Accident Fukishima DaiichiAutorităţile japoneze au anunţat că nivelul radiaţiilor din împrejurimile centralei nucleare de la Fukushima Daiichi cresc către valori ce pot fi vătămătoare. Dar care sunt riscurile privind sănătatea omului asociate cu explozia unei centrale nucleare?

 

 

 

Cum afectează sănătatea accidentele nucleare?

În afara rănilor cauzate de foc şi de suflul exploziilor, accidentele nucleare eliberează materiale radioactive care pot provoca diverse boli din cauza radiaţiilor. Expunerea la radiaţie peste un anumit nivel, la care sunt supuse de regulă echipele de intervenţie într-o centrală nucleară în situaţie de criză, provoacă sindromul acut de iradiere (boala de iradiere), observabil la câteva ore de la expunerea la doze mari de radiaţie ionizantă. În funcţie de doza de radiaţie, simptomele variază de la iritaţii la nivelul pielii, stări de vomă ori diaree, până la comă şi chiar deces.

Radiaţia ionizantă distruge ADN-ul, în special în celulele aflate în proces de diviziune. Aceasta înseamnă că ţesuturile care conţin multe astfel de celule, ca membrana intestinală, pielea ori măduva osoasă sunt cele mai expuse riscului de distrugere. Doze mari pot afecta celulele creierului, fiind fatale.

Afecţiunile mai puţin severe pot fi totuşi tratate. Afectarea intestinelor duce la dezechilibrul fluidelor şi infecţia sângelui. Afectarea măduvei osoase diminuează producţia de celule sanguine necesare pentru coagulare şi lupta împotriva infecţiilor. Dacă aceste probleme pot fi gestionate cu succes, omul poate fi ţinut în viaţă până când intestinele şi măduva se regenerează. Un hormon uman clonat poate ajuta la potenţarea producţiei de celule albe. În rest, nu prea sunt soluţii. Temerile în faţa terorismului nuclear au dus la creşterea fondurilor investite în cercetarea pentru noi tratamente care să limiteze moartea celulelor în ţesuturile afectate de radiaţie.

 

Ce elemente radioactive au fost degajate de către centrala nucleară de la Fukishima Daiichi?

În timp ce zona activă a reactorului nuclear se topeşte, combustibilul nuclear creează mai multe elemente radioactive, toate toxice. Rezultatele accidentelor nucleare anterioare indică faptul că gazele inerte ca xenonul şi kriptonul sunt foarte probabil eliberate în atmosferă, împreună cu iod-131, doi izotopi ai cesiului şi posibil stronţiu, telur şi rubidiu.

 

Ce efecte au aceste elemente asupra organismului uman?

Expunerea la orice material radioactiv este dăunătoare: Comisia de Reglementare în Domeniul Nuclear a SUA consideră că expunerea la niveluri de radiaţie peste cele normale creşte riscul de îmbolnăvire. Xenonul şi kriptonul nu sunt reţinute de corp, aşa că acestea au un efect foarte redus. În schimb, iodul-131 şi cesiul sunt mult mai vătămătoare. Iodul este asimilat de către glanda tiroidă pentru a produce hormoni. Dacă iodul-131, care emite particule beta, este asimilat, acesta poate distruge ADN-ul şi poate produce cancer de tiroidă.

 

 

Accident nuclear Cernobâl

Imagine în urma accidentului nuclear de la Cernobâl din 26 aprilie 1986

 

În urma exploziei reactorului nuclear de la Cernobâl (Ucraina) din 1986, mai mult de 6000 de persoane au făcut cancer de tiroidă, probabil după ce au băut lapte contaminat pe când erau copii, conform unei investigaţii realizate de ONU, dată publicităţii în februarie acest an. Din motive necunoscute, iodul-131 nu pare să afecteze adulţii.

Acest tip de cancer poate fi însă prevenit dacă li se administrează copiilor pastile conţinând izotopi nereactivi de iod imediat după expunerea la radiaţie. Aceştia saturează tiroida cu iod sănătos şi blochează asimilarea iodului radioactiv. Cei mai mulţi copii nu au primit astfel de pastile după dezastrul de la Cernobâl. Medicamentaţia este distribuită însă în aceste zile în Japonia.

După explozia de la Cernobâl au fost împrăştiate peste 40% din suprafaţa Europei mari cantităţi de cesiu-137. Şi astăzi mai sunt restricţii privind, de exemplu, consumarea cărnii de oaie din Marea Britanie ori vânatul şi ciupercile din alte zone. Cu toate acestea, expunerea la cesiu-137 de la Cernobâl nu a fost vreodată legată în mod cert de anumite boli, deşi cercetătorii încă nu sunt siguri dacă nu a avut într-adevăr niciun efect ori nu sunt suficiente date pentru a afirma că există o conexiune între anumite boli şi elementul menţionat.

 

Cum sunt exploziile reactoarelor nucleare din Japonia în comparaţie cu alte dezastre nucleare anterioare?

Accidentul de la centrala nucleară de la Fukushima Daiichi este cel mai mare de la Cernobâl şi până astăzi. Cu toate acestea, până acum se aseamănă cu accidentul din 1979 de la centrala Three Mile Island, Pennsylvania, care, ca şi la Fukushima, a pierdut capacitatea de răcire şi a suferit o topire parţială. Asemănarea cu accidentul din SUA se poate face şi pentru degajarea de material radioactiv în atmosferă. Uriaşul nor radioactiv de la Cernobâl s-a răspândit peste mare parte din Europa şi a dus la evacuarea pe o rază de 30 de kilometri în jurul reactorului nuclear. Substanţele care au scăpat de la Three Mile Island au călătorit cel mult cât dimensiunea statului New York, dar cea mai mare parte au rămas într-o rază de 15 kilometri în jurul centralei nucleare. Autorităţile americane au găsit puţine dovezi privind afectarea sănătăţii populaţiei în urma accidentului nuclear, deşi Joseph Mangano, din grupul Proiectul pentru Sănătate Publică şi Radiaţii a afirmat că s-a constatat o afectare serioasă a sănătăţii celor care la data accidentului erau fetuşi ori copii. Rămâne de văzut dacă japonezii vor colecta mai multe date privind urmările accidentului nuclear.{jcomments on}

 

Textul reprezintă traducerea şi adaptarea acestui articol. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio răspundere pentru traducerea efectuată, Scientia fiind sigura entitate responsabilă în această privinţă.