. Este foarte greu de stabilit unde anume un virus apare într-un anume areal. Totuşi, studiile au arătat că răspândirea unor anumite virusuri, cum ar fi virusul Dengue, poate fi asociată cu creşterea utilizării transportului aerian.

Atunci când factori multiplii se aliniază, se creează condiţiile potrivite pentru o epidemie.


Punerea împreună a straturilor

Eu şi colegii mei studiem rolul acestor straturi în legătură cu apariţia unei alte epidemii, cauzate de virusul Madariaga, care a cauzat numeroase cazuri de encefalită în zona junglei Darien din Panama.

Acolo noi examinăm asocierea dintre defrişarea pădurilor, ţânţari şi susceptibilitatea migranţilor la infectare în raport cu indigeni.

Într-o lume interconectată, subiect al unor schimbări climatice masive, ne putem aştepta deja la epidemii de viruşi în zona în care locuim, dar care îşi au originea în zone ale căror nume abia le putem pronunţa.



 
Traducere după  Zika virus