ADNUtilizând o tehnică avansată de microscopie, cercetătorii au efectuat cea mai precisă măsurătoare de până acum a structurii moleculei de ADN. Rezultatele lor au evidenţiat unele diferenţe semnificative ale acesteia faţă de forma binecunoscută de spirală dublă, diferenţe care oferă informaţii noi în legătură cu mecanismele interne ale acestei molecule purtătoare de viaţă.

 

 

Imagine sus




Noua cercetare a fost întreprinsă în cadrul unui proiect de colaborare al cercetătorilor de la National Physical Laboratory (NPL) şi London Centre for Nanotechnology (LCN). Pentru a măsura şi a înţelege moleculele de ADN dispuse neregulat ei au folosit o tehnică denumită microscopie de forţă atomică (AFM-atomic force microscopy). Dar această tehnică nu le permite oamenilor de ştiinţă să vadă de fapt molecula de ADN. În schimb, o sondă în miniatură simte suprafaţa moleculelor una câte una.



Imagine 1



Rezultatele obţinute au reconfirmat prima formă a moleculei de ADN care a fost sugerată de Watson și Crick în anul 1953. Dar, surprinzător, imaginile unei singure molecule au arătat unele diferenţe majore în ceea ce priveşte mărimea şi forma canalelor formate în structura în formă de spirală dublă (n.t. Este vorba de faptul că cele două lanţuri organice în formă de spirală formează între ele canale a căror mărime variază).

Imagine 2



O imagine a structurii în formă de elice dublă a moleculei de ADN aşa cum a fost obţinută cu ajutorul microscopiei de forţă atomică AFM peste care s-a suprapus imaginea ADN dedusă de către Watson şi Crick.


Acest lucru este important deoarece aceste canale acţionează ca nişte chei moleculare care determină cât este de prezentă o genă într-o celulă vie. Aşa cum se constată într-un articol NPL (http://www.npl.co.uk/news/dna-double-helix-measurements), „măsurătorile precise ne permit să observăm variaţiile acestor chei moleculare care ulterior pot să ne ajute să înţelegem mecanismele prin care celulele vii îşi activează sau îşi suprimă informaţiile genetice stocate în ADN-ul lor".

Imagine 3



Deasupra: topografia segmentelor de ADN, îndreptate digital, înainte (sus) și după (în partea de jos) corecția ce a ţinut cont de dimensiunea vârfului sondei de măsură în comparație cu structura cristalină B-ADN în cazul a două experimente diferite.

Pentru că originea acestor diferenţe care au fost observate faţă de structura tipică de ADN nu este încă pe deplin înţeleasă, oamenii de ştiinţă analizează în prezent rezultatele obţinute cu speranţa de a învăţa mai multe despre aceste lucruri.



Traducere de Cristian-George Podariu după new-double-helix-visualization-revises-what-we-know-abo.
Credit imagini: Pyne et al/Small.