(Timp citire: 7 - 8 minute)

Publicam acest prim articol dedicat primei lansări a Falcon Heavy, la câteva zile de la acest eveniment (Falcon Heavy a fost lansată pe 6 februarie a.c.), încercând să depăşim euforia de moment ce a fost trăită la nivel planetar şi să vedem, la rece, ce înseamnă acest zbor pentru industria spaţială. Nu este un articol uşor, de genul celor cu care presa v-a obișnuit, dimpotrivă, însă credem că aduce o perspectivă ce merită luată în considerare.


În primul rând trebuie spus că cei de la SpaceX şi-au făcut foarte bine treaba, pregătind profesionist, până în cele mai mici detalii, acest eveniment: decizii surpriză ce au stârnit controverse (cum a fost plasarea autoturismului personal al lui Elon Musk pe post de încărcătură - ceva simbolic, un gest de copil rebel, o ironie sau pur şi simple o demonstraţie de forţă?), amânări urmate de scurgeri de informaţii incomplete pe Internet etc. - toate au pregătit publicul, l-au ţinut cu sufletul la gură şi au creat aşteptări. 

 


Mașina lui Musk, "condusă" de Starman, un manechin-cosmonaut, plecată către adâncimile sistemului solar, într-o imagine ce surprinde și Terra

 

Pentru prima dată de la terminarea programului Apollo oameni obişnuiţi au redescoperit domeniul spaţial, trăind în direct o lansare şi au putut prin intermediul celor de la SpaceX să viseze la viitorul umanităţii în spaţiu, depăşindu-şi astfel, pentru o clipă, condiţia socială.


Lansarea

Audienţele vorbesc de la sine şi nu trebuie să comentăm mai mult asupra acestui subiect.



Videoclipul ce însoțește călătoria mașinii lui Musk în spațiu


În lipsa unor personalităţi autentice în viaţa publică, dominată de o clasă politica pierdută în interese mărunte, fără calităţi şi fără o viziune pe termen lung, Elon Musk a devenit un fel de erou planetar.

Imaginea sa a fost construită piramidal şi Musk ştie că trebuie să vină permanent cu câte ceva care să hrănească aşteptările publicului (maşini, trenuri, energie, toate au fost abordate). A reuşit în această proiecţie a imaginii sale, devenind pentru mulţi omul providenţial care poate schimba viaţa întregii umanităţi şi ocupând într-un mod inteligent locul lăsat vacant de Steve Jobs.

Chiar dacă toată această construcţie este controversată, Elon Musk este totuşi omul care livrează: multe din concepte nu sunt noi, aşa cum de multe ori se spune, dar el are meritul de a fi omul potrivit la timpul potrivit. Înaintea sa alţii au eşuat, nu pentru că erau neapărat mai puţin talentaţi, ci pur şi simplu pentru că au fost prea înaintea timpului lor.

Împreună cu echipa sa, Musk a reuşit să mute toate aceste concepte de pe masa de proiectare în practică şi, ajutat de accesul la tehnologie (patente şi tehnologii declasificate de NASA, infrastructură pusă la dispoziţie, contracte de lansare etc.) a reuşit să depăşească faza critică a debutului, când costurile în cercetare pot distruge o companie.


Chiar şi existenţa lui Falcon Heavy se datorează în mare parte Agenţiei Spaţiale Americane, care a creat cererea pentru o astfel de rachetă, care altfel nu s-ar potrivi pieţei de sateliţi din prezent (viitoarele programe în spaţiul larg, unul dintre ele fiind avanpostul ce urmează a fi construit dincolo de Lună): structuri de dimensiuni mari şi greutate însemnată vor trebui transportate periodic în spaţiu; la schimb executivul american le promite companiilor private accesul la resursele nelimitate din spaţiu. Elon Musk are aşadar beneficii, dar şi obligaţii faţă de guvern, şi mai departe faţă de americanii de rând.

Spuneam mai sus ‘împreună cu echipa’. Istoria este un pic nedreaptă şi Elon Musk culege toţi laurii, însă adevărul este că nimic nu ar fi putut fi realizat fără efortul de echipă; Musk nu ar exista fără inginerii săi, dar nici inginerii nu ar fi reuşit să aibă acces la resurse sau la sprijinul guvernamental fără un negociator şi organizator ca Musk. Totul trebuie văzut ca un întreg, şi aceşti oameni, care nu sunt menţionaţi în niciun articol de presă, trebuie la rândul lor apreciaţi, pentru un efort de 15 ani - în cazul unora.
   
Ca să înţelegeţi mai bine SpaceX, trebuie să vedeţi cum s-a dezvoltat compania şi ce înseamnă ea dincolo de racheta care aşteaptă pe rampa de lansare. Iată mai jos o serie de prezentări oficiale din anul 2010, practic la jumătatea drumului parcurs până astăzi:









Continuăm articolul dedicat primei lansări Falcon Heavy cu unele informații despre Elon Musk, protagonistul principal al acestei poveşti de succes care este până în acest moment SpaceX.

