O varietate asurzitoare de anomalii genetice pot cauza transformarea celulelor sănătoase în celule canceroase. Puţine dintre acestea sunt comune cancerelor aceluiaşi ţesut şi chiar şi mai puţine cancerului ţesuturilor diferite. Cu toate acestea, cercetătorii căutând astfel de ace genetice comune în carul tipurilor de cancer au publicat două studii referitoare la rezultatele obţinute în Nature Genetics.

 

 

 

“Pentru prima oară am putut analiza un număr mare de mostre extrase din tumori şi, de asemenea, să studiem sistematic diverse tipuri de tumori”, a declarat Chris Sander, aflat la conducerea programului de biologie computaţională de la Centrului Memorial Sloan-Kettering din New York şi autorul principal al unuia dintre studii. Scopul acestora a fost, spune el, să înţelegem principiile biologiei cancerului care nu ar fi fost evidente prin studierea unui singur tip de tumoare, izolat de altele.

Cercetarea lui Sander şi a colegilor săi, împreună cu un studiu condus de Rameen Beroukhim, profesor de medicină la şcoala Medicală Harvard din Cambridge, Massachusetts, sunt primele dintr-o serie de analize a cancerului publicate de persoane ce contribuie la Atlasul Genomului Cancerului (The Cancer Genome Atlas, TCGA).

“TCGA include analiza separată a fiecărui tip de tumoare”, a susţinut Josh Stuart, profesor de inginerie biomoleculară la Universitatea California, Santa Cruz, care nu a luat parte la niciunul dintre studii. “(Dar) de fiecare dată când am studiat un nou tip de cancer am vrut să îl comparăm cu cei pe care îl analizasem anterior, pentru a observa asemănările”. Astfel a apărut Grupul de Analiză al Cancerului al TCGA, coordonat de către Stuart.

Un beneficiu al studiului probelor de cancer al tuturor tipurilor de ţesuturi este că există mai multe date, statisticile devenind astfel mai relevante, a explicat Stuart. De exemplu, Beroukhim şi echipa sau au reuşit să analizeze impresionantul număr de 4.934 mostre aparţinând a 11 tipuri de cancer distincte. Echipa lui Sander, pe de altă parte, a examinat 3.299 de mostre, provenind dela 12 tipuri de cancer.

Echipa lui Beroukhim a examinat variaţia numărului de copii - anomalie comună ale ADN-ului canceros  - la 1,5 milioane locuşi. Au descoperit aproximativ 200.000 de anomalii ale numărului de copii, ceea ce înseamnă în jur de 39/probă.

Pentru a determina care dintre aceste anomalii ar putea cauza cancer, cercetătorii le-au căutat doar pe acelea comune mai multor tipuri de cancer. Acest lucru i-a ajutat să reducă cei 200.000 de locuşi la doar 140. Doar 35 din aceştia conţineau gene canceroase (oncogene) cunoscute sau gene supresoare de tumori, ceea ce înseamnă că restul de 105 conţineau noi candidaţi ce ar putea fi responsabili pentru cancer, care trebuie investigaţi.

Echipa lui Sander - care a studiat, pe lângă variaţia numărului de copii ale ADN-ului, mutaţiile genelor şi modificarea numărului de grupări de metil ale acestora - a redus în mod similar un număr de mii de astfel de aberaţii genetice la 479, prezente în cazul a mai multor tipuri de cancer. După aceea au studiat care dintre cele 479 de anomalii au apărut în fiecare probă, deschizând drumul pentru noi clasificări ale cancerului, bazate pe anomaliile prezente. Ce este interesant este că au descoperit că tipurile de cancer cu numeroase mutaţii ale genelor nu aveau o variaţie mare a numărului de copii, şi invers.

“Concluziile ambelor echipe sunt că există o gamă de tumori cauzate de anormalitatea numărului de copii şi o alta cauzate în principal de o serie de mutaţii”, a declarat Gordon Mills, aflat la conducerea departamentului de biologie a sistemelor de la Centrul Oncologic Anderson de la Universitatea Texas, care nu a fost implicat în cercetări. “Cele două rapoarte sunt un argument foarte credibil că acestea sunt cele două cauze principale ce stau la baza cancerului”, a mai spus el.

Pe lângă faptul că ne ajută să aflăm mai multe despre originile bolii, a spus Sander, astfel de studii “ar putea conduce la un nou tip de studiu clinic”. Sander a descris astfel de studii drept studii matrice, în care pacienţi cu tipuri de tumori de provenienţă diferită - spre exemplu ovariene, la sâni sau la colon - dar modificări genetice asemănătoare, ar fi trataţi cu acelaşi medicament.

Bineînţeles, a accentuat Mills, tipul de ţesut este totuşi important. Este posibil ca aceeaşi mutaţie la tipuri diferite de cancer să indice un răspuns diferit la medicamente. “Există oportunitatea şi chiar necesitatea unor astfel de studii”, susţine acesta, “dar deşi sună bine, este o ipoteză ce va necesita foarte multe teste”.



Traducere de Anca Negulescu după Different-Cancers--Same-Mutations cu acordul editorului