Colapsul Universului. Imagine de Ron MillerNu se întâmplă des ca astronomia să se împace cu cartea Genezei din Biblie. În aceasta din urmă se afirmă următoarele: „... dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit". Rezultă de aici că prin cunoaştere nu doar noi vom fi ucişi ci însăşi Universul întreg va fi distrus. Într-adevăr, un fizician speculează că prin observarea continuă a Universului acesta ar putea intra într-o stare care ar provoca dispariţia a tot ceea ce există.

Conform unei noi teorii, am putea distruge Universul doar uitându-ne la el.


Blestemul Big Bang-ului

Universul nostru ar putea eventual dispărea, în acest caz, prin faptul că el nu a fost creat într-un mod corespunzător. Marea întrebare rămâne aceeaşi dintotdeauna: cum a putut rezulta ceva din nimic? În cazul în care la început nu a fost nimic în afară de un vid, lipsit de energie sau materie, de unde a apărut Universul? După cum se ştie, nu toate vidurile sunt la fel, unele dintre ele sunt reprezentate de aşa-numitele „viduri false". Acestea sunt „bule" de spaţiu care doar arată ca nişte viduri autentice, dar ele nu se află în starea acestora caracterizată de o energie joasă. Ele pot colapsa aproape în orice moment pentru a reveni la starea lor normală (n.t. starea fundamentală). Prin colapsul unui astfel de vid fals se eliberează energie. La început mulţi fizicieni au crezut că în acest mod a apărut Universul nostru. Un vid fals a colapsat într-unul adevărat, iar materia şi energia Universului nostru a rezultat în urma colapsului său.

Este posibil, de asemenea, ca prin colapsul unui vid fals să nu rezulte un vid adevărat. În acest fel ar putea rezulta, pur și simplu, un alt vid fals împreună cu toată materia și energia din acesta. Universul în care trăim acum ar putea fi, pur și simplu, un balon care durează de multă vreme sau un fals vacuum care nu se află în starea sa corespunzătoare unui nivel energetic minim. În cazul în care vă îndoiţi că spaţiul vid pe care îl observă astronomii nu se află în starea sa de energie minimă, întrebaţi-vă dacă nu cumva energia întunecată nu este altceva decât o stare a Universului de energie mai mare decât cea despre care se crede a exista în Univers. Ne-am putea afla într-un balon fragil şi instabil de univers care ar putea colapsa în orice moment.


Dar mai există o speranţă!

Este neplăcut să credem că Universul ar putea colapsa în orice moment. Mai ales că am putea vedea, probabil, cum colapsul se apropie de noi, din moment ce se crede că viteza de propagare a acestui proces nu o va depăşi pe cea a luminii şi ştiind că este imposibil să scăpam de acţiunea acestuia. Din fericire, avem câteva opţiuni (teoretice). Energia întunecată este cea care controlează expansiunea Universului. Deşi bulele de spațiu colapsează, modul în care are loc acest proces depinde de nivelul de energie pe care îl au acestea în momentul în care ele încep să colapseze. Dacă aceste bule sunt într-o stare de energie ridicată, viteza cu care ele se dezintegrează este, de asemenea, mare. Dacă acestea sunt într-o stare de energie joasă, viteza lor de dezintegrare este lentă. Dacă viteza de dezintegrare a acestora este mai mare decât rata de expansiune a Universului atunci şi noi vom dispărea odată cu acest proces de colaps al Universului. Dacă viteza de expansiune a Universului este egală cu viteza de propagare a colapsului Universului atunci avem cu toţii şansa de a trăi în continuare.

Problema este că atunci când observăm un sistem putem să-l păstrăm pe acesta într-o anumită stare. Studiile au arătat că prin observarea în mod repetat a stării unui atom care a fost setat să se dezintegreze se poate menține atomul în starea sa de energie mai mare. Când observăm Universul, mai ales partea sa „întunecată", am putea să-l menţinem pe acesta într-o stare de energie mai mare. Dacă procesul de colaps se produce atunci când Universul se afla în această stare, Universul va înceta să mai existe. Dacă nu vom mai privi Universul şi acesta va trece în linişte într-o stare de colaps lent, atunci suntem cu toţii salvaţi. Cu cât privim mai mult Universul, cu atât mai probabil este sfârşitul acestuia.

Un adevăr neliniştitor

Cel puţin aceasta a fost teoria care a fost propusă de Lawrence Krauss, un cunoscut fizician. El a aplicat principiile mecanicii cuantice din cadrul sistemelor mici, cum ar fi atomii, la sistemele de mari dimensiuni, cum ar fi Universul. Este o idee distractivă, dar aceasta nu reprezintă o realitate practică. Deşi pisica lui Schrödinger poate fi un exerciţiu de gândire foarte bun, ea nu are nevoie ca noi să o observăm pentru a muri, cum nici Universul nu are nevoie, de asemenea, să fie observat. Chiar dacă umanitatea a privit până acum Universul, ea, probabil, nu este singura care a făcut acest lucru. Dacă vom vedea că micul nostru balon se micşorează atunci am putea cu uşurinţă da vina pe extratereştrii curioşi şi pe observaţiile lor.

Krauss şi-a reafirmat opinia sa după ce lucrarea lui a fost publicată şi prin aceasta a creat un pic de agitaţie. El nu crede cu adevărat că am putea provoca colapsul Universului doar privindu-l prea intens. Adevărul este chiar mai neliniştitor. Datele care au condus la această teorie a Universului bazată pe ideea vidului fals au provenit prin observarea unei supernove în anul 1998. Având în vedere datele despre aceasta supernovă, Krauss crede că Universul se află deja, probabil, într-o stare de colaps ce se propagă cu o viteză ridicată. În consecință, deşi nu noi suntem motivul pentru care Universul va înceta să mai existe, am putea fi victimele colapsului său.



Traducere de Cristian-George Podariu după we-might-be-destroying-the-universe-just-by-looking-at.