Elon Musk este cu siguranţă una din personalităţile cele mai mediatizate în acest moment. Se vorbeşte despre el în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, este un fel de erou planetar, prin intermediul cărora, oameni obişnuiţi, pierduţi poate în existențele lor banale, pot din nou visa.

Musk este în egală măsură o sursă de inspiraţie pentru artiştii moderni, după cum se poate observa în imaginile de mai sus și mai jos.



Astăzi SpaceX, cu Elon Musk la conducere, şi-a depăşit condiţia de companie mică, devenind un veritabil grup industrial, care, dacă nu se vor face nişte greşeli capitale (de subliniat acest lucru pentru că fază critică, costisitoare, a dezvoltării de sisteme nu a trecut şi din acest motiv compania nu este încă sustenabila doar din propriile încasări), va creşte exponenţial în anii viitori.

Pentru Musk, care recent declara “ca antreprenor te simţi mereu pe marginea prăpastiei”, este o responsabilitate suplimentară şi o presiune pe măsură. Ca în orice companie, trecerea de la condiţia de afacere de familie la corporaţie nu este simplă – vechile interacţiuni din micul grup de ingineri care au fost nucleul SpaceX se vor modifica, lanţul decizional va fi îngreunat de directori interpuşi pe diferite paliere, produsele vor deveni şi mai complexe, vor fi tot mai mulţi angajaţi şi tot mai multe filiale, afacerile se vor extinde dincolo de teritoriul american etc.

Asta ca să nu mai menţionăm diversificarea portofoliului, pe care multă lume o scăpă din vedere: peste doar câteva zile Musk va ataca un alt segment al sectorului spaţial, sperând să reuşească acolo unde alţii au eşuat în trecut - multiconstelațiile de sateliţi sau, mai direct spus, producţia de masă în domeniul sateliților. Dacă va reuşi în ceea ce şi-a propus, va fi o schimbare de paradigmă poate mult mai importantă decât la lansatoare, pentru că aplicaţiile spaţiale vor deveni foarte accesibile (platforme plug-and-play, scalabile, construite  în timp scurt, cu bani puţini).

Starlink, căci acesta este numele megaconstelației pe care SpaceX a înregistrat-o formal anul trecut, va primi primele unităţi de test săptămâna viitoare, reuşind să deschidă înaintea competitorilor de la OneWeb/Airbus care au programat primul zbor abia în martie.

Din nou, Musk joacă foarte inteligent: este conştient că acesta va fi un efort financiar mult mai mare decât construirea lui Falcon Heavy; foarte probabil nu şi-l permite şi va încerca să lanseze în regie proprie doar primii sateliţi, apoi, când interesul va fi foarte mare, va aduce alături şi alţi investitori care vor finanţa restul programului, primind la schimb acces la o reţea de comunicaţie globală (spre exemplu, producători mari de telefoane mobile, care îşi vor vinde echipamentele direct cu pachete de comunicaţie incluse).

Prin Starlink Musk îşi va interconecta toate afacerile, deschizând oportunităţi noi pentru viitor (maşini, trenuri sau sisteme de transport aerian autonome, Internet Of Things etc.), dar în acelaşi timp va crea artificial, dacă putem spune aşa, o piaţă mult mai mare pentru propriile sale lansatoare (de la ritmul industriei de azi de maxim câteva zeci de zboruri anual, la sute de zboruri).

Musk, care rămăsese cu experienţe proaste din trecut, când a fost forţat să se retragă din PayPal, a reuşit până acum să evite listarea la bursa a SpaceX, considerând că pierderea deciziei majoritare în consiliul de administraţie ar fi o chestiune care ar putea opri dezvoltarea companiei.

Conştient de posibilităţile de creştere, el a pus din acest punct de vedere pe alt palier SpaceX faţă de Tesla sau celelalte afaceri în care este implicat, acestea fiind considerate nestrategice, capitalul de la investitori externi fiind binevenit.  

Musk are experienţă în poziţii de conducere, nu este la prima afacere şi are cea mai mare calitate a unui manager: ştie să îşi aleagă oamenii, să se înconjoare de talente, ştie că pentru a reuşi are nevoie de cea mai bună echipă.

Totuşi, chiar dacă formal decizia îi va aparţine în continuare, lucrurile se vor schimba: forţat de acest aparat administrativ pe care îl are în spate, libertatea sa de mişcare va fi mult mai redusă decât până acum; nu va mai fi un “one man show”, consilierii vor avea şi ei un cuvânt de spus – acest lucru este deja vizibil în politica de PR a companiei şi probabil se va accentua pe viitor.

Va reuşi Musk să păstreze viu spiritul dinamic care a transformat SpaceX într-un proiect de succes sau va fi acaparat de propria companie, aşa cum s-a întâmplat cu Steve Jobs în trecut? Aşa cum tot el a spus “spera ca succesul său să inspire companii şi din alte ţări şi pentru binele general competiţia să se accentueze”.

Preluare de pe SpaceAlliance, cu acordul editorului