Aţi auzit probabil de teoria "mâinii invizibile" care ar guverna mersul economiei libere, ceea ce sugerează că evoluţiile într-o economie capitalistă ar fi cumva autoreglate. Într-un studiu recent publicat în revista Entropy, Arto Annila de la Universitatea din Helsinki şi Stanley Salthe de la Universitatea Binghampton din New York afirmă că cea de-a doua lege a termodinamicii poate explica mecanismele funcţionării unei economii, de la cea locală până la cea mondială.

Cei doi explică cum cea de-a doua lege a termodinamicii, formulată iniţial pentru a descrie mişcarea căldurii dintr-un loc cald către unul rece, poate fi folosită pentru a descrie multe alte procese, cum ar fi selecţia naturală, metabolismul celular ori lanţul trofic într-un ecosistem. Energia disponibilă este consumată; aceasta este folosită pentru a produce o creştere maximală a entropiei sistemului.

Ce legătură au toate acestea cu economia? Cei doi cercetători afirmă că, în fapt, motivaţia activităţilor economice nu ar fi nici profitul, nici productivitatea, ci tendinţa de a consuma energia disponibilă în cel mai scurt timp cu putinţă. O economie constă din diverse entităţi (mijloace de producţie, produse, forţa de muncă etc.) cărora li se poate asocia o anume densitate de energie ce rezultă din procesele de producţie. Între diferite zone există diferenţe sub aspectul densităţii de energie; tendinţa este cea a aplatizării acestor diferenţe.

Din perspectivă termodinamică, luarea unei decizii economice ar fi doar o acţiune ce produce curgerea energiei pe cea mai abruptă pantă a gradientului energiei (de exemplu, în faţa a două produse ce-i par identice, clientul îl va alege pe cel mai ieftin).

Sursa: aici